2,922 matches
-
România. E rău de tot la voi acolo. Rău de tot. Nu-i cale de ieșire. Aicea avem de toate. Vocalele se lungesc nepermis de mult. Avem de toaaaate. Continuă să vorbească în timp ce eu mai strecor câte o silabă în monologul lui. Da. Da. Da. Deja nu-l mai ascult. Mă gândesc că mă aflu la vreo zece mii de kilometri de casă. Nu-s bun la geografie. Poate-s douăzeci de mii. Oricum, sunt departe. Am în geantă un caiet, creioane
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
eliberat din burta balenei și revine la țărm, devenind apostol al creștinismului. întrebat dacă modelul biblic al pescarului Iona se constituie ca bază de inspirație pentru semnificațiile textuale în propria creație, autorul precizează că metafora destinului, structurată sub forma unui monolog (solilocviu - enunțul este centrat exclusiv asupra locutorului care își exprimă reflecțiile, intențiile, opiniile, făcând abstracție de prezența altui personaj; el accentuează singurătatea ființei într-o lume, paradoxal, a comunicării), e „un fel de simfonie a cuvintelor - lirică și întunecată, pe
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
cu creta (o mistificare caracteristică civilizației contemporane care mimează autenticul și esențialul), încercându-și norocul la pescuit cu năvodul. Cercurile conotează asumarea destinului care poate limita ființa, ori îi facilitează transcenderea într-un timp universal, sfidând cauzalitatea sau determinismul existențial. Monologul se dezvoltă treptat în forme aforistice, având ca finalitate autocunoașterea: Identitatea FIINȚĂ = pește este o aluzie la modelul arhetipal al originilor, în baza ideii că pentru a înțelege sensurile asunse ale existenței, omul trebuie să acceadă la începuturile lui, în
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
alternativ: Se suprapun voci. Traveling spre dreapta; Plan de ansamblu: Sunt surprinși comesenii. Bandă sunet: Vocile se intensifică. Plan apropiat: Ștefan Gheorghidiu își freacă mâinile; privire spre stânga. Bandă sunet: Descrescendo muzical; Este introdusă o voce narativa, care sugerează telespectatorului monologul interior at personajului:” ce vremuri! La fel făcea și cu mine. Era atât de cocheta, de frumoasă . . . Mi-aducea aminte de când mă însoțea la cursuri de matematici, de dragul meu. Mă iubise oare?” Gros-plan: Chipul lui Ștefan; ochi înlăcrimați. Plan de
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
de comic 2. Tragedia. Conceptul de tragic 3. Drama. Conceptul de dramatic Concepte operaționale specifice textului dramatic 1. Personaj dramatic 2. Actor 3. Regizor 4. Scenograf 5. Didascalie 6. Tablouri 7. Acte 8. Scenă 9. Replică 10. Limbaje scenice 11. Monolog 12. Solilocviu Competențele specifice Definirea conceptelor specifice; Relevarea particularităților artei dramatice; Recunoașterea speciilor literare specifice genului darmatic; Observarea evoluției formelor dramatice; Analiza unor structuri dramatice; Crearea unor construcții dramatice (spectacole, scenete, colaje, etc. ) și punerea lor în scenă; Receptarea corectă
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
de reflecție principiile și regulile de compoziție ale textului dramatic sau ale spectacolului teatral. Genul dramatic - unul dintre genurile literare în care transmiterea sentimentelor se face în mod indirect, prin intermediul personajelor și al acțiunii, modul principal de expunere fiind dialogul, monologul sau solilocviul. Uneori termenul este folosit cu sensul de producție dramatică sau teatrală, sub forma textelor scrise sau a spectacolelor (de exemplu : „istoria dramaturgiei românești”, „dramaturgia romantică”, „ dramaturgia lui Camil Petrescu”). Intriga - elementul care declanșează acțiune într-un text narativ
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
sau efecte sonore. Acestea sunt considerate limbaje deoarece sunt purtătoare de semnificație și dispun de coduri proprii - de exemplu anumite poziții sau mișcări ale corpului exprimă o anumită stare a personajului, a anumite efecte sonore sugerează o anumită dispoziție sufletească. Monologul - formă de discurs teatral la care nu se așteaptă răspuns și care presupune absența interlocutorului scenic, receptorul fiind doar publicul; în general presupune un dublu locutor în interior singurei voci a personajului (conflict între vocile ce reflectă două sisteme de
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
nu se așteaptă răspuns și care presupune absența interlocutorului scenic, receptorul fiind doar publicul; în general presupune un dublu locutor în interior singurei voci a personajului (conflict între vocile ce reflectă două sisteme de valori sau stări sufletești ireconciliabile); uneori monologul se adresează unui interlocutor imaginar (de exemplu : divinitatea sau ființa iubită), dar spectatorul este destinatarul secund al enunțului; Oralitatea - calitate a stilului unor opere literare de a părea vorbit, prin folosirea unor elemente de limbă vorbită, care dau expunerii un
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
