10,397 matches
-
viață, metroul vine la fix și ajung acasă În douăzeci de minute. În clipa În care Împing ușa de la apartament, dinspre camera lui Lissy se aude un zgomot ciudat. Un fel de lovituri, de bufnituri surde. Poate că Își mută mobila sau așa ceva. — Lissy ! strig intrând În bucătărie. N-o să-ți vină să crezi ce s-a Întâmplat azi. Deschid frigiderul, iau o sticlă de Evian și mi-o lipesc de fruntea Încinsă. După un timp, desfac sticla și iau câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să-l ascund. — Nu mă interesează absolut deloc ce căutai În Scoția ! reușesc să Îngaim. Îmi smulg brațul din Încleștarea lui furioasă și pornesc În fugă spre mulțime, croindu-mi loc cu greu prin marea de avocați care vorbesc la mobile. — Emma, vreau neapărat să-ți spun. Jack m-a ajuns din urmă. Chiar vreau să-ți spun. Ei bine, poate că eu nu am chef să aflu ! răspund sfidătoare, răsucindu-mă pe călcâie, mișcare În urma căreia Încep să zboare pietricele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu m-a pus să mă prostituez pe bani!! Zina îmi întoarce curul și pleacă spre camera ei, lăsându-mă să meditez. Prinsese parapon pe doamna de la etajul superior, de când a auzit că mă solicitase s-o ajut la mutat mobilele și strâns covoarele prin casa ei pentru curățenia de sărbători. Domnu’ Tudor, zisese - nu ți-e frică să te-ncui cu mine-n casă? chicotise răsfățată pensionara (din niște dinți distanțați destul de siniștri, adâncindu-și urmele de laba-gâștii de la coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
după îndelungi căutări am descoperit-o ca regizor, pare o actriță-copil cu fustiță scurtă, într-o poză alb-negru prost retușată, pe care i-am aflat-o într-un bar retro pe strada Eminescu, bine dosit după meterezele de zăpadă. Deasupra mobilelor de lemn vechi mai pierdeau timpul, neavând unde să se ducă în ploaie, James Dean, Isadora Duncan, două fete la masa de biliard, una din ele chiar copilă, trebuind să se întindă ca o mică reptilă cu tot trupul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-mi imaginez spre ce spațiu promiscuu se îndreaptă unchiu-meu dimineața, alergând după tramvaiul cinci. Pe străzile din cartier, cu nume de compozitori, cinci-șase copii în haine sumare, eventual în pijama, jucau în jurul unui foc încins în curțile dintre blocuri cu mobilele vechi din casa lor - ultima dată când am ajuns. De procesul interminabil scăpase doar mama, el nu putea să renunțe. Pe pereții albi, lumina la care scriu proiectează umbra unui nas uriaș, partea care a rămas cea mai voluminoasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care termin, zice: — Draga mea, ești catolică? — Nu, adevărul e că nu sunt, spun. Voiai să vorbim despre ceva anume? — Îhm... nu neapărat. Mângâi cu duioșie strana pe care stau și îi zâmbesc prietenos. E foarte frumos sculptat, nu? Toată mobila pe care o aveți e așa frumoasă ca asta? — Suntem în capelă, zice călugărița, aruncându‑mi o privire ciudată. — Știu! Dar știți, o gramadă de oameni au strane acasă, în zilele noastre. Sunt foarte la modă, am văzut chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de prezentare - care or să‑mi fie foarte folositoare - și un mini tocător de hârtie. Care este absolut vital, pentru că nu vreau să‑mi vadă toată lumea primele variante ale cărții, nu? Flirtez puțin cu ideea de a‑mi lua niște mobilă modulară de recepție - doar că nu prea am un asemenea spațiu de recepție la mine în dormitor - când Suze se întoarce în dormitor. — Ei! Cum merge? Tresar vinovată, clichez repede pe SEND, fără să mă obosesc să mai verific suma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
decât cea de pe Broadway. Pe cuvântul meu, aș putea să mă obișnuiesc să stau aici. Fără probleme. Iar magazinele, o, Doamne! Unul mai îmbietor decât altul. Unul dintre ele e plin de rochii de catifea imprimate, agățate de piese de mobilă de anticariat. Altul are pereții pictați ca niște nori, și peste tot sunt stative cu rochii fluflu de petrecere și bomboniere. Altul e tot alb și negru și art deco, parcă ai fi într‑un film cu Fred Astaire. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spune fiicei că atât tatăl ei, cât și ea însăși urăsc lașii. Vorbele nu au nici un efect. Nah e prea înfrântă. Mama o privește ca pe o bucată de lemn putred, care nu va putea fi transformată nicicând într-o mobilă frumoasă. Îi este atât de teamă, că vocea îi tremură atunci când vorbește. Mama nu se poate recunoaște deloc în fiică. Mama repetă străvechea poveste a lui Cima-Qinhua, fata curajoasă care și-a salvat mama dintr-o revoltă sângeroasă. Modelul pietății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
