11,461 matches
-
, Alfred (23.IX.1898, Storojineț, Ucraina - 3.I.1967, București), traducător. Este fiul unui contabil din administrația moșiei Flondoreni; mama avea înclinații muzicale și preda ore de pian (Margul este derivat din Margula, prenumele mamei). Frecventează liceul la Cernăuți și la Viena, unde familia se mută când izbucnește primul război mondial. După bacalaureat (1916) e încorporat în armata
MARGUL-SPERBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288018_a_289347]
-
mare poezie” (G. Călinescu). Definițiile metaforice, dispuse conform unei reacții în lanț, sunt foarte sugestive. Limba este fundamentul etern al neamului, aurul sufletului lui, valoarea supremă („Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată,/Un șirag de piatră rară/Pe moșie revărsată”). Ca foc latent al istoriei naționale, ea trezește neamul din somnul de moarte, trezire simbolizată de imaginea deșteptării „Viteazului din poveste”. Limba înseamnă cântecul originar al neamului, „doina dorurilor noastre”. Ea este logos, principiu ultim al existenței neamului, mijlocind
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
cunoască dimensiunile precise ale acelui teren. Domeniile mari aveau uneori un fel de descriere sau terrier, care se găsește În documentele vechi („de la stejarul mare, la 120 de picioare nord până la malul râului, acolo...”), unde erau trecute obligațiile proprietarului față de moșie. E ușor de imaginat cât de util era un astfel de document unui tânăr moștenitor, novice Într-ale conducerii unui domeniu. Însă adevăratele hărți par să fi apărut atunci când s-a dezvoltat și o piață dinamică a terenurilor. Olanda a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
tatuaje ale căror simboluri indicau clar cine cui „aparținea”. Această metodă este o dovadă a faptului că era nevoie de măsuri excepționale pentru a-i identifica și fixa pe supușii care ar fi vrut să voteze cu picioarele. Fuga de pe moșii era un fenomen atât de răspândit, Încât existau mulți vânători de recompense care Își câștigau existența străbătând pădurile, În căutare de fugari pe care să Îi restituie proprietarilor de drept. Cu probleme similare se confruntau și proprietarii romano-catolici În primii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
muncă, precum și de control politic. Să luăm exemplul producției de cauciuc din Malaezia colonială. La Începutul expansiunii acestei industrii, În primul deceniu al secolului al XX-lea, autoritățile și investitorii britanici credeau, fără Îndoială, că producția de cauciuc a marilor moșii, care aveau mai mulți arbori - administrată mai bine și după principii științifice și având la dispoziție o forță de muncă mai importantă - avea să se dovedească mai rentabilă și mai profitabilă decât producția de cauciuc a micilor proprietari. După ce și-
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
profiturilor lor. Un al doilea avantaj era acela că producerea de cauciuc pe plantații determina, În general, apariția de forme centralizate de rezidență și muncă, ce puteau fi mult mai simplu supuse controlului politic și administrativ central. Într-un cuvânt, moșiile constituiau comunități mult mai lizibile decât kampung-urile din Malaezia colonială, care aveau istoria, conducerea și economia mixtă proprii. O explicație similară lepoate fi găsită și proiectelor funciare federale din Malaezia independentă. De ce a ales statul malaezian să Înființeze așezări mari
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
prințul Grigori Potemkin a Înființat o suită Întreagă de orașe (de pildă, Ekaterinoslav) și așezări rurale model. Următorii doi țari, Paul și Alexandru I, au moștenit pasiunea Ecaterinei pentru ordinea și eficiența prusacă. Consilierul acestora, Alexei Arakceev, a Înființat o moșie model, unde țăranii purtau uniforme și urmau instrucțiuni elaborate cu privire la Întreținere, mergându-se până Într-acolo Încât existau „registre de pedepse”, În care li se Înregistrau abaterile. Această moșie a stat la baza unui plan mult mai Îndrăzneț, și anume
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ordinea și eficiența prusacă. Consilierul acestora, Alexei Arakceev, a Înființat o moșie model, unde țăranii purtau uniforme și urmau instrucțiuni elaborate cu privire la Întreținere, mergându-se până Într-acolo Încât existau „registre de pedepse”, În care li se Înregistrau abaterile. Această moșie a stat la baza unui plan mult mai Îndrăzneț, și anume cel de realizare a unei mari rețele de colonii militare auto-suficiente, rețea care, la sfârșitul anilor 1820, număra 750 000 de persoane. Această Încercare de a crea o nouă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și temporală constantă acționa ca o barieră de netrecut În calea oricărui sistem de impozitare, oricât de fin calibrat. În zonele rurale, reprezentanții statului s-au confruntat cu alte două dificultăți apărute În urma revoluției. Înainte de 1917, marile ferme țărănești și moșiile produceau aproape trei pătrimi din grânele comercializate pe piața internă și trimise la export. Acesta fusese sectorul economiei rurale care hrănise orașele. El nu mai exista acum. Cei mai mulți dintre cultivatorii rămași consumau o parte mai mare din propria producție și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
