KorAP: Find »[drukola/base=mort & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...743 >

18,554 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

spre casă fără urmă de bucurie În suflet, consolat doar de stafia unui Pascal histrionic, În ritm de rap cu accent magrebin, care Îi șoptea Întruna la ureche: „notre nature est dans le mouvement. Le repos entier c'est la mort.” Sătul de citate, hotărî să ia viața pe cont propriu și se trezi strigând În gura mare, spre mirarea trecătorilor: La dracu cu toate! Abia când ajunse În strada Simion Bărnuțiu la numărul 6 Înțelese sensul cuvintelor care țâșniră din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mineriadele de care noi nu prea am dus nici avut lipsă. Doamne ajută! Bejan Iustin. Fost membru PCR actualmente fără partid dar credincios până la moarte. Nota 1. La penis cum i se mai zicea (nu știu de ce) poate pentru că În fața morții trebuie să Îți alegi cuvintele nu renunț deoarece vreau să mor ca un bărbat așa cum am văzut În filmul Vikingii când tatăl lui Chirc Duglas a murit cu sabia În mână. Doamne ajută! Bejan Iustin! Notă 2. Mă angajez prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
tăcu, lăsând astfel omului de dincolo să-și savureze primele fumuri. Și cum v-ați hotărât? Întrebă Petru Într-un târziu. Îl știi pe Wellmann? Din vedere. E de ajuns. Să știi că se pricepe și la vii și la morți. Asta se vede după vitrină, zise Petru. Are gust... Să știi că are. A venit la mine acum vreo zece zile și numai ce mi-o spus: Bejane și Iustine, că așa mă cheamă, cum și semnez de altfel, Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Gheretă. Atunci care e problema? Problema, domnu' farmacist, e asta: cu ce drept fac Revelion În casa ei, și Încă cu vânzare, numiții Hollosi, Ziffer și Nagy Oszkár? Sunt pictori, dragul meu. Și ce dacă? se oțărî poștașul. Pe deasupra și morți, preciza Zegrea În speranța că iritarea lui Gheretă se va domoli. Ceea ce nu se Întâmplă deloc. Asta nu le dă dreptul să folosească după plac bunurile celor În viață În lipsa lor. Indignarea lui Gheretă crește văzând cu ochii. Păi, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
o sală de fitness și de aerobic, cu muzică potrivită, profesori bine pregătiți și clientelă selecta de ambele sexe. Din când În când, În amintirea vremurilor bune, ascultă. Ciuleandra și Dans macabru de Liszt. 42. Tu ai vegheat vreodată un mort? Întrebă Iolanda Într-un târziu, ca și cum până acum asta făcuse acolo, lângă geam. Nu, răspunse Flavius-Tiberius, mirat de o asemenea Întrebare. În schimb am cântat la vioară, iarna, lângă o teracotă Încinsă, În timp ce prietenii mei făceau oameni de zăpadă sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
era același. Cântam, cu toate acestea. Cântam și plângeam. Așa m-au găsit ai mei... Flavius-Tiberius tăcu. Toată povestea Îl interesa doar pe el. Era mulțumit și nu aștepta nici o reacție din partea Iolandei. După o vreme, zise: Parcă vorbeam despre morți... Tu câți ai vegheat? Eu? Iolanda tresări. Ea Încă mai era În camera cu oglinzi În care Flavius-Tiberius cânta la vioara. Își simțea trupul moleșit de căldura din Încăpere În care ea Însăși plutea ca o amoeba uriașă În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
amoeba uriașă În care tânărul intra cu vioară cu tot. Reală sau născocită, Îi plăcuse toată povestea asta. Nu era nici vulgară, nici dulceagă. Fusese o mărturisire simplă, fără efecte speciale și fără subtexte obositoare... Deși, la o adică... Câți morți am vegheat? Își privi musafirul ca să se asigure că răspunsul Își mai avea rost. Bărbatul Întreținea prin atitudine o așteptare curioasă. O Încuraja să vorbească. Și ea nu se mai lăsă așteptată. Doi. Pe tata și pe bunica. Tata a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mine și se nu aștept dégeaba. Și ce fac eu atunci ca se nu pierd timpul? Pindesc un semn de boală, chit de mic. Contează. Senetos tun, la virsta méa, chind atâtea neamuri ori cúnoștințe iau médicament cu pumnu', ori morți de-a binélea, e tisztességtelen sau nem kóser, pentru că trăit aproape la fel, in același loc, dat cádouri la nunți, dus córoane la inmormântări, strígat lózinci, cóndamnat impérialiști, hórtiști și révizioniști, cónstruit fabrici, úzine și iskolák, adunat pórumb chind țărani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
