9,927 matches
-
gruparea funcțională; raportul între partea hidrofilă și hidrofobă a schimbătorului. Toți acești parametri trebuie luați în considerare și corelați cu masa moleculară a proteinei și structura sa chimică. Limitarea procesului difuzional datorată atât porozității mici a schimbătorului cât și masei moleculare mari a enzimelor poate fi parțial sau total evitată prin introducerea în acesta a grupărilor funcționale, ce sunt mai îndepărtate de catena principală . Studiile cinetice pe preparate de enzime imobilizate au dovedit că acestea au o activitate și o stabilitate
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
cărți în format electronic din toate domeniile academice! Peste 50 de titluri noi sunt adăugate lunar la această bază de date. Baza de date de ebooks de la Elsevier oferă cărți din colecțiile: • Agricultură și Științe Biologice; • Biochimie, Genetică și Biologie Moleculară; • Inginerie chimică; • Chimie; • Geografie și Științele pământului; • Științele mediului; • Inginerie; • Medicină și Stomatologie; • Imunologie și Microbiologie; • Matematică; • Farmacologie, Toxicologie și Științe Farmaceutice; • Fizică și Astronomie; • Psihologie; • Medicină Veterinară. Emerald Journals http://www.emeraldinsight.com Este cea mai mare și explicită
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
de sulfat de cupru; pentru tufe violete, clorură de cobalt; tufe albe, sulfat de magneziu; tufe incolore, sulfat de zinc; sulfat feros pentru tufe verzi. DETERMINAREA CONSTANTELOR FIZICE ALE UNOR LICHIDE: DETERMINAREA DENSITĂȚII Densitatea Substanțele pure conțin o singură specie moleculară și posedă anumite proprietăți fizice care le caracterizează: punct de topire, punct de fierbere, densitate, indice de refracție etc. Substanța pură prezintă aceleași proprietăți fizice și chimice în toată masa sa și este caracterizată prin compoziție chimică bine determinată. Densitatea
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
substanță se află în stare coloidală dacă particulele componente au cel puțin o dimensiune cuprinsă între 10 -9 m (1nm =10 A) și 10 -6 m . Aceste dimensiuni se obțin fie prin unirea prin legături fizice sau chimice a speciilor moleculare (atomi, ioni, molecule), fie prin divizare a substanței macroscopice. Concluzie: Sistemele coloidale sunt sisteme intermediare între cele grosiere, eterogene, cu grad de dispersie foarte mic și cele moleculare sau omogene cu grad de dispersie ridicat. Solurile pot fi obținute prin
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
se obțin fie prin unirea prin legături fizice sau chimice a speciilor moleculare (atomi, ioni, molecule), fie prin divizare a substanței macroscopice. Concluzie: Sistemele coloidale sunt sisteme intermediare între cele grosiere, eterogene, cu grad de dispersie foarte mic și cele moleculare sau omogene cu grad de dispersie ridicat. Solurile pot fi obținute prin două metode: a) prin dispersarea particulelor mari ale sistemelor eterogene în particule mai mici, de dimensiuni coloidale, proces ce duce la creșterea gradului de dispersie; b) prin condensarea
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
suprasaturată se formează o pătură îngustă de concentrație mai mare chiar decât concentrația de suprasaturație a soluției (C2). Din această pătură moleculele se depun prin absorbție pe suprafața cristalului, fiind apoi integrate în ordinea sa reticulară. Această zonă de grosime moleculară se mai numește și pătură de absorbție. După, ea urmează o altă zonă cu concentrație mai scăzută (C1) decât a soluției suprasaturate (C2) care urmează, bineînțeles, însă mai mare decât concentrația de echilibru (de saturație Co). Din cauza diferenței de concentrație
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
în ordinea reticulară, reprezentat aici doar printr-un coeficient global k , a fost dezvoltată în teorii mai noi, bazate pe structura atomică și ionică a cristalelor . În primul rând s-au evidențiat W.Kossel și I.N.Stranski prin teoria cinetică moleculară a creșterii cristalelor. Pe baza acestei teorii se explică procesele energetice care se desfășoară între particulele din soluție și particulele de la suprafața cristalului în creștere . Se consideră că particulele din rețea, respectiv de la suprafața cristalului, au o anumită energie potențială