au fost strămutați forțat. Această ultimă mișcare a afectat mai mult de o jumătate de milion de țărani. Regimul de proprietate și regulile de muncă și rezidență rezultate de aici păreau o combinație Între ceea ce oferea agricultura de pe plantații sau moșii, pe de o parte, și dependența feudală, pe de altă parte. Plan de mari proporții impus de stat În vederea transformării revoluționare, colectivizarea s-a remarcat cel puțin la fel mult și prin ceea ce a distrus, ca și prin ceea ce a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de stat, ceea ce nu este o simplă coincidență. Ilizibil Lizibil Așezări Așezările temporare de vânători-culegători, nomazi, agricultori itineranți, pionieri și țigani Orașele și cartierele neplanificate: Bruges-ul anului 1500, medina din Damasc, foburgul Saint-Antoine din Paris În anul 1800 Satele permanente, moșiile și plantațiile cu populație sedentară Orașele cu structură de tip grilă și cartierele planificate : Brasília, Chicago Unități economice Micile proprietăți, mica burghezie Micile ferme țărănești Producția artizanală Micile ateliere Economia informală, neoficială Marile proprietăți Marile ferme Fabricile (proletariatul) Marile Întreprinderi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
foarte conștienți de constrângerile mediului și convinși de logica propriilor practici Întâmpina obstacole enorme, iar insistența autocratică nu făcea decât să stimuleze protestele și abaterile. În astfel de circumstanțe, strategia strămutării era foarte tentantă. Deschiderea unor noi teritorii sau răscumpărarea moșiilor coloniștilor albi a permis autorităților să o ia de la Început cu zone compacte pentru construirea satelor și cu parcele individuale Învecinate. Locuitorii nou-selectați puteau fi apoi mutați Într-o așezare pregătită și lizibilă, care să Înlocuiască locuințele răsfirate și regimurile
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
singura care prezintă acest avantaj, din punct de vedere al producției centralizate. Lucrurile stau altfel În cazul cafelei, tutunului, cauciucului sau uleiului de palmier. Dificultățile Întâmpinate În Încercarea de a recruta malaezieni, care erau cultivatori independenți, În vederea folosirii lor pe moșii s-au dovedit insurmontabile, astfel că părea mai convenabil să se „importe” lucrători indieni și chinezi pentru creșterea numărului de muncitori. Chiar și numai acest aspect favoriza plantațiile, dacă colonizatorii nu doreau să Își asume riscul pericolelor politice pe care
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Dacă în 1939 I. nu ajunge să publice (ori să ducă la capăt) romanul Blestemul medieval (din care un fragment apare în presă), după 1950 va publica o duzină de narațiuni, cele mai multe de inspirație istorică. În Mărgelele de plumb (1951), Moșia oamenilor slobozi (1951), Niculai Călărașul (1953), Mitruț al Joldii (I-II, 1953-1954), Vijelie-n sus pe Jii (1954), Zile învolburate (1954), Marșul miresei (1955), Romanțe de dragoste (1957), Măria sa Țara. Din vremea lui Vlad Țepeș (1960), Agurida, „povestire eroică” (1962
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
Comediile Alt om de Étienne Rey și Prin viile Domnului de Robert de Flers și F. de Croisset s-au jucat, în versiunea meșterită de I., la Teatrul Național din Chișinău. SCRIERI: Isvoade, București, 1943; Mărgelele de plumb, București, 1951; Moșia oamenilor slobozi, București, 1951; Brigada mixtă, București, 1953; Niculai Călărașul, București, 1953; Mitruț al Joldii, I-II, București, 1953-1954; Vijelie-n sus pe Jii, București, 1954; Zile învolburate, București, 1954; Marșul miresei, București, 1955; Romanțe de dragoste, București, 1957; Măria sa
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
1962; Dosarul lui Ion Măruntu, București, 1962; Vântoasa, București, 1964. Traduceri: N.V. Gogol, Taras Bulba, pref. Cezar Petrescu, București, 1952; G. Bașirov, Onoarea, pref. trad., București, 1952 (în colaborare cu N. Cerna). Repere bibliografice: Arghezi, Scrieri, XXVII, 344-346; Silvian Iosifescu, „Moșia oamenilor slobozi”, CNT, 1951, 23; Al. Săndulescu, „Mitruț al Joldii”, CNT, 1953, 36; Al. Căprariu, „Romanțe de dragoste”, TR, 1957, 33; Mihail Petroveanu, „Romanțe de dragoste”, GL, 1957, 37; Dan Grigorescu, Romanul istoric și actualitatea, LCF, 1963, 17; Virgil Ardeleanu
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