i-a fost oferit. E un rol mic, dar le oferă celor doi prilejul de a se întâlni. La doar câteva minute după ce ușa s-a închis, un vecin de sus o aude pe Lan Ping țipând, apoi zgomote de mobilă făcută țăndări. Temându-se pentru viața lui Lan Ping, vecinul dă fuga și se năpustește înăuntru. Amanții sunt unul la gâtul celuilalt. Pe scenă, joc o fată aparținând clasei muncitoare, care se află la un punct de răscruce din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vine ca un câine. Ține canapelele pentru vizitatori și pentru el își comandă un scaun demodat din ratan. Spre exterior este salonul, care a fost transformat în bibliotecă, cu cărți de sus până jos pe trei pereți. Nu acordă atenție mobilei, dar e conștient că tot mobilierul din orașul imperial este confecționat din arbori de camfor. Lemnul de camfor are reputația de a trăi și a respira în continuare, producând un miros dulce chiar și după ce a fost transformat în mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mobilei, dar e conștient că tot mobilierul din orașul imperial este confecționat din arbori de camfor. Lemnul de camfor are reputația de a trăi și a respira în continuare, producând un miros dulce chiar și după ce a fost transformat în mobilă. Manuscrise originale, legate manual, zac desupra standurilor înguste și lungi. În mijlocul camerei e un birou cu o suprafață de opt picioare pe patru picioare. Pe el se află un set de pensule de scris, o călimară, o cană de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Doamna Xiangfei era renumită pentru pielea ei parfumată în mod natural. Se zice că a fost otrăvită de împărăteasă. Pentru a-i păstra amitirea, împăratul a poruncit ca reședința să rămână permanent nelocuită. Îmi place foarte mult locul ăsta, eleganța mobilei și decorațiunilor lui. Ador sălbăticia grădinii mele, mai ales cele două cascade naturale. Arhitectul a proiectat reședința în jurul cursului apei. În fața ferestrei mele, sunt tufe dese de bambus. În nopțile cu lună plină, locul arată ca un magnific teren poleit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mormanele de moloz care fumegă, imense, pe cerul roșu, se ridică În patru labe, e desigur un vis că merge Împiedicându-se În sârmele negre, fierbinți, care ies din moloz, din scândurile prăfuite, pline de cuie, din picioarele frânte ale mobilelor. Cade, se ridică, așchii, cioburi fierbinți, pietre ascuțite i se Înfig În coate, În genunchi, În pulpele zdrelite, uite o inexplicabilă zdreanță vineție, murdară, o creangă de magnolie Înflorită, rozalb veștedă, asfixiată, care iese din mormanul de moloz odată cu ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aici, dar acolo mergi pe stradă și dudele, niște fructe sămânțoase, cu mare trecere În copilăria mea săracă, umpleau tot caldarâmul, cădeau În pălăriile domnilor ce coborau, puși la punct, din mașină. Mă visam În camerele comode de atunci, cu mobile amestecate, ca și stilurile caselor, ca și limbile de conversație. Cu cât trecea timpul, cu atât mai clar Îmi apăreau În vis părinții, frații, despre care nici nu aflasem decât că la un moment dat s-au stins, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ridica buzele întredeschise spre el sau va întinde brațele și-i va cuprinde obrajii plini de lacrimi? În fine, se vor descurca ei într-un fel, cu siguranță, minunat! Și Toinette porni să se acomodeze cu obiectele din atelier. Tablouri, mobile, draperii și iar tablouri îngrămădite sau rezemate de pereți. Un loc ciudat și cam... auster. Ledoulx discuta într-un colț cu Dante Negro. Era mulțumit și binedispus. Tocmai aflase despre revenirea deloc victorioasă a Acvilei la masa negocierilor. Pasărea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
