6,060 matches
-
bătu pe braț. Îmi pare rău. Nu se poate altfel. Trebuie să verifice ceea ce se numește himeră ... — Oh, nu-mi spune, zise ea, fluturând mâna. Oricum nu pricep nimic. — Bine, mamă, spuse el și îi cuprinse umerii cu brațul. În mitologia antică, himerele erau monștri formați din diverse părți de animale. Himera originală avea cap de leu, corp de țap și coadă de șarpe. Unele himere erau parțial umane, cum era Sfinxul egiptean, cu corp de leu, aripi de pasăre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
toate marile mituri ale pămîntului... ca enigmatica insulă Atlantida, ca albele coloane de marmură ale Atenei, ca imensitatea oceanelor, ca intensitatea flăcării... de aceea este Legendă pentru mine acum, inegalabilă în iubirea aceea de primăvară și cu toate acestea absentă... * Mitologie modernă, episod inedit: Romeo pe post de Ulysse internațional al iubirii, rătăcit și mereu în căutarea ei, se duce sîmbătă seara la un concert al unei sirene cu părul învolburat și ochi de foc. Romeo merge pe străzile pline de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
unei expresii artistice impesonale, descriptice, cizelate și ornamentate ce viza realizarea de obiecte de artă și peisaje exotice și o literatură pretențioasă, cultivarea formelor fixe de poezie (sonet, rondo, rondel etc), preamărirea vechilor civilizații (interferențiale și arhetipale), a religiilor și mitologiilor alături de elogiul adus podoabelor, nestematelor, metalelor rare. Parnasienii erau influențati de doctrina lui Théophile Gautier și de formula acestuia ”artă pentru artă” ce implica ”perfecțiunea formei și impasibilitate” deoarece în concepția sa și a discipolilor săi forma primează înaintea conținutului
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
nu-au mai avut cu ce să-l Învelească, așa că doar dădeau zăpada la o parte, odată la cîteva zile, ca să nu-l lase să dispare. Poate pentru a face lucrurile mai puțin sinistre, savanții care supraviețuiseră au țesut o mitologie amuzantă În jurul meteorologului mort, care avea să devină, printre altele, un fel de părinte confesor. Nu era neobișnuit să dai peste cîte unul din ei purtînd o convorbire intimă cu cadavrul, deși nici nu era nevoie, desigur, să vorbești În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
După 1989, după revoluție, s-a băgat În politica din România. A scris articole pentru un ziar al emigranților, descriind lupta pentru putere de acolo; În opinia lui, niște chestii tare ciudate au ieșit la iveală după căderea comunismului, În legătură cu mitologia naționalistă și rasistă. Probabil că a atins un punct sensibil, pentru că anumite persoane de acolo, din România, au devenit pur și simplu paranoice. Primea tot felul de mesaje de amenințare, care Îl acuzau că și-a trădat țara, că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
europene. O „avangardă estetică”? Capitolul IX. Periferii avangardiste. Mișcări artistice novatoare din țări central și est-europene în publicațiile românești de avangardă din anii ’20 Appendix: Avangarda belgiană și Belgia Orientului Capitolul X. În căutarea unei noi estetici teatrale Capitolul XI. Mitologiile cinematografice ale integralismului Capitolul XII. Receptarea avangardei românești de către critica modernistă. Breșe interbelice Capitolul XIII. Efectul Urmuz și mitul precursorului avangardist. Aventurile receptării. De la „centrul marginii” la „periferia Centrului”. Un studiu de caz privind canonizarea critică a avangardei românești Post-scriptum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Annunzio), sursele filozofice asumate fiind intuiționismul lui Bergson, pragmatismul lui William James și vitalismul lui Friedrich Nietzsche. Poemele lui Whitman și Verhaeren (cu ale sale „orașe tentaculare”) au reprezentat, la rîndul lor, repere semnificative. Elogiul industriei și al maselor