5,311 matches
-
să păzească poarta erau încremeniți de frică. Camionul era înalt și atingea cu ușurință etajul unu al colegiului și părea întrucâtva amenințător, cele două faruri ale sale putând fi ușor considerate doi ochi imenși, iar zgomotul motorului, sunetul stomacului unui monstru. Din senin, zgomotul infernal se opri. Un geam negru lateral se coborî încet și se ivi capul unui om între două vârste, suferind de calviție, cu ochi mari și puțin exoftalmici și cu o bogată mustață roșcată. Una peste alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
oprite de controale inutile, mergeau cu becurile stinse, dându-le astfel de înțeles celor care intrau la idei că era mai bine pentru ei să nu se obosească să oprească convoiul. Coborâse de pe rampă și mergea alături de mine spre fața monstrului care se odihnea. Înaintea și în urma noastră erau cei cu care venise Soliteraj și care păreau să nu fie încurcați de prezența noastră. Probabil aveam o privire mai ciudată când mă uitam la ei deoarece Cozrat a zis: Sunt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cad în vreo prăpastie imaginară. Lumina din camera de deasupra pătrundea într-o oarecare măsură și jos, dar nu îndeajuns și se părea că acum nici nu vedeam chiar așa de bine cum crezusem. Am tot înaintat, temându-mă de monștrii care s-ar fi putut desprinde de pereții din jurul meu și care s-ar fi aruncat asupra mea ucigându-mă, trimițându-mă în neființă. Cu cât aceste gânduri îmi înfășurau mintea din ce în ce mai mult, și cum nici un Sfetnic nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Câte nu făcuse el în acea clădire! Și prin câte nu trecuse! Câte poante făcuse colegilor și câte se făcuseră pe seama sa! Câți prieteni nu dobândi el acolo și câte cunoștințe! Era trist să-și vadă "casa" la mâna unor monștri de metal. Aceștia trăgeau fără încetare și monolitul se mai scutură un pic. Putea jura că vibrațiile sau sunetele exploziilor se auzeau până la el, purtate de vânt. Ajunseră și ceilalți. Se uită în jur, încercând să-și dea seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
omule! urlă ca ieșită din minți. Ce-o fi așa de greu de înțeles? Complicea lui. Bulbucă ochii, mai mai să-i sară din orbite. — O femeie malefică, întruchiparea puterilor necurate. Vede că nu l a convins. Țipă isterizată: — Un monstru ce poate opri rotația cerului și cursul râu rilor. — Ei, asta-i! face agasat Augustus. — Ascultă-mă pe mine! se zborșește Livia la el. Păcătoasa asta dispare luni în șir de acasă și se duce să trăiască în morminte abandonate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de familia ta. Cuvintele sunt ca o ploaie rece pentru Occia. Se înfioară. — Părintele tău mi te încredințează mie... E cumva și tatăl fetiței de față? Nimeni nu s-a ostenit s-o înștiințeze. Își înăbușă un suspin. Numai un monstru fără inimă ar pu tea asista la o asemenea scenă. — Casa ta va fi de acum înainte Căminul Statului... Care ar trebui să fie și a ta, îl mustră Occia în gând. Picioa rele i se mișcă în neștire. Augustus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
umane zeilor, ca toate celelalte po poare... Noi nu, se cutremură evreul cu mâna pe inimă. Și apoi, tinerelul ăsta pierde din vedere un aspect im portant. — Măcelurile, cum le numești tu, au curățat totuși câteva pro vincii de teroarea monștrilor. Pusio fluieră a pagubă. — Nu, nu e deloc așa, se împotrivește instructorul. Uite, hipopotamii, de exemplu, nu-i mai găsești până în Numibia, lei mai sunt abia prin Mesopotamia, iar tigrii - cum zicea nerodul ăla mai adineauri - doar la hyrcanieni. Iar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să constate că omul nou al epocii revoluționare și moștenitorul Claudi ilor nu erau deloc diferiți. Amândoi taciturni, mânați de ace eași virtute republicană, care îi făcea să considere serviciul în slujba statului o nobilă servitute. Dar amândoi conștienți de monstrul pe care îl reprezintă imperiul. Răzbunarea provinciilor asupra Romei! Se revede brusc călărind alături de feciorul său Drusus și de nepot. Asta s-a întâmplat ieri! Zâmbește mulțumit. Ce mândru a fost de Drusus! Și de Germanicus, desigur, proaspăt reîntors din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Iară dama, Cunigunda, zise-atunci, bătîndu-și joc, Cavalerului Delorges: Dac-amorul ți-e fierbinte cum te juri în orice oară, Să te văd, Mergi, mănușa de-mi ridică! " Cavaleru-aleargă, iute se coboară În grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică, Din mijlocu-acestor monștri Cu-a lui degete-ndrăsnețe el mănușa de-o ridică. Cu mișcare și cu groază Damele și cavalerii l-au privit, Însă foarte liniștit El mănușa o aduce înapoi. De-a lui laudă e plină orice gură, Cunigunda îl privește cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-n retorica mincinoasă și atât de familiară din care-și câștiga pâinea. — Ești dulce. — Curvo ce ești! Curvă bogată. Asta-i poezie. Urlă poezia-n mine. Putreziciune și poezie. Poezie putredă. — Termină, Harry. De ce trebuie să te porți ca un monstru? Nu-mi place să las nimic În urmă, spuse bărbatul. Nu-mi place să las lucruri În urmă. * * * Acum era seară și el adormise. Soarele dispăruse-n spatele muntelui și umbra se lăsase peste toată câmpia. Mici vietăți Își căutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
domnule, le luă barmanul comanda. — Nu poți să mă ierți? Acum, că știi? — Nu. — Nu crezi că ce-am avut noi și ce-am făcut Împreună ar trebui să ne ajute să ne Înțelegem unul pe celălalt? — „Viciul e-un monstru atât de urât“, spuse tânărul pe un ton amar, „de să Îi spui așa el trebui’ doar văzut.“ Și apoi noi bla-bla-bla, și apoi Îl Îmbrățișăm. Nu-și mai amintea versurile. Nu pot să citez, spuse. Hai să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
hipercolesterolemia (obezitatea) fac ravagii. Studiul a fost efectuat pe oameni și în locuri de muncă cu degajări controlabile de oxid de carbon. ACUM AERUL ATMOSFERIC ESTE FOLOSIT CA VĂRSĂTOARE PENTRU DEȘEURILE GAZOASE TOXICE, INVIZIBILE, CARE ÎMBOLNĂVESC ȘI OMOARĂ, CA UN MONSTRU INVIZIBIL CREAT DE OM, CE DERULEAZĂ APOCALIPSA. 3.2.2.3. MONSTRUL INVIZIBIL CE DERULEAZĂ APOCALIPSA Monstrul invizibil ce derulează apocalipsa se alimentează din sursele ce deversează în aerul atmosferic, substanțe toxice invizibile, din care fac parte și oxidul și
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
locuri de muncă cu degajări controlabile de oxid de carbon. ACUM AERUL ATMOSFERIC ESTE FOLOSIT CA VĂRSĂTOARE PENTRU DEȘEURILE GAZOASE TOXICE, INVIZIBILE, CARE ÎMBOLNĂVESC ȘI OMOARĂ, CA UN MONSTRU INVIZIBIL CREAT DE OM, CE DERULEAZĂ APOCALIPSA. 3.2.2.3. MONSTRUL INVIZIBIL CE DERULEAZĂ APOCALIPSA Monstrul invizibil ce derulează apocalipsa se alimentează din sursele ce deversează în aerul atmosferic, substanțe toxice invizibile, din care fac parte și oxidul și bioxidul de carbon. Aceste surse blochează circuitul natural al oxigenului în natură
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
controlabile de oxid de carbon. ACUM AERUL ATMOSFERIC ESTE FOLOSIT CA VĂRSĂTOARE PENTRU DEȘEURILE GAZOASE TOXICE, INVIZIBILE, CARE ÎMBOLNĂVESC ȘI OMOARĂ, CA UN MONSTRU INVIZIBIL CREAT DE OM, CE DERULEAZĂ APOCALIPSA. 3.2.2.3. MONSTRUL INVIZIBIL CE DERULEAZĂ APOCALIPSA Monstrul invizibil ce derulează apocalipsa se alimentează din sursele ce deversează în aerul atmosferic, substanțe toxice invizibile, din care fac parte și oxidul și bioxidul de carbon. Aceste surse blochează circuitul natural al oxigenului în natură, stocându-l în substanțele: oxid
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
putea alunga regimul. Dar anii trecuseră, iar când junta Îi ridica arestul la domiciliu, nu o făcea decât ca să o aresteze apoi din nou. Făceau apoi propuneri pentru discuții despre o eventuală tranziție spre democrație și toată lumea se bucura că monstrul se mai Îmblânzise. Dar apoi spuneau: discuții despre democrație? Ce-i aia? Era de fapt un joc, Își dăduse Walter seama Într-un final. Îi lăsau pe adepții democrației să marcheze un punct, apoi egalau. Lasă-i să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu scăpăm de la atacul cu sarin și creaturile inventate de mine, care trăiesc în lumea subterană (văd asta cu ochii conștiinței). Am avut o motivație personală care m-a determinat să scriu cartea. Nu îi consider pe crendincioșii Aum niște monștri din cărțile lui Lovecraft. Întunegrii, personajele create de mine în roman, nu sunt altceva decât o formă a fricii existente înlăuntrul meu. Sunt o reprezentare simbolică a „subteranelor“ minții mele, și poate ale întregii colectivități, sau, pur și simplu, exprimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