să pleacă la Ungaria și Cánada, iar betrinii la kórház și apoi la címitir unde acum crescut cávouri cum case pe Hollósi Simon. Cine poate, cumpéră cávou vechi, cu blázon. Io nu ințeleg cum poți sta la un loc cu morți nobili. Ce să discuți cu ei? și apoi se tot scuzi che tu apucat sus acum ca in cúșetă la tren unde tot míros vine sus, che oameni suntem! Noroc che sus poți respira dache cévou spart púțin la acopériș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Muriseră tineri, dar aveau un monument de care puteau fi mândri și pe care oricine și l-ar dori, chiar dacă nu oricine poate fi erou, adică mort. Ca la Revoluție. Ce-ar fi dacă toți eroii Revoluției ar fi fost morți? Cine ar mai fi primit certificat de revoluționar? Revoluția, i-a spus odată Dionisie Precup, e Diploma de maturitate a națiunii române! Un fel de bacalaureat la Istorie. L-am luat cam târziu și greu, greu, dar acuma, gata! Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
lui, pregătirea pentru Legiune trecea pe la Urgențe. În zăpada din Feldiu, mașina salvării nu era mai mult decât o cruce roșie cu sirenă și girofar. Întins pe targă, cu bereta de legionar pe piept, Macavei impunea respect. O să fie un mort frumos, decretă secretarul primăriei. El chemase doctorul care, la rândul său, chemase Salvarea. Odată cu plecarea lui Macavei, postul de poștaș devenea vacant. Cu gândul la procedura complicată de angajare prin concurs a unui nou poștaș, secretarul primăriei mai ceru cincizeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
roșu era pe terminate În sticla de Bordeaux, ultima din lotul de 12 cu care Michel spera să mai sară peste o criză existențială care, În cazul lui, va dura toată viața. Noroc că nu e contagioasă. Să vezi atâtea morți În direct, la televizor, si să nu știi nimic de moartea cuiva drag! Iar când afli, Într-un târziu, cel de lângă tine să-ți pună un LP cu Requiem-ul de Verdi cu Leontyne Price, În loc să te trântească pe pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În mersul lor pe picioare care nici măcar nu se văd? Se apără Domițian ținând strâns În mâini volanul Fordului și privind drept Înainte În drum spre Tribunal. Avram nu zicea nimic, căci era și el În Ford, dar pe locul mortului. La fel și petrecerea, zise Iolanda. Fără pagube și fără Încăierări. Mai degrabă monotonă, ternă, fără stridențe, În afară, poate, de cea jovială a domnului cu melon, și de cea incredibil de grațioasă a Eleonorei. Așa trebuie să fi arătat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
bucurii, sărbătorile aduceau, odată cu excese de tot felul, și câteva Înmormântări. Nopțile de priveghi treceau Însă de la o vreme mai ușor, Întrucât pe casetele video, ce nu lipseau din nici o casă, se putea vedea revelionul ce tocmai se Încheiase, cu mortul care Încă mai era În viață. Se Închina mereu În memoria lui, cu țuica ori cu vin, după preferințe, și se spunea: „Dumnezeu să-l odihnească” sau „Să-i fie țărâna ușoară”! Judecând după numărul de pahare golite În această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Netza din satul Lăpușel, Maramureș, pe când fuma o țigară pe acoperișul casei sale, lângă câteva țigle sparte de grindină, pe care avea de gând să le Înlocuiască În aceeași zi. Câteva case mai Încolo, prin vocea tremurată a preotului, un mort Își lua iertăciunile de la toți cei dragi. De la mansardă coborau, destinși și Împăcați cu sine, Eleonora și negustorul de antene. 41. Ce e clar În lumea asta? Nimic, Își răspundea tot el. Blocul avea de bună seamă un număr al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
frică și nici o mișcare de apărare, ca și cum pe el nimic nu-l putea atinge. De fapt, când te joci, chiar așa se Întâmplă. La teatru, sabia trece prin actori dintr-o parte În alta, dar când se termină piesa toți morții se ridică bine mersi și se duc la un chef la „Pescarul” ori la casele lor. Ceea ce ar fi trebuit să se Întâmple și În cazul de față, căci tot un fel de teatru a fost. În zăpadă erau, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În fiecare dimineață, soarele se Întoarce punctual tot ca soare, paza de coastă e cu adevărat pază de coastă, surprizele rămân mereu aceleași, și ce n-a avut loc nu Încetează de a nu mai avea loc. mormintele Își schimbă morții, veșnicia durează două, trei decenii.” La un moment dat, pentru că nu se auzea nimic altceva decât un hohot sfâșietor de plâns, telefonul hotărî cu de la sine putere că e cazul să Întrerupă convorbirea. Era doar Anul Nou și câte mesaje