limbii vorbite. Replică - enunț de întindere variabilă, rostit de un personaj pentru altul în general în cursul unui schimb verbal; presupune un act de limbaj (în sens pragmatic); textul dramatic este, de obicei, construit sub forma schimbului de replici (cu excepția monologului dramatic); Subiectul dramatic - o succesiune de evenimente reprezentate, care dezvoltă un conflict dramatic; conține momentele subiectului (de la expozițiune la deznodământ). Scenă - o diviziune a acțiunii, care necesită o configurație determinată a personajelor; o schimbare de scenă implică o schimbare în
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
un conflict dramatic; conține momentele subiectului (de la expozițiune la deznodământ). Scenă - o diviziune a acțiunii, care necesită o configurație determinată a personajelor; o schimbare de scenă implică o schimbare în co-prezența personajelor sau modificarea locului / timpului acțiunii Solilocviul - formă a monologului, este un discurs solitar, care pare să fie expansiunea eului, fără destinatar;el corespunde , în oarecare măsură, monologului interior din textul narativ. Tablouri - unități mai întinse și mai vage care aparțin dramaturgiei baroce sau moderne și între care pot să
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
configurație determinată a personajelor; o schimbare de scenă implică o schimbare în co-prezența personajelor sau modificarea locului / timpului acțiunii Solilocviul - formă a monologului, este un discurs solitar, care pare să fie expansiunea eului, fără destinatar;el corespunde , în oarecare măsură, monologului interior din textul narativ. Tablouri - unități mai întinse și mai vage care aparțin dramaturgiei baroce sau moderne și între care pot să intervină pauze temporale; implică, în general, prezența elementelor vizuale și/ sau istorice. Text dramatic - text redactat în scopul
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
sub forma schimbului de replici; absența unui povestitor sau narator și prezența unor notații scenice servind drept indicații pentru transpunerea textului în spectacol; împărțirea textului în secvențe specifice : acte, scene. Nu toate textele dramatice întrunesc aceste caracteristici. De exemplu, în monologul dramatic lipsește schimbul de replici, adesea și acțiunea. Cele mai importante tipuri de texte dramatice - comedia, tragedia și drama - ilustrează însă, de regulă, integral trăsăturile menționate. Tragedia - una dintre principale specii dramatice, cu originea în Grecia antică. Tragedia greacă, bazată
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
interpretează în film pe Mark Zuckerberg, joacă, în esență, un personaj dramatic și literar, nu pe Mark Zuckerberg cel real. „Rețeaua socială este un portret amplu, dramatic, al unui geniu furios, handicapat din punct de vedere social, care scuipă monoton monologuri corozive ca să-și ascundă durerea interioară“, scria Lev Grossman în numărul revistei Time apărut în săptămâna 27 decembrie 2010-3 ianuarie 2011 și care îl declara pe Zuckerberg omul anului 2010. „Acest personaj nu seamănă aproape deloc cu adevăratul Mark Zuckerberg
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
că „drama este poezia completă”, „o compunere simfonică unică”(Victor Hugo), o sinteză a genurilor care asigură permanență și flexibilitate literaturii. Pe de altă parte, dramaticul reprezintă un gen literar cuprinzând totalitatea operelor scrise sub formă de dialog și/sau monolog, destinate reprezentării scenice, un gen mimetic (Platon), deoarece înfățișează concret, palpabil, imaginea vieții trăite. După Lessing, este singura formă de artă având calitatea de a transforma semnele arbitrare ale limbajului în semne naturale. Considerat astfel, dramaticul se disociază de teatral
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
că există în interiorul textului teatral matrici textuale ale reprezentativității, că o asemenea operă poate fi realizată după proceduri care sunt relativ specifice și pun în lumină nucleele teatralității. Orice text dramatic se compune din două părți distincte, dar inseparabile: dialogul/monologul și didascaliile. Raportul textual dialog - didascalii este variabil după epocile istoriei teatrului. în tragedia antică sau cea shakespeariană planul didascaliilor este nul sau cvasinul, pentru ca în teatrul contemporan (Adamov, Beckett) să ocupe un loc extrem de important, textul fiind, practic, compus
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
de suspensie sunt printre cele mai frecvente mijloace de realizare a comentariului din perspectiva internă a celor direct implicați în desfășurarea întâmplărilor. Comunicarea reală este convertită în procedeu compozițional și stilistic, căpătând valoare estetică. Comunicarea teatrală este, chiar și în monolog, esențialmente dialogată („La parole théâtrale est, même dans le monologue, essentiellement dialoguée” ), dacă avem în vedere dublul receptor al mesajului - pe de o parte partenerul de dialog de pe scenă, personajul ce devine el însuși emițător, și spectatorul, care, însă, nu
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
ascultat de un confident care îl aprobă și-l relansează din punct de vedere discursiv. în teatrul absurd (Ionescu, Adamov) există „dialoguri paralele”, sugerându-se astfel că nu poate avea loc comunicarea. Există și noțiunea de dialog interior (diferențiat de monolog), eul personajului disociindu-se în două sau mai multe entități separate pentru a da expresie unor contradicții lăuntrice acute, cum se întâmplă în drama Iona a lui Marin Sorescu. Chiar dacă, în mod uzual, monologul se supune dialogului, există și forme