proletare, mitologia revoluționară și anticlericalismul se asociază unei voințe naționaliste de regenerare a măreției Romei antice (de Micheli, op. cit., pp. 209-220). Pe teren românesc, noul curent italian - numit îndeobște „viitorism” - este prizat ca ultimă modă artistică în cîteva cercuri intelectuale foarte restrînse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mult sau mai puțin notorii, de la publicistul Emil Riegler-Dinu, popularizator al futurismului la Contimporanul, la Mircea Eliade (care a preluat ceva din mentalitatea futuristă prin intermediul lui Giovanni Papini) și la tînărul Emil Cioran din Schimbarea la față a României (1936): mitologia tinereții, biologismul agresiv, cultul corpului și al sportului, elogiul maselor, spiritul războinic și retorica imprecatorie, antisentimentalismul, șovinismul, sexismul, gustul pentru experiențele extreme și extremiste sînt elemente constitutive ale discursului acestor intelectuali. Într-un articol intitulat „Recunoștință futurismului“, în Cuvîntul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însă numai atît... În nr. 93-94-95 un amplu articol al lui Emil Riegler-Dinu, „Semne noui (Literatura, arta și sportul/Oameni noui/ În căutarea unui nou stil de viață)“, deplasează idealul futurist al „sportsman-ului” și exaltarea stilului constructivist către o mitologie biologistă a tinereții, impregnată de vitalismul nietzschean. Rezultă un discurs antisistem (antiparlamentarist, antipoliticianist, antiburghez) fascinat de soluții politice extrem(ist)e. Punînd elogiul stilului de viață ultramodern în slujba unui ideal politic antiplutocratic și antimodern, textul lui Riegler-Dinu se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ion Vinea, același Riegler-Dinu va saluta vizita lui Marinetti printr-un articol entuziast (v. „Salut lui Marinetti“, în Facla, anul IX, nr. 356, 5 mai 1930). Conferințele ținute de liderul futurist vor fi amplu consemnate în presa românească a momentului. Mitologia tinereții războinice se asociază, în articolul lui Riegler-Dinu, cu apologia vitalistă a valorilor „păgîne”, „barbare” și „virile”. Pe această linie vitalist-agresivă și „bărbătească” - fervent cultivată, deja, de militanții „tinerei generații” - etnicismul rimează cu idealul modern al sportsmanului: „Tineri vînjoși, pămînteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o facem” și semnat de Geo Bogza, Gherasim Luca, Paul Păun și S. Perahim, extravaganța ludică se retrage în favoarea unei seriozități agresive: implicarea în social ia locul histrionismului cabotin și „iresponsabil”. „Petrecerea” estetică a anilor nebunatici se încheiase. Capitolul XI. Mitologiile cinematografice ale integralismului Prezente regulat în paginile primelor opt numere al Integralului (după care dispar aproape cu desăvîrșire), articolele despre cinematograf nu sînt niște simple „cronici”: ele ilustrează, prin ricoșeu, însăși poetica integralistă. Rolul imaginii pure, dinamismul, fuziunea dintre magie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Contimporanul, cu o admirație orientată „constructivist” spre filmele abstracte ale lui Hans Richter sau Wiking Eggeling. Integraliștii își manifestă și ei prețuirea pentru „filmul pur”, poetic, necomercial, dar ceea ce îi fascinează este omul, actorul, eroul popular modern proiectat într-o mitologie specifică. Imaginarul integralist este hipnotizat de figurile cvasimitice ale lui Charlot, Malec, Douglas Fairbanks și Harrold Lloyd. Pe bună dreptate, criticul de film George Littera considera, într-un articol din 1967 („Preocupări de teorie cinematografică în revistele de avangardă românești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decît o aparență: dincolo de grotesc și satiric, sensul lor rămîne unul „simbolic” și „mitologic”: „grotescul și satiricul se îmbină în forme la prima vedere, absurde