V.A. Urechia. Polemica neîntreruptă de mai târziu, susținută cu un caustic spirit partizan, prin atacuri sarcastice, farse, hărțuieli, campanii de presă, își are sursa în întâmplările petrecute la Iași. În urma diligențelor lui V. Alecsandri, este numit membru în Comisia moșiilor mănăstirești și, în vara lui 1863, se mută la București. Dacă perioada ieșeană dăltuiește trăsăturile mari ale unui cărturar lipsit de inhibiții, hotărât să rupă cu inerția din jur, acum spectacolul personalității lui capătă anvergură, declanșând o receptare contradictorie, care
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Ion (6.I.1802, Târgoviște - 27.IV.1872, București), poet, prozator, traducător, filolog și îndrumător literar. Tatăl, Ilie Rădulescu, a fost căpitan de poteră, apoi a slujit o vreme ca polcovnic în armata rusească, dobândind și o oarecare avere: o moșie în județul Ialomița și o casă în București. Mama, Eufrosina (n. Danielopol), era dintr-o familie de negustori greci sau aromâni stabiliți în București. H.-R. și-a început instrucția în grecește, cu un dascăl Alexe, și abia la zece
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
era dintr-o familie de negustori greci sau aromâni stabiliți în București. H.-R. și-a început instrucția în grecește, cu un dascăl Alexe, și abia la zece ani învață să citească românește pe o carte cu slove chirilice. La moșie citește Alexandria, numeroase legende religioase și populara carte a lui I. Barac, Istorie despre Arghir cel frumos și Elena cea frumoasă și pustiită crăiasă. Studiile grecești și le-a continuat la București cu călugărul Naum (poate Râmniceanu), apoi, din 1814
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
IBRĂILEANU, G.[arabet] (23.V.1871, Târgu Frumos - 10.III.1936, București), critic, istoric și teoretician literar, prozator. Este fiul Mariei (n. Marcovici) și al lui Teodor Ibrăileanu, mici comercianți armeni, tatăl fiind apoi administrator de moșie și slujbaș la Roman. Pentru N. Iorga (născut în același an), viitor adversar de idei, I. era, în 1905, „unul de la Brăila, care iscălește Ibrăileanu”. La cinci ani, orfan de mamă, băiatul se afla la Roman, unde Ibrăilenii se mutaseră
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
că s-a implicat în falsificarea alegerilor pentru Divanul Ad-hoc. Intrat în Adunarea Electivă a Moldovei (1858), ajunge să-și pună candidatura la tron. După înfăptuirea Unirii, I., de mult impopular și devenit indezirabil în viața publică, se retrage la moșia lui de la Rotopănești (județul Suceava). Avea, la conacul unde trăia ca un adevărat senior, o vastă bibliotecă și, într-una din încăpătoarele odăi, amenajase o sală de teatru, unde trupa sa de entuziaști actori diletanți dă spectacole. În 1860 inițiază
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
un clan bicefal, anume cel al Movileștilor, cu succesorii lor, Prăjeștii, calificați în epocă drept „nepoții Movileștilor“23. Unii dintre acești boieri, mari dregători în același timp ai statului moldovean, își consolidează pozițiile obținute pe pământ străin prin arendarea de moșii; Nestor Ureche, de pildă, deținea o moșie la Žolkiew, Luca Stroici la Zwinigrad, iar Vasile Ureche la Zahajpole, pentru a aminti doar pe câțiva dintre ei. La acestea se adaugă și legăturile matrimoniale. Și cele de ordin economic au lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu succesorii lor, Prăjeștii, calificați în epocă drept „nepoții Movileștilor“23. Unii dintre acești boieri, mari dregători în același timp ai statului moldovean, își consolidează pozițiile obținute pe pământ străin prin arendarea de moșii; Nestor Ureche, de pildă, deținea o moșie la Žolkiew, Luca Stroici la Zwinigrad, iar Vasile Ureche la Zahajpole, pentru a aminti doar pe câțiva dintre ei. La acestea se adaugă și legăturile matrimoniale. Și cele de ordin economic au lăsat urme în spațiul românesc datorită drumurilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ctitorului se mai găsește în pictura medievală moldovenească doar la biserica din Lujeni (ținutul Cernăuți), acolo unde Teodor Vitold a fost zugrăvit în aceeași ipostază 4. Având în vedere faptul că Lujenii sunt așezați nu departe de Toporăuți, una dintre moșiile cele mai importante ale neamului Barnovschi, nu ar fi exclus ca domnul să fi cerut pictorului să-i facă un portret asemănător. Mai mult, moșia Lujeni a trecut în a doua jumătate a secolului al XVI-lea în stăpânirea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
4. Având în vedere faptul că Lujenii sunt așezați nu departe de Toporăuți, una dintre moșiile cele mai importante ale neamului Barnovschi, nu ar fi exclus ca domnul să fi cerut pictorului să-i facă un portret asemănător. Mai mult, moșia Lujeni a trecut în a doua jumătate a secolului al XVI-lea în stăpânirea unei rude a Vitolteștilor, Ieremia Movilă 5, iar de aici în stăpânirea familiei Movileștilor, cu care Miron vodă Barnovschi a avut relații de rudenie 6. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]