2,533 matches
-
urmat cursurile de masterat ale Institutului Ortodox Saint Serge din Paris; - 15 august 2000: a fost ridicat la rangul de protosinghel; - 1 decembrie 2000: a obținut titlul de master în teologie ortodoxă în urmă susținerii lucrării de masterat: „Simbolismul vesmintelor monahale la Sfinții părinți (sec I-VI)”; - februarie 2001-februaire 2002: a fost preot slujitor la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Nicula; tot în această perioadă a îndeplinit ascultările de Secretar și Eclesiarh al mănăstirii; - octombrie 2001-prezent: doctorand la catedră de „Istoria
Timotei Lauran () [Corola-website/Science/313266_a_314595]
-
apoi, aspecte cosmice, speranțe și valori idealiste, și adevăruri universale", în timp ce plasează sufletul "în grosul lucrurilor: în refulat, în umbră, în mizeria vieții, în boli, și în durerea și confuzia iubirii" Hillman crede că religia - în special monoteismul și credințele monahale - și psihologia umanistă s-au îngrijit de spirit, adesea la cheltuiala nefericită a sufletului. Asta se întâmplă, spune Moore, deoarece pentru a transcende "condiția joasă a sufletului...se pierde legătura cu sufletul, iar o spiritualitate schizionistă, fără vreo influență din partea
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
Armenescu vorbea puțin și asculta cu benedictina răbdare. Aflasem încă de atunci că dincolo de iubirea dintâi, medicina, tânăra mea colega scria și dacă țin bine minte, și memoria nu mă înșală, împreună cu un prieten, în cabinetul lui cât o chilie monahala de la etajul șase, din vechea clădire a spitalului, am ascultat în lectură acesteia câteva poezii.Reticent în fața liricii tradiționale, de multe ori exagerat extravertit feminină, am avut atunci revelația unui germene de capacități largi de exprimare a unor sentimente cu
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
proporționări a elementelor și urmăririi direcției ascensionale în fațadă, ilustrându-se astfel cu deplină forță curentul Clasicismului de curte, cât și partea de baroc parțial asimilată. Clasicismul de curte adoptă un riguros spirit al ordinii, ce a corespuns gustului tradițional monahal. Esența specifică a arhitecturii clasiciste este păstrată și mai târziu în secolul XVIII-lea. Se menține verticalitatea construcțiilor prin acoperișuri de regulă înalte, prin utilizarea ordonanței suprapuse și a ordinului colosal. Palatele au fațade lungi ritmate de pavilioane cu dom
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
Sf. Ioan cel Nou au fost duse în toamna anului 1914 în biserica ortodoxă română din Viena. Ele au fost readuse în Biserica "Sf, Gheorghe" din Suceava la 25 iulie 1918. O altă serie de lucrări de restaurare ale complexului monahal au fost executate în perioada 1967-1968, cu cheltuiala statului și a Mitropoliei Moldovei și Sucevei, fiind reparate corpurile de chilii. Tot atunci a fost introdusă încălzirea centrală în biserică și în clădirile din incintă. În anul 1991, odată cu înființarea Arhiepiscopiei
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
pe care o va absolvi în 1956, prezentând, drept lucrare de licență, două capitole din neterminata "Antropologie apofatică", redactată în 1951-1952 și publicată postum. Între 1950 și 1953 stă, ca novice, și predă la Mănăstirea Neamț, unde se înființase Seminarul Monahal Superior. Aici mai predau Benedict Ghiuș, Petroniu Tănase, Sofian Boghiu. În 1953, după desființarea seminarului de la Neamț, a revenit în București, unde a lucrat cu Bartolomeu Anania la Biblioteca Patriarhiei. Apoi s-a retras la mănăstirea Slatina, unde se rugau
Andrei Scrima () [Corola-website/Science/314028_a_315357]
-
fost anunțată oficial închiderea conciliului, decît în 1960 de papa Ioan al XXIII-lea, care pregătea deschiderea celui de al doilea Conciliu Vatican. După s-a observat o creștere a numărului de convertiți în catolicism, au fost restructurate unele ordine monahale. S-a impus o implicarea mai intensă a laicilor în misiuni de binefacere. Conciliul a stimulat Mișcarea Liturgică care a înflorit sub papa Pius al X-lea. Una din doctrinele adoptate la Primul Conciliu Vatican a fost infailibilitatea Papei de la
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
călugări, veniți din Rusia, au cumpărat moșia Icușeni. Denumirea localității provine dintr-o limba slavă, vorona însemnând în traducere "cioară", iar legenda spune că, uneori, în poiană se așezau cârduri de ciori. În decursul timpului, a fost o înfloritoare vatră monahală, aici ajungând să viețuiască în anumite perioade până la 200 de călugări. În decursul timpului, mănăstirea a fost sprijinită material de mai multe familii înstărite. Hatmanul Ilie Jora cu soția sa Teofana a dăruit acestei vetre monahale o parte din moșie