așa că am fost desemnați ca asistenți. Ne-au ordonat să grăbim producția, așa că ne-am dat silința, dar, din nefericire, producția a fost poticnită. Asahara ne-a ordonat să finalizăm totul până în mai 1994. Erau niște rezervoare masive cât doi monștri imenși, de două tone. Am îndoit aceste plăci de metal, le-am dat forma unui cilindru, am sudat crăpăturile, am fixat panourile deasupra lui și le-am sudat. Mă gândeam că trebuie să știi ceva depre lucrurile astea ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spre un sat intrat în conul de umbră al unui nor vânăt, ca un balaur. Vântul înfoie și dădu viață balaurului, împingându-l spre miazăzi. încăierarea îl pasiona și bătrânul sufla din toți bojocii, ajutând vântul în lupta sa cu monstrul care răpise soarele. Pata de întuneric se clinti în cele din urmă, lingând pământul și, fără ca nimeni să bănuiască, lumina se apropia de sat. Balaurul fu izgonit în afundul cerului, fărâmițat și risipit de vânt, în nesperata alianță cu suflul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca o aureolă în jurul capului, de genul TE PORT ÎN INIMĂ sau O PIEDICĂ ÎN CALEA UITĂRII după dorință. Maestrul își vâra apoi capul sub pânza neagră a aparatului, formând corp comun cu acesta o simbioză ciudată om aparat, un monstru compozit cu două picioare, bust, mâini, cap paralelipipedic de lemn, susținut de alte trei picioare de barză cu câte un deget de fier înfipt în țărână și un singur ochi sticlos în mijlocul feței pătrate, care privea fix și lipsit de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Wotan Endei. Preoții au continuat multă vreme cântecele lor tânguitoare și nepotrivite pentru bătrânul Pandele. Ar fi fost mai bine, în loc de flori, să dea drumul unui butoi de vin pe țărna răscolită și, în preajmă, să se întindă un praznic monstru unde să se ghiftuiască mosafirii, căci boierului nu-i plăcea să plece nimeni de la el flămând. Să se aducă haita de vânătoare care să se bată netulburată pe sub masă după ciolanele întregi, să se râdă, să se facă glume suculente
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dimpotrivă, un zâmbet patern față de ea și față de acela care o strânge în fiecare noapte în brațe, și chiar o aprobare tacită. Aș fi în stare? 5 octombrie. Îi doresc moartea, așa am zis. Dacă vorba e sinceră, sunt un monstru, cu atât mai mult când faptele ei nu o merită. Irina a fost întotdeauna bună cu mine, m-a suferit, s-a umilit, mi-a știut toate slăbiciunile, și acum orice ar face și oricât de mâniat aș fi contra
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de hotelul meu. Am făcut coadă. Mai erau femei, numai femei, una cu lingurițe de argint, alta cu haine, alta cu lenjuri. Ce umilință! Cum aș putea să iert eu vreodată Irinei aceasta, chiar dacă ea nu era de vină! Ce monstru mă pregăteam să fiu la întoarcere! După vizele pe la legații, care, toate, erau în momentul de a se închide, m-am dus la prefectura poliției să-mi puie viza franceză. Acolo mi s-a spus: "À demain!" M-am plâns
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fizic și moral, în timp ce carnea i s-ar face, cu fiecare clipă, mai galbenă și mai tare. Cum nu mai știam nimic, am trimes-o pe Gina după vești. Și atunci Gina a asistat la o scenă de un comic monstru și, desigur, păcat că n-am văzut-o ca s-o descriu. Cred că era așa de interesant, încît aș fi uitat că mă privește personal și m-aș fi amuzat ca la teatru. Irina în mijloc și toți ceilalți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
roman al dlui Anton Holban nu este altul decât Mirel, adolescentul, răutăcios, șicanator, dotat cu bogat spirit de observație, avid de lectură și peregrinări, nestatornic în afecțiunile lui și de o cruzime, de atâtea ori, monstruoasă. Mirel este un mic monstru și tot monstru este și Sandu, numai că de la o vârstă la alta dl Anton Holban a adaos eroului său, unul și de o ființă cu celălalt, dealtminteri (ceea ce dovedește un prețios instinct de romancier) o mai accentuată preocupare psihologică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Anton Holban nu este altul decât Mirel, adolescentul, răutăcios, șicanator, dotat cu bogat spirit de observație, avid de lectură și peregrinări, nestatornic în afecțiunile lui și de o cruzime, de atâtea ori, monstruoasă. Mirel este un mic monstru și tot monstru este și Sandu, numai că de la o vârstă la alta dl Anton Holban a adaos eroului său, unul și de o ființă cu celălalt, dealtminteri (ceea ce dovedește un prețios instinct de romancier) o mai accentuată preocupare psihologică, o mai umană
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]