dar și amuzante și simbolice”. În „Fuchsiada”, de pildă, „se poate urmări linia clasică a mitologiei elene” (ilustrată de „tema muzicei imaculate”) alături de „libertinajul fantast al mitologiilor nordice”. Cernînd „toată pleava locurilor comune”, Urmuz compune „fragmente de nouă mitologie” cu „plăcerea sadică a copilului ce demontează păpușile”. Dincolo de caracterul „fantastic” al „basmelor moderne”, Perpessicius sugerează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simbolic” și „mitologic”: „grotescul și satiricul se îmbină în forme la prima vedere, absurde dar și amuzante și simbolice”. În „Fuchsiada”, de pildă, „se poate urmări linia clasică a mitologiei elene” (ilustrată de „tema muzicei imaculate”) alături de „libertinajul fantast al mitologiilor nordice”. Cernînd „toată pleava locurilor comune”, Urmuz compune „fragmente de nouă mitologie” cu „plăcerea sadică a copilului ce demontează păpușile”. Dincolo de caracterul „fantastic” al „basmelor moderne”, Perpessicius sugerează și existența unei dimensiuni psihologice a textelor, vizibile în „nefericirea ce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vedere, absurde dar și amuzante și simbolice”. În „Fuchsiada”, de pildă, „se poate urmări linia clasică a mitologiei elene” (ilustrată de „tema muzicei imaculate”) alături de „libertinajul fantast al mitologiilor nordice”. Cernînd „toată pleava locurilor comune”, Urmuz compune „fragmente de nouă mitologie” cu „plăcerea sadică a copilului ce demontează păpușile”. Dincolo de caracterul „fantastic” al „basmelor moderne”, Perpessicius sugerează și existența unei dimensiuni psihologice a textelor, vizibile în „nefericirea ce de atîtea ori străbate, cînd toate încercările de a reconstitui viața factice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
existență înrudită cu a noastră. Era în Urmuz o mare vervă creatoare și o fantezie neostoită, capabilă nu numai să implice datele realității curente, să le amestece și să dea, ca jocul norilor, forme noui, îndrăznețe și uimitoare, proprii tuturor mitologiilor, dar chiar să evolueze spre basme în cari nihilismul fantastic al primelor fragmente și automatismul marionetelor sale primare să se dezvolte în compoziții limpezi și armonioase”. Armonia și „limpezimea” compozițională fac din aceste scrieri „probe îndestulătoare pentru a marca o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
printre cei dintîi, derizoriul caracter teatral, de artefact și de guignol al sinteticelor „personaje”. Sîntem la egală distanță atît față de caracterul tragic, sublim atribuit lui Urmuz de avangardiști, cît și față de acela de „farsă” minoră. Intuiția lui Perpessicius privind „noua mitologie” urmuziană a fost confirmată de cei mai importanți critici postbelici care s-au pronunțat despre „paginile bizare”. Sergiu Pavel Dan îl va include mai tîrziu pe Urmuz în studiul despre Proza fantastică românească la capitolul „Fantasticul absurd” (Editura Minerva, Colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu-l menționează pe Cugler. Numai că... nici în perioada interbelică, „Apunake și alte fenomene” nu a avut parte de vreo cronică importantă! După 1990, „recuperarea” autorului are însă loc în mod spectaculos. Un rol decisiv îl va fi avut mitologia exilului și șarmanta legendă mondenă, ca și excentricitatea, izolarea și nonapartenența declarată a autorului la avangardă. În plus, dacă Urmuz fusese înregimentat de către „apostolii” avangardiști în falanga antiburgheză, iar critica din perioada ceaușistă l-a recuperat în contra „alienării” și „dezumanizării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atenției valorizante a criticii noastre estetice (Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, E. Lovinescu, G. Călinescu ș.a.), altminteri ostilă gesturilor radical-negatoare. În mod analog, afirmarea în Occidentul postbelic a unor