s’ te-aștepți la or’ ce! Și Mătușa Domnica, baba moșului: - Mergeț’ cu Dumnedzău, luaț’ și legătura asta cu demâncare. Și preotul Dodon: - Veniți cu noi, a mai rămas loc În căruța a doua - numai să nu vă luați și mobila... Și tata: - Dă-i drumul, părinte, să nu ți se ude potcapul - și las’, că v-ajungem din urmă, doar să ne luăm și mobila... -, iar mamei: Mergem, mergem, numai o raită să mai dau primprejurul casei și mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noi, a mai rămas loc În căruța a doua - numai să nu vă luați și mobila... Și tata: - Dă-i drumul, părinte, să nu ți se ude potcapul - și las’, că v-ajungem din urmă, doar să ne luăm și mobila... -, iar mamei: Mergem, mergem, numai o raită să mai dau primprejurul casei și mă duc să caut un om cu chirie... Numai o raită și mă duc după un cărăuș... Numai una și plecăm... Stau În calidorul casei din Mana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
drumul până la Mana, tot ajunge În noaptea asta! Că nu se poate, nu se poa-te să plecăm În refugiu cu doar două baloturi și trei geamantane - ce, ea, mama nu vede că toți ceilalți din tren și-au luat și mobila? Mă-ntorc să iau mobila! Mama zice că dă-o dracului de mobilă, dacă năboiesc Rușii peste Nistru și pun iar mâna pe ei? Doamne-ferește, de data asta nu-l mai deportează, Îl Împușcă pe loc! Ai văzut tu drac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În noaptea asta! Că nu se poate, nu se poa-te să plecăm În refugiu cu doar două baloturi și trei geamantane - ce, ea, mama nu vede că toți ceilalți din tren și-au luat și mobila? Mă-ntorc să iau mobila! Mama zice că dă-o dracului de mobilă, dacă năboiesc Rușii peste Nistru și pun iar mâna pe ei? Doamne-ferește, de data asta nu-l mai deportează, Îl Împușcă pe loc! Ai văzut tu drac Împușcat?, glumește tata și dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se poa-te să plecăm În refugiu cu doar două baloturi și trei geamantane - ce, ea, mama nu vede că toți ceilalți din tren și-au luat și mobila? Mă-ntorc să iau mobila! Mama zice că dă-o dracului de mobilă, dacă năboiesc Rușii peste Nistru și pun iar mâna pe ei? Doamne-ferește, de data asta nu-l mai deportează, Îl Împușcă pe loc! Ai văzut tu drac Împușcat?, glumește tata și dă s-o sărute pe mama, ea nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ruși - uite harta... Și mai lasă-mă cu harta ceea, parc-ar mai fi vreo legătură Între hărți și ce se petrece pe pământ, În lumea asta răsturnată, de nici o hartă nu mai poate da sama - dă-le naibii de mobile, facem noi altele, acolo unde-om ajunge, dacă zici că prea curând n-o să ne Întoarcem la casa noastră. Și uite-așa. Și Înc-așa. Mult, mult timp, o veșnicie se ceartă ai mei În șoaptă și simultan vorbind. Și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
logistic și de un loc de odihnă. Prin urmare, acel loc era la fel de bun ca oricare altul pe o rază de cinci sute de kilometri pătrați; și s-a săpat un puț, s-au ridicat ziduri crenelate, s-au adus mobile hodorogite, rămășițe, fără îndoială, ale unor vechi cazărmi desființate, și niște oameni au fost condamnați să păzească un petic de deșert, atât de deșert, încât, potrivit tradiției, niciodată, nici un călător nu s-a apropiat de Gerifíes. Și mai spunea tradiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
friguros - rămăsese singură cu Mugurel, de doi ani pe atunci, în garsoniera asta prin care sufla vântul. Uită-te-n jurul tău, Mirelo, pereții goi, linoleumul gol, golul din stomac și din inimă, nemernicul de Ticuță. Îi luase tot, toată mobila și frigiderul, și aragazul, covoare și preșuri, și până și lustra din tavan cu tot cu becuri. Toate erau ale lui, Mirelo, până și garsoniera pentru care primise repartiție la ICRAL de la Depoul CFR Triaj, unde muncea ca lăcătuș, dar care uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și nici ultimii care-și vând casa de sub cur. Nu te gândi că nu-i bună garsoniera asta, spațioasă-n draci, treizeci și ceva de metri cu tot cu dependințe, după cum scrie-n contract, doar camera singură are șaișpe metri. Să ai mobilă să bagi în ea, măcar că ei s-au rezumat doar la dormeză și la fotoliul-pat, la masă, șifonier și televizorul NEI, antenă prin cablu la dispoziția cui s-o muta, nu l-ar costa cine știe ce ca s-o rebranșeze. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]