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
de structura lor fibroasă, radiară, etc mai fină sau mai grosieră, pe care o prezintă în secțiune 105 <reflistr> 1. V. Georgescu - Tranziții de fază. Metode de studiu, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza " Iași, 1998 2. Georgescu, M. Sorohan - Fizică moleculară, Editura Universității Iași, 1996 3. V. Georgescu - Lucrări practice de laborator 4. C. Kittel - Introducere în fizica corpului solid, Editura Tehnică București, 1972 5. L. D. Landau, E . M . Lifsitz -Fizica statistică, Editura Tehnică, București, 1972 6. I. Nicolăescu - Îndrumar de
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
suprasaturată se formează o pătură îngustă de concentrație mai mare chiar decât concentrația de suprasaturație a soluției (C2Ă. Din această pătură moleculele se depun prin absorbție pe suprafața cristalului, fiind apoi integrate în ordinea sa reticulară. Această zonă de grosime moleculară se mai numește și pătură de absorbție. După, ea urmează o altă zonă cu concentrație mai scăzută (C1Ă decât a soluției suprasaturate (C2Ă care urmează, bineînțeles, însă mai mare decât concentrația de echilibru (de saturație Coă. Din cauza diferenței de concentrație
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
în ordinea reticulară, reprezentat aici doar printr-un coeficient global k , a fost dezvoltată în teorii mai noi, bazate pe structura atomică și ionică a cristalelor . În primul rând s-au evidențiat W.Kossel și I.N.Stranski prin teoria cinetică moleculară a creșterii cristalelor. Pe baza acestei teorii se explică procesele energetice care se desfășoară între particulele din soluție și particulele de la suprafața cristalului în creștere . Se consideră că particulele din rețea, respectiv de la suprafața cristalului, au o anumită energie potențială
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
structura lor fibroasă, radiară, etc mai fină sau mai grosieră, pe care o prezintă în secțiune 105 Bibliografie 1. V. Georgescu - Tranziții de fază. Metode de studiu, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza " Iași, 1998 2. V. Georgescu, M. Sorohan - Fizică moleculară, Editura Universității Iași, 1996 3. V. Georgescu - Lucrări practice de laborator 4. C. Kittel - Introducere în fizica corpului solid, Editura Tehnică București, 1972 5. L. D. Landau, E . M . Lifsitz -Fizica statistică, Editura Tehnică, București, 1972 6. I. Nicolăescu - Îndrumar de
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
împins înafară odată cu patogenul pe care îl conține (fig. 2). De remarcat, că formarea ligninei nu este indusă de factori abiotici ci de prezența în tesuturi a unor compuși chimici, numiți “elicitori” (chitina la grâu și precursorii fenolici cu greutate moleculară mică la pomii sâmburoși). Depunerea de gome este întâlnită la multe plante în jurul leziunilor produse atât de patogeni, cât și de alți factori. Rolul lor defensiv constă în faptul că, fiind depuse rapid în spațiile intercelulare și în celulele care
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by ISABELA ILIŞESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91491_a_93091]
-
Muller în 1940. El a propus termenul de “fitoalexină” cu etimologie greacă: phyton - plantă; alexeinsubstanță de apărare (1956), care definește molecule a căror sinteză este indusă în plante, ca răspuns la diverși factori de stress. Fitoalexinele sunt compuși cu greutate moleculară mică, antimicrobieni, atât sintetizați cât și acumulați în plante, după expunere la stres. Prin factori de stress se înțelege, prezența unor patogeni, dar și unii factori fizici (radiațiile UV) sau chimici (sărurile de cupru). Sinteza fitoalexinelor are loc sub acțiunea
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by ISABELA ILIŞESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91491_a_93091]
-
