2,450 matches
-
se putea citi pe obrazul său. -Aș vrea să ne întâlnim după ore, am ceva important să-ți comunic, i-a șoptit Victor camaradului său, când coborau scările din clasă spre curte, în recreația aceea... Stan nu s-a arătat mirat: -Bine, a zis el cu glas stăpânit, te aștept în colț, lângă chioșcul de ziare. La șapte seara, când s-au terminat cursurile, cei doi au pornit împreună spre casă, deși locuiau în direcții diferite. Au pretextat că au o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
el vestea nefericită...). Clandestinitatea, discreția se explicau prin aceea că fratele lui nu murise de moarte bună, ci fusese ucis, ca partizan! Și ipoteza aceasta era pentru Vlad bulversantă și neverosimilă. Victor partizan: de unde până unde?! Vlad a constatat oarecum mirat că nu e în stare să verse nici o lacrimă. Atunci când mergea abătut alături de mama în urma dricului, își dădea seama că de fapt nu simte durerea, e incapabil să simtă durerea. Mintea îi era complet ocupată cu altceva: găsise în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
acum. De asta rezistă acolo, că este învățat cu lipsurile. într-o parte românii m-au îmbogățit, într-o parte m-au sărăcit”. „Poartă în suflet durere că vameșii din dreapta Prutului nu i-a permis trecerea iconiței, mereu oftează și mirat se întreabă:” „Cum de românii au fost în stare să facă așa ceva? Mă întreabă toți ce fel de icoană? Iată iconița, două scândurele și-i pictată, și-i frumoasă!” „Are pe spate semnătura îPS Pimen, de la Suceava, e foarte important
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
o prăjitură din cavalerism. Iar unii chiar se însoară cu ele, dacă prăjitura e proaspătă. „Nu trebuie să te superi că te refuz − mi-a spus bibliotecara cu pulover verde-violaceu tricotat în casă −, dar mă mărit.“ Mai mult ușurat decât mirat, am întrebat-o cu cine. „Cum cu cine − mi-a răspuns ea mai mult mirată decât ușurată −, cu un cititor, bineînțeles. De unii mi-e milă, că-s tineri și stau toată ziua în bibliotecă, în loc să iasă cu fetele. Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Nu trebuie să te superi că te refuz − mi-a spus bibliotecara cu pulover verde-violaceu tricotat în casă −, dar mă mărit.“ Mai mult ușurat decât mirat, am întrebat-o cu cine. „Cum cu cine − mi-a răspuns ea mai mult mirată decât ușurată −, cu un cititor, bineînțeles. De unii mi-e milă, că-s tineri și stau toată ziua în bibliotecă, în loc să iasă cu fetele. Aici am băieți pe alese, nu ca la depozitul unde am lucrat înainte. Păcat că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
iar totul dimprejur mă legăna. Întregul univers se lăsa purtat de ritmul vîntului, supunîndu-se impulsurilor vocii mele interioare. Deodată, o rafală de vînt mai puternică a adus cu ea o altfel de voce a mării, iar eu mi-am ridicat, mirat, capul, dar nu părea să fie decît o alarmă falsă. M-am Întors la visele mele, culcat În poala mîngîietoare. Atunci am auzit, pentru ultima oară, prevenirea oceanului. Ritmul său vast și tulburător bătea cu putere În porțile fortăreței dinăuntrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
se va smeri ca pruncul acesta, acela va fi mai mare. Când Isus spuse lui Nicodim (In 3,3 ș.u.) că nimeni nu va putea vedea Împărăția lui Dumnezeu de nu se va naște de sus, acesta îl întrebă mirat: „Cum poate omul să se nască, bătrân fiind?” - El se credea bătrân și nu-și dădea seama că nici măcar nu se născuse. La fel și noi, gândindu-ne la răspunsul dat de Isus apostolilor, suntem împinși să ne întrebăm: Cum
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
care mă cunoștea, mă salută respectuos. Îi spun ce doresc, iar un individ de la spate mă acostează. Desface reverul de la haină și mă invită să stau puțin cu el de vorbă. Individul îl întreabă pe librar dacă mă cunoaște, care mirat, îi răspunde că da. Mă ia de braț și mă poftește puțin afară. N-aveam ce face! Eu ies cu el și, din vorbă în vorbă, mă duce la securitate. Îi spune ceva la ofițerul de serviciu și iese afară
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu o ușurință neașteptată. Dar, odată cu ea - și sfârșitul... Obice iuri și tabieturi, obligații mondene, teama unei tovărășii compromițătoare și, mai presus de toate - indiferență. Toate laolaltă au dus la refuzul de a petrece vacanța împreună. Am plecat mai mult mirat decât nefericit. În tren am fredonat melodii nostalgice, iar apoi am uitat, ca și cum nici n-ar fi fost. În rest însă, persoana merită toată considerația. Este deșteaptă, vede clar. știți că față de cei care nu mă iubesc simt întotdeauna respect