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
fost o înfloritoare vatră monahală, aici ajungând să viețuiască în anumite perioade până la 200 de călugări. În decursul timpului, mănăstirea a fost sprijinită material de mai multe familii înstărite. Hatmanul Ilie Jora cu soția sa Teofana a dăruit acestei vetre monahale o parte din moșie. Între anii 1793-1803, paharnicul Iordache Panaite a ctitorit o biserică de zid cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", după cum se indică în pisania aflată deasupra ușii de la intrare. Pisania este scrisă în limba română cu caractere chirilice
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
degradeze. Între anii 1968-1972, s-au efectuat lucrări de restaurare ale bisericilor mănăstirești, executându-se în același timp și importante lucrări de restaurare, consolidare și protecție la corpurile de chilii de pe latura de vest, precum și la alte clădiri ale complexului monahal. În perioada păstoririi mitropolitului Teoctist Arăpașu, a fost repictată Biserica "Nașterea Maicii Domnului" (în 1982), s-a restaurat catapeteasma, s-au înlocuit stranele vechi cu altele noi și s-au construit noi chilii și stăreția (1984-1986). Din inițiativa și sub
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
o colecție de icoane vechi, cărți de cult și obiecte bisericești, precum și patrimoniul de carte veche al județului Botoșani (peste 6.000 de exemplare). În prezent, în Mănăstirea Vorona viețuiesc 54 de maici. Printre stareții care au condus acest așezământ monahal au fost Rafail (1820-1853), Iosif Vasiliu (1853-1876), Nifon Ioniță, iar de la redeschiderea mănăstirii cu obște de maici stareță a fost maica stavroforă Teofana Scântei (din 1968). Biserica "Adormirea Maicii Domnului" are formă poligonal circulară, acoperișul prezentând trei turle octogonale în
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
a dobândit-o de la culoarea în care a fost zugrăvită, cea mai caldă, volubilă, ardentă și care în limbajul heraldic semnifică înțelepciune. Atât din sistemul ei de construcție, cât și din urmele rămase dintr-un zid de incintă specific lăcașurilor monahale, precum și din inscripția de pe frontispiciu, unde între altele se menționează: această sfântă și dumnezeiască mănăstire..., rezultă în consecință că inițial a fost o mănăstire și abia ulterior a devenit biserică de mir a cartierului Arioneștii Noi. De plan triconc, cu
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
în Revista Școlii de Duminică. A fost un cititor avid, și a studiat mai multe limbi, vorbind fluent arabă, engleză, coptă, franceză, și citind în greacă, latină și amharică. În data de 18 iulie 1954, Nazeer a intrat în viața monahală la Mânăstirea Siriană Sfânta Maria din Wadi el Natrun (Deșertul de Vest din Egipt), și a primit numele de Părintele Antonius Sirianul. Între 1956-1962, a trăit ca pustnic într-o peșteră din apropierea mânăstirii, dedicându-și timpul meditației, în rugăciune și
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
din Kosovo, si anume: Suprafață regiunii este 3.340 km². Populația în 2002 a fost de 790.272, sau 40% din totalul populației de 2.956.194 din provincie. Numele de "Metohia" provine de la cuvântul grecesc μετόχια ("metókhia") însemnând "moșie monahala" - o referire la numărul mare de sate și așezări din regiune, care au fost deținute de mânăstirile ortodoxe ale Șerbiei și Muntelui Athos în timpul Evului Mediu. În limba albaneză zona se numește "Rrafshi i Dukagjinit" și înseamnă podișul lui Duke
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
a dorit ca urmașii săi (copiii) să urmeze școala în limba rusă"" . Cu toate acestea, la școala din sat se predă limba română doar ca obiect de studiu . În satul Eschipolos se află Mănăstirea "Schimbarea la Față", pe malul lacului Sasic. Așezământul monahal datează din anul 1905 când un localnic cu numele de Marin Sozon a cumpărat de la săteni un teren pe care l-a donat Mănăstirii "Cetatea" din Ismail . El cultiva acest teren cu grâu, pe care-l dădea monahilor de la mănăstire
Eschipolos, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318475_a_319804]
-
starețul Feodosie. Cu timpul, aici a fost ridicată o mănăstire de călugări. În apropierea sa, a fost descoperit un izvor cu apă tămăduitoare, ceea ce a făcut ca numărul pelerinilor să crească. În perioada celui de-al doilea război mondial, așezământul monahal a primit obște de călugărițe. După instalarea puterii sovietice în Basarabia, în 1945, mănăstirea a fost închisă, iar clădirile sale transformate în sanatoriu pentru tratarea copiilor cu diferite afecțiuni și apoi în clinică de dezalcolizare. În acea perioadă, biserica mare
Eschipolos, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318475_a_319804]
-