autori precum Mircea Eliade, Emil Cioran sau Eugen Ionescu a alimentat decisiv mitologia „tinerei generații” interbelice (mai ales în condițiile stigmatizării și cenzurării acesteia de către regimul comunist). Atît Primele poeme... ale lui Tzara, cît și „paginile bizare” ale lui Urmuz vor fi reeditate, în 1970, de același Sașa Pană (vechi militant partinic, beneficiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prețioase.) În fapt, primii noștri avangardiști au preluat din Futurismul italian doar componenta estetică, radical novatoare și „mașinistă”, în vreme ce revoluționarii de dreapta ai „tinerei generații” interbelice vor recupera din el mai ales atitudinea ideologică - războinică, aventuristă și energetistă. Antisentimentalismul, antipaseismul, mitologia „biologistă” a tinereții agresive și purificatoare, pasiunea pentru reportaj, cultul experiențelor extreme rămîn însă atitudini comune. În mod analog, Ov.S. Crohmălniceanu discuta incidențele Expresionismului - în literatura română și aiurea - după afinitățile cu „stînga”, respectiv cu „dreapta” politică (Literatura română și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Țepeș, mutarea curții Domnești la Cotroceni, în timpul domniilor fanariote, nașterea economiei subterane la finele dictaturii comuniste se transformă în puncte de sprijin pentru un șir de povești care aureolează atitudini, gesturi, obiecte, uneori, intrate sub ochii cititorului într-o mitologie pe cât de inopinat instalată, pe atât de credibilă. Este și cazul unui inel, care străbate istoria, ascuns prin lăzi străbune, până prin 1982, când un popă îl scoate din zidul unei biserici: „L-a ținut și el multă vreme, apoi i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
gândise nici un moment că spunea ceva atât de memorabil, pe care oamenii nu aveau să-l uite câteva sute de ani. 4. Nespectaculos. Exact aceasta era și constatarea lui Andrei Ionescu. Nespectaculos și chiar penibil își spuse, în timp ce închidea disprețuitor Mitologia lui Tudor Pamfile. I-ar fi plăcut să găsească o istorie teribilă pe care să coleze tot felul de amănunte obscene bune de dat la bizon. Zâmbi, rostind cu delicatețe cuvântul bizon, oftă adânc și își aprinse cea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sporturile extreme, să zicem că le-am înțeles dorința de adrenalină, dar n-am putut și nu pot pricepe de ce au jucat ruleta rusească cu viața micuților! Prima călătorie a fost în Knossos (Heraklion - orașul lui Heracle sau Hercules în mitologia romană), pentru a vizita palatul lui Minos structurat pe mai multe nivele și un subsol cu peste 1200 de camere, un adevărat labirint. Sunt sigur că nu vă este străină legenda legată de Minos (fiul lui Zeus și al Europei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
erudiții ăștia din Balcani, care dispun de o infinită diversitate de preocupări și de talente - care sunt În același timp oameni de știință și filozofi, și istorici, și poeți, care au studiat sanscrita și tamila și care țin conferințe despre mitologie la Sorbona; dar care, dacă Îi iei la bani mărunți, ar putea să‑ți povestească despre niște persoane pe care „le‑au cunoscut vag” În gruparea antisemită, paramilitară, numită Garda de Fier? Adevărul e că Îmi plăcea să‑l urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dictatura lui Salazar. Dar acum, politica dusă de el pe la jumătatea secolului era moartă și Îngropată. Când Vela și cu mine luam masa cu soții Grielescu, discuțiile nu gravitau În jurul războiului și al politicii, ci al istoriei antice și al mitologiei. Profesorul, care purta sub haina scurtă o cămașă albă cu guler rulat pe gât, trăgea scaunele când se așezau doamnele și, probabil, le prindea florile În corsaj. Îi tremurau mâinile. Făcea mare caz În jurul șampaniei. - Plătea nota cu bani gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]