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în cadrul Muzeului de Artă. Intră în biroul său, dar, când dădu să se dezbrace, secretara îi transmise că profesorul îl roagă să vină imediat la dânsul așa cum era, îmbrăcat, căci are să-i comunice ceva de foarte mare importanță. Puțin cam mirat, Mihai se execută... Străbătu odăile și culoarele care-l separau de biroul direcției și intră. Înăuntru, alături de George Oprescu, cam palid și agitat, se aflau doi ofițeri de miliție în civil, care îl arestară... Toate aceste amănunte, precum și aproape tot
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe bastonul cauciucat și a început să ne lovească pe unde nimerea. Spune mă, de câte ori, spune mă, spuneeeee! Și ne-a lovit în neștire până când, nemaiputând suporta loviturile primite, am căzut la podea toți patru. S-a oprit și el, mirat și foarte dezamăgit și revoltat de faptul că dispăruse "obiectul" cercetărilor sale detectiviste și că nu-și mai putea demonstra abilitățile și performanțele la care ajunsese în mânuirea bastonului cauciucat. Păcat. Ce cobai slăbănogi, domnule! Plăvanul era cuprins de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
carton asfaltat aparținând unui deportat sârb, Moma sau Momcico. Ori de câte ori treceam pe acolo mă uitam minute în șir la această minunăție. Cel puțin la început, nu mi-a venit să-mi cred ochilor: am stat așa pierdut minute în șir, mirat și uimit, ca în fața unui lucru ieșit din comun. Cum, domnule, oare e posibil să fie așa ceva? Vasăzică nu le mai plouă în casă? Ce grozav! Mă uitam ca la un lucru de artă inegalabil. Cât de întins și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de exil, am devenit tolerant cu diferența) ca heterosexual te simți oarecum "zgâriat" de această atitudine greu de calificat. Chiar nu mai știu ce să cred, dar repet: prea multe exerciții de toleranță impuse cu forța au efecte contrare. Rețin mirat faptul că Gogol face în Suflete moarte îndelungate și minuțioase notații cu privire la animale. Se poate vorbi oare de pasiunea sufletului slav pentru animale, pentru tot ce este mic și neînsemnat? "Anticariatele" din România sunt pline de culegeri de probleme de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ibric foarte de dimineață, iar el mi-a spus direct că mă vedea cum îmi beau cafeua, dar nu mă vede la rugăciune, în moscheea improvizată într-o sală de lectură. La răspunsul meu că sunt creștin-ortodox, a rămas foarte mirat. Credea că doar Magrebul are monopolul cafelei la ibric în Canada. Ne-am împrietenit imediat. Mă îndrept împreună cu Mehdi spre bibliotecă. Are un stil special de a merge, parcă ar avea magneți pe ghete, picioarele sale nu se lasă desprinse
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
patul meu și-am scos din valiză o sticlă de coniac cu care intenționam să găsesc, la Moscova, cele câteva ruble necesare cumpărării unor discuri cu Sviatoslav Richter; l-am bătut ușor pe umăr, el se întoarse spre mine, nici mirat, nici apatic, și când văzu sticla din mâna mea își descleștă maxilarele într-o destindere - cel puțin așa o înregistram eu - a întregii sale ființe și, desigur, ideologii, i-am spus că i-o dăruiesc, el urmând să decidă pentru
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
într-un cui în spatele tejghelei și și-a schimbat șlapii cu pantofii de oraș. Tot timpul am discutat chestii intelectuale, despre sinucidere, Mitul lui Sisif, Camus, Cioran etc. Era domeniul meu și am epatat-o pe fată. A fost foarte mirată că în Pitești a putut să găsească un om care să vorbească despre lucrurile ălea. Pe de altă parte, epatarea a fost reciprocă. Într-adevăr, în Pitești eu nu întîlnisem pe nimeni cu care să discut despre Cioran, angoase și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dacă poate să mă ajute să-mi dea un sfat în privința aceasta. Doream să știu dacă ce aveam acasă realizat de mâinile mele sunt bune, nu le văzuse nimeni, în afară de cei din familie și cei apropiați. Privindu-mă puțin mirat, îmi propusese singura soluție posibilă: să le aduc să le vadă ca să poată să-și dea cu părerea. În mai puțin de o oră mă aflam din nou în față la teatru, în parc, cu 9 lucrări pe care le
