2,765 matches
-
nebun, pentru (întru) libertate". O astfel de poziționare te imunizează, nu poți fi supus presiunilor, nici ademenit, nu au ce-ți lua, nu au ce-ți oferi. Ultima soluție, a lui Winston Churchill și Vladimir Bukovski este, cum o rezumă monahul de la Rohia: În prezența tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dimpotrivă scoți din ele pofta nebună de a trăi și de a lupta". Premierul britanic, în 1939, îi declara Marthei Bibescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Iordache, traducătorul unui corpus masiv din marea literatură rusă, încheie fulgerător cariera unui critic de primă mărime al generației sale și a unui istoric literar și publicist de indiscutabilă forță de pătrundere socio-culturală. (Convorbiri literare, nr. 10 , octombrie 2005) FERICIRILE MONAHULUI DE LA ROHIA Prima ediție din Jurnalul fericirii, care constituie, conform mențiunii înscrise pe anvelopa manuscrisului, testamentul literar al lui N. Steinhardt, va fi publicată postum în 1991. Aici vom face trimiteri la ediția Opera integrală, ce debutează cu Jurnalul fericirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de Securitate. Considerîndu-l pierdut pentru totdeauna, după cîțiva ani va rescrie o nouă variantă mai extinsă. Între timp, la inițiativa președintelui de atunci al U.S.R., Dumitru Radu Popescu, Securitatea îi returnează prima variantă. Ambele manuscrise vor fi ascunse de prietenul monahului, Virgil Ciomoș, care-l va și publica în 1991, în baza primului manuscris. N. Steinhardt (12 iulie 1912-29 martie 1989) va finaliza testamentul său literar la începutul lui 1972; rememorările cuprinse în volum acoperă un interval larg cît o viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în '89, pe mandatul nostru de arestare motivația era de propagandă împotriva orînduirii socialiste). Motivul acestei grele condamnări a fost refuzul de a participa ca martor al acuzării în contra lui Constantin Noica. Lotul filosofului, în care se afla și viitorul monah, număra 25 de intelectuali etichetați de instanța bolșevică drept mistico-legionari. Printre aceștia, în afara celor doi deja nominalizați, mai aflăm pe Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Sergiu Al. George, Păstorel Teodoreanu, Dinu Ranetti, Mihai Rădulescu, Remus Niculescu, Iacov Noica, Theodor Enescu, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Dinu Nc. Steinhardt are poruncă fermă să nu deschidă gura. Este numai ochi. Îl îngrozește înfățișarea fizică și ținuta filosofului. Vorbește cu supușenie, prompt, atent ca unul supus unui lung și dureros dresaj. Așa vom ajunge cu toții, constată amar viitorul monah. Nu neagă nimic, nu contestă, îl nominalizează, alături de alții și pe Steinhardt: "Examenul e scurt și candidatul a răspuns repede și bine. Candidatul se și înclină de cîteva ori. Ochelarii negri dau candidatului un aer de milog obsechios, de sărac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
este apocaliptică, dantescă: e un fel de tunel întunecat și lung, cu numeroase și puternice elemente de coșmar, un canal, o hrubă, un maț subpămîntean, rece și ostil, de-a dreptul un iad decolorat. Și totuși, aici, în sinistra celulă, monahul de la Rohia va cunoaște cele mai fericite zile din viața sa. De necomparat cu tot ce se întîmplase din copilărie pînă la arestare. Aici, am putea spune că încep fericirile lui Steinhardt, fericirile celor întru Hristos, așa cum le aflăm în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
poezii. Ale știutorilor de stihuri din detenție sînt orele care trec pe nesimțite și-n demnitate, iar acela căruia îi place a le memora nu se va plictisi niciodată în pușcărie și nu va fi singur. La acest capitol viitorul monah se află între cei mai bogați. Știa în totul Luceafărul, Scrisorile, bună parte din Coșbuc și Topîrceanu, nenumărate versuri din Crainic și Gyr (ultimii fiind la rîndul lor în detenție), învățate pe nerăsuflate, împreună cu alfabetul Morse, de la veteranii legionari, marii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
atare se consideră norocos, incredibil de norocos. În instanță, derularea procesului celor douăzeci și cinci de intelectuali din grupul mistico-legionar al lui Noica este narată cu acuitatea celui ce le-a trăit cu inima trează și vibrînd de durere. Sintetic, din depoziția monahului vom afla cauza arestării întregului lot din nesăbuința de a fi citit o carte, Ispita de a trăi a lui Cioran să fi știut, să fi realizat autorul trăitor la Paris ce nenorocire, ce prăbușire de destine a provocat simpla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