plantelor și o rezistență ridicată la atacul patogenilor. În general, utilizarea îngrășămintelor cu N în exces și mai ales, în absența celor cu K și P micșorează rezistența plantelor. Azotul în exces determină formarea de hidrați de carbon cu greutate moleculară mică, de zaharuri și acizi aminici, reduce conținutul plantelor în compuși fenolici și producerea de fitoalexine de către plantă . Printr-o dezvoltare puternică a plantei fertilizate cu azot în exces, se crează un cadru favorabil pentru speciile Phytophthora infestans la cartof
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by ISABELA ILIŞESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91491_a_93091]
-
și Mignote B., 1994; Vasilakos J. și Shivers B., 1996Ă. Din punct de vedere biochimic, apoptoza constă în scăderea potențialului transmembranar mitocondrial, ecto- expunerea fosfatidilserinelor, activarea proteazelor din familia caspaze (aspartat proteaze cu cisteinăă, decuparea ADN în fragmente cu greutate moleculară mare și / sau în oligonucleozomi. Funcțional se constată fagocitoza celulei muribunde de către macrofage și eliminarea astfel din organism a celulelor infectate, intoxicate, nocive pentru supraviețuirea organismului. Jacotot E. (2000Ă, Ferri K.F. și Kroemer G. (2001Ă menționează și un fenotip celular
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
40-50 (62-67Ă Taurine 280-285 20-25 Ovine 150-152 10-15 Caprine 150 12- 15(20Ă Suine 117-120 14-20 Câine 60 10-15 Pisică 56-60 9- 10 Iepure 30 5-7 Găină 20-22 20 Gașca 28-31 80 Porumbel 17-19 50 IOAN PAUL26 Cercetările de biologie moleculară au relevat faptul că, chiar dacă primele faze ale vietii - fazele de ascensiune - sunt dominate de procesele de creștere, pe masura stabilizării morfofuncționale, la nivelul celulelor se acumulează produși de dezasimilație, care vor conduce la încetinirea progresivă a funcțiilor vitale
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
O.D., Cooper B.J. - Mecanismes of diseases, 3rd ed., Mosby Inc. Missouri, SUA, 2002; Teodoro J.G., Branton P.E. - Journal of Virology, 71, 3, 1739-1746, 1997; Tizard J.R. - Veterinary Immunology. An Introduction. VII ed., Elsevier, SUA, 2004; Vasilakos J., Silvers B. - Molecular Psychiatry, 1, 72-76, 1996; Zamzanis N., Kroemer G. - Molecular cell biology, 67-71, 2001. CAP. ÎI. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII Cuprinde: A. Morfopatogeneza proceselor inflamatorii ............................ 45 Introducere ................................................................................... 45 Cauzele inflamațiilor ............................................................ 46 Denumirea inflamațiilor ........................................................ 46 Tipurile de inflamații ............................................................ 48 Stadializarea procesului inflamator ...................................... 50
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Mosby Inc. Missouri, SUA, 2002; Teodoro J.G., Branton P.E. - Journal of Virology, 71, 3, 1739-1746, 1997; Tizard J.R. - Veterinary Immunology. An Introduction. VII ed., Elsevier, SUA, 2004; Vasilakos J., Silvers B. - Molecular Psychiatry, 1, 72-76, 1996; Zamzanis N., Kroemer G. - Molecular cell biology, 67-71, 2001. CAP. ÎI. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII Cuprinde: A. Morfopatogeneza proceselor inflamatorii ............................ 45 Introducere ................................................................................... 45 Cauzele inflamațiilor ............................................................ 46 Denumirea inflamațiilor ........................................................ 46 Tipurile de inflamații ............................................................ 48 Stadializarea procesului inflamator ...................................... 50 Rolul endoteliului vascular și interrelațiile lui cu moleculele de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
moleculelor de adeziune este cunoscută sub denumirea de diapedeza. Subliniem faptul că majoritatea modificărilor biochimice și morfologice din această fază sunt efectul jocului mediatorilor biologici activi, a căror evidențiere de către Menkin, la jumatatea secolului trecut, a stat la baza patologiei moleculare de astăzi. PROTEINELE DE FAZA ACUTĂ Proteinele de faza acută (APP - acute phase proteinsă sunt o grupa de componenți proteici plasmatici, care migrează din vase în țesuturi în primă fază a inflamației. Sunt bine cunoscute la om și contribuie la