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
rîul În care aș vrea să mă scald ca să devin liber. Căci de prea mult timp nu, fac decît să-mi aduc aminte și să-mi fie frică. Văd numai ceea ce vrea memoria mea; mîinile mele pline de sînge, chipul mirat și mînjit de sînge al mamei mele Clitemnestra, trupul Însîngerat al tatălui meu Agamemnon. Peste tot numai sînge. SÎnge și nebunie. Electra mi-a Închis rănile, dar În zadar. SÎngele meu blestemat mă arde. E sîngele atrizilor care cere moarte
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ajung din fundul sălii, acesta a dispărut englezește (wonderful, nu ?). Când ies din Palatul Bragadiru, dau nas în nas cu Petrică Ionescu. Ce faci la ora asta ! ?, îi spun (era aproape 12 noaptea). De ce, s-a și terminat ? !, îmi spune mirat. Fugi, deja se strâng mesele ! , îl sperii eu... Presupun că a mai găsit o măslină, ceva. 27 martie. Deja încep să curgă comentariile negative De ce nu mă mai surprind ? Nu doar că românul nu se poate bucura de o sărbătoare
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
culoarul de la etajul doisprezece fără să observ că, din sens invers, vine doamna Teona, cu o cană cu apă în mînă. Ei, bună! îmi strigă ea cînd e la numai un pas în fața mea. Rămîn locului, ridic ochii, o privesc mirat, apoi mă uit și-n jur, să văd dacă nu cumva a salutat pe altcineva. Eram singuri pe tot culoarul. Da, ei da, pe tine te-am salutat, rîde ea, observîndu-mi privirea. Vă rog să mă iertați!, eram preocupat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
noi cei de-aici o să ne recunoaștem în ea. Graure, intervine Brăduț, punîndu-i cafeaua în față, cam exagerezi... Am dreptate, Mihai? mă întreabă Graur scurt, ca un ordin. Da, murmur eu. Cei de față, toți patru, schimbă între ei priviri mirate. Poate că-n următoarele clipe voi fi invitat să ies. Băiatule, începe Graur, o piesă despre uzină nu poate fi decît o poveste cu un inventator și o invenție Să enumerăm cazurile posibile; unu: drama inventatorului care a realizat ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prezența mea și să mă întrebe cine sînt și ce caut. Cobor, las portarului biletul pe care mi l-a dat la intrare, îl aud spunîndu-mi că trebuia semnat, dar eu ridic din umeri și ies, căscînd îndelung sub privirea mirată a milițianului care se plimbă pe lîngă scări. Străbat piața largă, pavată cu cuburi de piatră și plăci de marmură, trec printre cele două blocuri din partea cealaltă a pieții și-mi continuu drumul, ocolind pe o stradă străjuită de brazi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și vina mea, continuă femeia pe un ton grav. Eu m-am pierdut în întrebări laterale... De fapt nu voiam să-ți pun decît o singură întrebare: cîte pagini ai scris de cînd ești cu ea? Tresar și o privesc mirat, de parcă mi-ar fi dat palme din senin. Cîte pagini am scris de cînd sînt împreună cu Livia? ce întrebare! Stau împreună cu ea pentru că mi-e dragă, pentru că ne înțelegem, văd în ea pe viitoarea mea soție, nicidecum o coautoare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu scurt, furios, ar trebui să te îmbraci în armură, dacă mai ai de gînd să întîmpini bărbații necunoscuți cu acel zîmbet provocator, cu care m-ai întîmpinat pe mine azi... Doamna Cristina se oprește din rîs și mă privește mirată. Cum adică? murmură ea. Ascultă, Cristina, îi spun calm, ponderat, căutînd să mă fac înțeles, într-un fel, Brîndușa are dreptate: ce s-ar întîmpla dacă bărbații din combinat ar începe să facă curte femeilor venite în delegație?!... Pînă azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lună să cîntăresc fiecare vorbă ori gest în parte. Cu bine! îmi întinde ea mîna plină de grație. Îți mulțumesc pentru că m-ai așteptat în fața cofetăriei! îi zic după ce-i iau mîna și i-o sărut. De ce rîzi? o întreb mirat, privind-o cum își dezgolește albul dinților într-un zîmbet larg. Știi..., rîde ea în continuare, în viața oricui sînt clipe cînd... În spatele meu se aude un clinchet, apoi ușile metalice ale liftului se deschid automat. Urcați? întreabă cineva din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]