răspîndiți pe unde s-o nimeri. Trebuie să se grăbească. Botezul este stabilit pentru 15 martie 1960. Între timp, în celula 18 se deschide o veritabilă Universitate, cei din lotul Noica-Pillat organizează cîteva cercuri de cultură cum le botează viitorul monah. Odată catehizarea finalizată, botezul se va săvîrși în ziua de 15, după întoarcerea de la aer, moment în care sînt mai puțin supravegheați: Cînd puhoiul de oameni se întoarce cu zgomot mare, ducînd în rînd de cîte doi balia, ciubărul, tineta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și întîmplărilor pînă la această împlinire a inimii întru Hristos, a celui care a scris paginile pline de har din Dăruind vei dobîndi; pagini pe care le considera, cu smerenia cuvenită, simple mărturii de credință creștină. Nicolae Delarohia (numele de monah al lui N. Steinhardt) a ales Calea, Adevărul și Viața, gest existențial, unde, după cum se mărturisește: "Pentru mine creștinarea se confundă cu o poveste de dragoste! O dublă îndrăgostire de Biserica creștină și de neamul românesc". Cu toții sîntem părăsiți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Calea, Adevărul și Viața, gest existențial, unde, după cum se mărturisește: "Pentru mine creștinarea se confundă cu o poveste de dragoste! O dublă îndrăgostire de Biserica creștină și de neamul românesc". Cu toții sîntem părăsiți de Dumnezeu, remarcă, alături de Simone Weil, viitorul monah, o părăsire ce este în același timp și semnul suprem al "existenței" și dragostei lui Dumnezeu față de creaturile sale, acordîndu-le astfel o desăvîrșită libertate. Agoniseala anilor de închisoare e un sentiment, e drept, firav, nesistematic, fragil, dar suficient pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Agoniseala anilor de închisoare e un sentiment, e drept, firav, nesistematic, fragil, dar suficient pentru a-i da o temeinică siguranță și totodată a-i transmite nedezmințita convingere că știe ce trebuie și ce nu trebuie să facă. De altfel, monahul spune că nu e nevoie să fi stat mult în închisoare pentru a pricepe ce este omul, ce e cu noi, care-i cu adevărat condiția umană și mai ales "că Hristos e acolo la doi pași, că te vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
diverselor regulamente trecătoare. Domnul ne cere în Împărăția Lui să nu intrăm dacă nu vom fi precum pruncii ei care sînt de o neastâmpărată veselie. O fericire a voioșiei, a seninătății și detașării, a înțelegerii nu lipsite de smerenie. Viitorul monah ne oferă o definire a creștinismului în cascadă. Pentru el, creștinismul "nu e o simplă școală a cinstei, curăției și dreptății, ori o nobilă și rațională explicație a vieții (teologia mai bine decît zoologia ne dezvăluie tainele: Emil Cioran); ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
regulamentului mă împiedică să mă dau în spectacol. Ceva din felul meu diurn de a fi trădează probabil, măcar în parte, veselia mea lăuntrică; deoarece unora le sînt surprinzător de drag în timp ce altora le impun o solidă antipatie". Între fericirile monahului se află și darul lacrimilor, al lacrimilor mîntuitoare ale căinței, speranței și beatitudinii. Dacă rasismul este o demență, neorasismul, contestarea unei rase deosebite, fiecare cu însușirile ei, este o nerozie, și se referă la țigani. În absența sacrificiului vom fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nelăsînd pe nici una să strice echilibrul". Se recunoaște plin de sentimente, fapt ce și-l asumă și-l și scuză prin împrejurările excepționale ce i-au dat prilejul de a se cunoaște plinătatea verbului "a fi". De aici și afirmația monahului: Fericiți aceia ce pot întîmpina pe a fi și pot intra în împărăția lui mulțumiți fiind de felul în care și-au încheiat relațiile cu a face". În amenitate află esența ce caracterizează poporul român: "Bunăvoința între oameni este singurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mereu prin dăruire. Nicolae Steinhardt în Jurnalul său își deschide și ne deschide calea de lumină către Dumnezeu. Sînt pași care edifică drumul în timp ce îl străbate cu nu puține rătăciri dar și numeroase, repetate suișuri. Multiple și întemeiate sînt fericirile monahului Delarohia, spre folosul și știința celor pentru care Jurnalul fericirii este, cum inspirat spunea un cronicar, o carte a cărților Estului. O carte contemporană cu Dumnezeu, totodată o carte de teologie aplicată, una de învățătură creștină, ce pare a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
faptele la fel de "grave" a primit și îndurat ani grei de pușcărie politică, a fost grupul filosofului Constantin Noica. Despre saga acestui grup am mai narat cînd am comentat Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, în numerele 11, 12/2005 (Fericirile monahului de la Rohia). Pe lîngă filosof, în același lot, rînd pe rînd, vor fi arestați Sergiu Al-George, Anca Ionescu, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Nicolae Steinhardt, Păstorel Teodoreanu. Autorul Bunului simț ca paradox, prezintă, în episodul Voi stați și vă uitați, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