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
1, - 4, - 5, - 11, - 12 și - 13 (Murphy și colab., 2003Ă sunt implicate în desfășurarea inflamației. În această direcție considerăm că cea mai mare importanță o au caspazele 1 și 5, care împreună cu proteinele Pycard și NALP -1 formează platforma moleculară numită de Martinou și colab. (2002Ă inflamazom. Proteinele Pycard și NALP-1 sunt proteine cu multe domenii expresate de celulele sistemului imunitar. Inflamazomul ar acționa asemănător cu Apaf-1 (apoptotic protease-activating factoră după eliberarea citocromului C din mitocondrii (Chamaillard și colab., 2003Ă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sistemului fibrinolitic, cu cascadă sistemului kalikreinkinină. Activitatea complementului asupra celulelor nu poate fi concepută fără a menționa rolul receptorilor complementului (CRA. Sunt cunoscute 4 tipuri de CR. Îi vom prezenta cu abrevierile clasice, urmate în paranteză de abrevierile din sistemul molecular CD. CR1 (CD35Ă. Sunt prezenți pe suprafața granulocitelor neutrofile, a monocitelor și a macrofagelor și intervin în fenomenul de aderenta imuna. Situați pe hematii/ eritrocite și pe plachete/ trombocite, permit atașarea și transportul bacteriilor opsonizate și a complexelor imune spre
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și colab., 2004Ă. Sunt secretate de monocite , macrofage, granulocite, neutrofile, eozinofile, bazofile, limfocite Ț, plachete, fibroblaste, celule endoteliale, keratinocite etc.(Mary, 1997Ă. Se deosebesc de moleculele chemoatractante clasice (C3a, C5a, leucotrienele B4 și factorul de activare plachetară - PAFĂ prin structura moleculară caracteristică: 4 reziduri de cisteina (CĂ unite sau separate de 1-3 aminoacizi (glutamic, leucina, arginina,cunoscuți că motivul ELRĂ, care le conferă și proprietăți angiogene. Facilitând formarea de noi vase CxC- ELR ar putea fi implcate și în dezvoltarea embrionara
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Chelaru Ana, 2002Ă. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 93 Subpopulațiile funcționale de celule Ț se deosebesc prin markeri membranari specifici: molecule de diferențiere - cluster designation - CD -, bine cunoscuți la șoareci, măi puțin la om și foarte putin la mamifere. Chiar dacă acest marcaj molecular nu poate fi observat în morfopatologia aplicată și este mai puțin cunoscut în patologia mamiferelor, el este din ce in ce mai frecvent în literatura de specialitate actuala și ca atare îl prezentăm și noi (Vezi moleculele de diferențierea. Celulele Ț au fost divizate
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
trombocite. ∗ În lista markerilor CD figurează și unele molecule „CDw17” . Ele nu sunt suficient caracterizate (Olinescu A., 1995Ă MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 107 CD13. Aminopeptidază membranară neutră prezența pe monocite și pe granulocite. CD14. Glicoproteină marker pe monocite CD15. Un complex molecular numit Lewis- X, care se găsește pe multe celule și în special pe granulocite. Formă sialilată, sialyl Lewis este caracteristică celulelor NK. Ligandul sau este selectina CD62. CD16. Numit și FcyR III este receptor de joasă afinitate pentru Ig G
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
CD67 Proteină de 100 kDa prezența pe plachete și granulocite. CD68 Glicoproteină la 110 kDa; cel mai fidel marker imunohistologic de pe macrofage. CD69 Antigene exprimate pe membrana celulelor Ț și B în primele momente după activare. CDw70 Markeri cu greutăți moleculare de 50, 75, 95, 110, 170 kDa exprimați pe celulele Ț și B activate. CD71 Este receptor de transferină expresat pe leucocitele activate. Este receptor pentru IgA. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 111 CD72 Este o glicoproteină ligand pentru CD5. Poate participa
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]