este vechea biserică a mănăstirii Saon. Aflat la 11 km depărtare de Tulcea, complexul monahal Saon a luat ființă în anul 1846 când un grup de călugări au plecat de la Mănăstirea Celic-Dere. Biserica veche are hramul ""Înălțarea Domnului"". În prezent întregul complex monahal se află înscris pe lista monumentelor istorice sub codul . În anul 1846
Biserica de lemn din Mănăstirea Saon () [Corola-website/Science/320404_a_321733]
-
biserică a mănăstirii Saon. Aflat la 11 km depărtare de Tulcea, complexul monahal Saon a luat ființă în anul 1846 când un grup de călugări au plecat de la Mănăstirea Celic-Dere. Biserica veche are hramul ""Înălțarea Domnului"". În prezent întregul complex monahal se află înscris pe lista monumentelor istorice sub codul . În anul 1846, prin plecarea unor călugări de la Mănăstirea Celic-Dere, a fost înființat ca metoc al mănăstirii amintite un schit. Acest schit, numit Saon a devenit de sine stătător abia după ce
Biserica de lemn din Mănăstirea Saon () [Corola-website/Science/320404_a_321733]
-
devenind de sine stătător. În același an are loc și construcția bisericii vechi, folosindu-se pentru ridicarea ei: lemn, nuiele împletite și pământ. Din aceeși perioadă se mai păstrează și un corp de chilii. Un eveniment important în istoria așezământului monahal a avut loc în perioada starețului Filimon (1889-1905) când întreg schitul a fost afectat de un incendiu, biserica veche a mănăstirii scăpând acestei năpaste. În anul 1909 schitul întră sub jurisdicția Mănăstirii Cocoș. În același an încep lucrările la noua
Biserica de lemn din Mănăstirea Saon () [Corola-website/Science/320404_a_321733]
-
construcție a durat până după primul război mondial. În urma unui cutremur, turlele bisericii noi s-au prabușit acestea fiind reconstruite abia după anul 1956 prin grija episcopului Chesarie Păunescu. În anul 1959 este desfiițat ca abia în anul 1972 complexul monahal să fie redeschis ca metoc al Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos. Din anul 1990 a redevenit mănăstire de sine stătătoare.
Biserica de lemn din Mănăstirea Saon () [Corola-website/Science/320404_a_321733]
-
-lea prin edificarea în acest loc a unei biserici din materialul unui singur stejar. Ea a fost ridicată în cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoană care se păstrează și azi în biserica de piatră a mănăstirii. în baza acestei tradiții așezarea monahală de la Frâncești poartă numele Dintr-un Lemn. Cea mai veche mărturie despre mănăstire a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoțit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile acestuia prin Țările Române, între anii
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
pridvor deschis, fără turlă. Iconostasul, sculptat în lemn de tei în 1814, este o veritabilă operă de artă, ca și multe dintre icoanele de lemn care împodobesc bisericuța în interior. Icoana Maicii Domnului, de care este legată existența acestui așezământ monahal este păstrată cu multă venerație în biserica mare. Icoana are dimensiuni impresionante, fiind înaltă de 1,50 metri și lată de 1,10 metri. În anul 1929 Andrei Grabar, de la Universitatea din Strasbourg a vizitat mănăstirea și, studiind icoana, a
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
mai plauzibilă, dar modul în care icoana a ajuns în România rămâne necunoscut. Începuturile Mănăstirii Dintr-un Lemn sunt legate de unele tradiții sau legende care conservă fără îndoială o parte din adevăr. Primul document în care apare numele așezământului monahal poartă data de 20 aprilie 1635. Într-o altă mărturie, scrisă la 27 noiembrie 1640 Matei Basarab spune că a zidit mânăstirea „de isnoava de’ntemei”. El o insera printre mănăstirile pe care le-a întemeiat. Pisania bisericii de zid
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
mici, zugrăvite în anii 1833-1840 de Gheorghe Gherontie de la Hurezi. În 1715 Ștefan Cantacuzino restaurează în întregime clopotnița mânăstirii, situată la intrarea în incinta principală și Casa Domnească. După restaurarea din 1938-1940, făcută de Ministerul Aerului și Marinei acest ansamblu monahal a devenit în mod simbolic altar de închinare pentru aviatori și marinari.
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
al Bisericii mai devreme de anul 1840. Cu toate acestea, tradiția locului și anumite descoperiri arheologice recente, redau cu mare certitudine faptul că mai înainte de această dată, aproximativ secolele XVI-XVII, aici a existat un mic lăcaș de cult cu viață monahală de obște, cel mai probabil un schit. Dovadă stau descoperirile din anii 1987 și 1990 când în partea de sud a cimitirului, Ghincea Cristian (paracliserul bisericii), săpând un mormânt, a descoperit aproape de aleea de acces către casa de hram, mai
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]