CONȘTIINȚĂ CRITICĂ A EXILULUI / 65 DIN VREMEA PROLETCULTISMULUI ÎN FLOARE / 81 DESPRE UN PROCES CARE N-A MAI AVUT LOC / 92 TRAGEDIA PITEȘTI / 103 UN CONGRES AL SCRIITORILOR / 112 VICTIME ȘI EROI / 143 LITERATURA ORIZONTALĂ sau PROSTITUȚIA SLOVEI / 175 FERICIRILE MONAHULUI DE LA ROHIA / 185 VICTIME ȘI CĂLĂI / 206 O CONDAMNARE ÎNDELUNG AȘTEPTATĂ / 229 VIEȚI CONTROLATE / 240 VIEȚI ÎNCĂTUȘATE (O ISTORIE CARE ÎNCĂ NU SE ÎNVAȚĂ LA ȘCOALĂ) / 263 TORTURA CEA DE TOATE ZILELE / 307 De același autor : Pornind de la zero versuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Iurcu răzeș, care și-a dăruit el cel întăiu răzășia. S-au așezat aici întăiu trei călugări, care și-au făcut aici bordeiu, după care au început a umbla cu milostenia, după care au zidit bisericuța de lemn. Efrem, ca monah Efimie. Mitropolitul Iosif Naniescu a fost frate la Frumoasa el a dăruit acestei mănăstiri toate cărțile moldovenești tipărite la M-rea Neamțului. 2 August. Zi de vară la Telenești. Horă în Telenești dar mai ales bal seara la care face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pregătiri de vânătoare domnească (unde au sfătuit boerii). Vodă nu poate participa. Pod umblător. Prisacă de altădată. (toamna când se bat zimbrii) Vânătoare, (............) de petrecere, la care unii boeri vechi și alții noui își destrăbălează gura împotriva M. Sale. Cuviosu monah (................) dela Neamț e de față și are rolul unui "fou", de care lumea face haz și își bate joc; el, însă, are un anumit rol în legătură cu cuviosul Arhimandrit... dela Curtea Sucevii, care face un fel de poliție secretă a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dacă nu anunți, nu scrii. Nu este amendă specială pentru șlem nerealizat. Onoruri numai la o singură mână: 4 = 100 5 = 150 patru ași = 150 manșa = 200(r.t.) Roberul = 500 sau 700 Întâlnire cu Neculai Albu Tatarii, nagâții Trecutul monahului nebun Nucile Tăierea boierilor Dimcea țiganul, gâdea Țărcile Vizita la lehuza, nepoata lui Tomșa Stratonic Pornește vânt Isaiia vornic Peisagiul Cătră sară va ploua Negrilă paharnic Broaștele vestesc ploaea. Luca pah. 28 1472 Neagu comis 15 28 43 1444 Veste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Birtok) +1496 Două fiice Maria + 1518 Ana + 1498 Stratonic Călugărul cel nebun se duce în solie la sfântul Munte, unde a mai rămas răsunetul slovei împăraților creștini dela Bizanț. Acolo află vești felurite e spionajul de atunci, făcut de cuvioșii monahi. Despre muntele Atos Toate lucrurile aceste, le spune Unde păgânul păsește cavalerul când îl trimite acolo? Pământul se pustiește Biblioteci școală de zugravi haraba cu coviltir, trasă de boi împodobiți cu care se călătorește în Balcani Cazangilar jianis căldărilor imafel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cavalerul când îl trimite acolo? Pământul se pustiește Biblioteci școală de zugravi haraba cu coviltir, trasă de boi împodobiți cu care se călătorește în Balcani Cazangilar jianis căldărilor imafel cazovgilar Cali imera celebi Caravansarai foc, sabie, robie! Sfântu Vasile: "umilința monahului să se arate întru toată a lui înfățișare, să umble nepieptănat și cu straiele mârșave." Șase sute de biserici și schituri, șase mii de călugări Să nu intre acolo cu nimic femeiesc harbaz zamuz! smochin Se închină la panaghia portetisa (fecioara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Zice Nikitos că la 6712 (1204) cruciații au prădat sfintele mănăstiri, au rupt scoarțele de aur ale evangheliilor și sfintele cruci bătute în pietre scumpe... La kiliandri (porți), în vremea luptelor religioase ale bizantinilor, au fost măcelăriți o mie de monahi (pentru unirea cu papa dela... contra unirii cu papa dela Roma) (Discurs al arhimandritului când se vorbește de ajutorul papei) A lăsat pe creștini să fie doborâți de păgâni! La Zografos, anul 895, Leon Înțeleptul a ridicat o mănăstire și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
poteca destul de priporoasă după ce treci Izvorul Maicii-Domnului. Înțelepciunea lui s-a dovedit în diferite chipuri. Într-un rând pe lângă povara de mere, prune și hribi ce i-au pus călugării Pocrovului în spinare, s-a aburcat pe samar și Gherman monah beteag de un picior. Golovici l-a suferit până la izvoarele de la jumătate de cale: doi km. Dar când a ajuns la izvor, s-a pus jos și n-a mai voit să se ridice. Privea pe călugărul cel beteag și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]