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
noțiunea de dialog interior (diferențiat de monolog), eul personajului disociindu-se în două sau mai multe entități separate pentru a da expresie unor contradicții lăuntrice acute, cum se întâmplă în drama Iona a lui Marin Sorescu. Chiar dacă, în mod uzual, monologul se supune dialogului, există și forme mixte, de dialog monologat (monologuri suprapuse, care nu satisfac condiția de replică) sau pseudodialog. în opoziție cu dialogul, monologul se caracterizează prin câteva trăsături specifice: accentul este pus pe locutor (emițător), există puține referiri
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
în două sau mai multe entități separate pentru a da expresie unor contradicții lăuntrice acute, cum se întâmplă în drama Iona a lui Marin Sorescu. Chiar dacă, în mod uzual, monologul se supune dialogului, există și forme mixte, de dialog monologat (monologuri suprapuse, care nu satisfac condiția de replică) sau pseudodialog. în opoziție cu dialogul, monologul se caracterizează prin câteva trăsături specifice: accentul este pus pe locutor (emițător), există puține referiri la situația de comunicare, are un cadru unic de referință, lipsesc
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
acute, cum se întâmplă în drama Iona a lui Marin Sorescu. Chiar dacă, în mod uzual, monologul se supune dialogului, există și forme mixte, de dialog monologat (monologuri suprapuse, care nu satisfac condiția de replică) sau pseudodialog. în opoziție cu dialogul, monologul se caracterizează prin câteva trăsături specifice: accentul este pus pe locutor (emițător), există puține referiri la situația de comunicare, are un cadru unic de referință, lipsesc elementele metalingvistice (care transmit informații despre limbajul însuși), sunt prezente în număr mare exclamațiile
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
de un personaj-locutor în prezența ori în absența altui personaj (eventual colectiv), de care poate face abstracție sau cu care stabilește o relație de comunicare unilaterală și univocă. Rolurile de emițător și de destinatar al mesajului-enunț nu pot fi intervertite. Monologul dramatic are două forme de realizare: solilocviul și monologul propriu-zis (scenic). Solilocviul este monologul realizat în prezența/absența altui personaj, de care se face abstracție; enunțul este centrat asupra locutorului însuși, cuprinzând transpunerea verbalizată a propriilor reflecții, opinii sau intenții
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
personaj (eventual colectiv), de care poate face abstracție sau cu care stabilește o relație de comunicare unilaterală și univocă. Rolurile de emițător și de destinatar al mesajului-enunț nu pot fi intervertite. Monologul dramatic are două forme de realizare: solilocviul și monologul propriu-zis (scenic). Solilocviul este monologul realizat în prezența/absența altui personaj, de care se face abstracție; enunțul este centrat asupra locutorului însuși, cuprinzând transpunerea verbalizată a propriilor reflecții, opinii sau intenții. El corespunde, într-o oarecare măsură, monologului interior din
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
poate face abstracție sau cu care stabilește o relație de comunicare unilaterală și univocă. Rolurile de emițător și de destinatar al mesajului-enunț nu pot fi intervertite. Monologul dramatic are două forme de realizare: solilocviul și monologul propriu-zis (scenic). Solilocviul este monologul realizat în prezența/absența altui personaj, de care se face abstracție; enunțul este centrat asupra locutorului însuși, cuprinzând transpunerea verbalizată a propriilor reflecții, opinii sau intenții. El corespunde, într-o oarecare măsură, monologului interior din textul narativ. Anne Ubersfeld este
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
solilocviul și monologul propriu-zis (scenic). Solilocviul este monologul realizat în prezența/absența altui personaj, de care se face abstracție; enunțul este centrat asupra locutorului însuși, cuprinzând transpunerea verbalizată a propriilor reflecții, opinii sau intenții. El corespunde, într-o oarecare măsură, monologului interior din textul narativ. Anne Ubersfeld este, însă, de părere că monologul este rar cu adevărat solilocviu, dialogismul nefiindu-i străin, deoarece el presupune, în general, un dublu locutor în interiorul singurei voci a personajului, un conflict între vocile care vorbesc
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
altui personaj, de care se face abstracție; enunțul este centrat asupra locutorului însuși, cuprinzând transpunerea verbalizată a propriilor reflecții, opinii sau intenții. El corespunde, într-o oarecare măsură, monologului interior din textul narativ. Anne Ubersfeld este, însă, de părere că monologul este rar cu adevărat solilocviu, dialogismul nefiindu-i străin, deoarece el presupune, în general, un dublu locutor în interiorul singurei voci a personajului, un conflict între vocile care vorbesc conform celor două sisteme de valori, cum se întâmplă în monologul lui
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]