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Partidul său credeau cu tărie În misiunea Eleonorei-Flavia-Tiberia, pentru a cărei Împlinire aveau să facă, vorba poetului, Totul. Totul! Nimic mai mult. 2. Evenimentul a trecut altfel neobservat, căci lumea era Încă frământată de soarta ochelarilor-minune, se zice, pe care mortul i-a purtat cu atâta naturalețe și har până aproape de veșnicie. Au dispărut odată cu sărutul neașteptat al unei sclifosite care Își târa prin zăpadă blugii ei albaștri tiviți cu țurțurei de gheață. Era frumoasă, nimic de zis, dar era Îmbrăcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

în același timp: lacul din mintea mea, lacul pe care mi-l imaginam eu, tocmai a devenit lacul din mintea ta. Nu contează că nu ne-am cunoscut niciodată sau că nu știi nimic despre mine. Aș putea să fiu mort, să fi murit cu o sută de ani înainte să te naști tu, și totuși - gândește-te bine la asta, pătrunde dincolo de sensul evident și gândește-te la uriașul și uimitorul miracol care se ascunde înăuntru - lacul din mintea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Dar dar dar. Mi se pare ciudat să scriu asta - credeam că pot schimba cele întâmplate, că pot da timpul înapoi, că le pot preveni, că îi pot salva viața, cumva, după ce și-o pierduse deja. Sigur că nu puteam. Mortul tot mort rămâne. Dacă citești rândurile de față înseamnă că și eu sunt mort și că-n scurt timp te vei lupta și tu pentru propria-ți viață. Eric, îmi pare foarte rău. Am pierdut atât de multe lucruri, atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cele întâmplate, că pot da timpul înapoi, că le pot preveni, că îi pot salva viața, cumva, după ce și-o pierduse deja. Sigur că nu puteam. Mortul tot mort rămâne. Dacă citești rândurile de față înseamnă că și eu sunt mort și că-n scurt timp te vei lupta și tu pentru propria-ți viață. Eric, îmi pare foarte rău. Am pierdut atât de multe lucruri, atât de multe mi-au dispărut din minte, dar am muncit din greu să pun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
recunoscu că cei doi trebuiau să fie rude - deși asemănările fizice erau puține, gesturile, atitudinea și opiniile lor erau atât de asemănătoare, încât nu putea încăpea nici o îndoială cu privire la legătura lor de sânge. Eul lui Mycroft Ward supraviețuise cu succes morții corpului său. Era din nou tânăr în pragul noului secol. E greu de spus de ce noul Ward n-a făcut publică reușita tehnicii sale, mai cu seamă dacă ne gândim că-și declarase intențiile în fața tuturor. Poate că-și făcuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

și aștepté sé aparé vîrcile, mai Întîi roșii, pe urmé vinete-albéstrii, așa cum știa cé apéreau la porc. Scroafa guița pentru fiecare lovituré dar nu se oprea din mîncat, grohéind lacom și fécînd bulbuci În treucé. 13 - Ce este, Macarîci, un mort cu dungé hidrofilé? - Cépéstrul alb se pune pe tigaie și bate nucile cu samovarul, instantaneu și pneumatic, reumatismul zboaré În lighean, sé nu se mai fumeze parnisonul, céci intré mirodenii instabile. - Și un copac pufos, pluripatetic, ce e, Macarîci, ascultînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845

după ce U.N.I.T.A. a contestat rezultatul alegerilor și a reocupat două treimi din teritoriul țării. În orașul Luanda s-au declanșat lupte armate sângeroase între trupele guvernamentale și cele ale U.N.I.T.A., soldate cu peste 10 mii de morți. Timp de trei zile și nopți, clădirea ambasadei s-a aflat sub un foc încrucișat între forțele U.N.I.T.A. care doreau să ocupe Radioul și Televiziunea Națională și cele guvernamentale ce se împotriveau în 5 clădiri din jurul ambasadei noastre

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

48 și executat în aprilie '54. Cam tot atunci murea la Sighet și Iuliu Maniu, victimă a Justiției patronate de Pătrășcanu. Sentința? Și în cazul unuia, și în cazul celuilalt: "vinovat de complot contra statului și trădare". Pe Iuliu Maniu mort l-au tîrît într-un sac, pe scările închisorii. O știu dintr-o carte a dumneavoastră. La proces, Pătrășcanu avea un picior amputat din cauza torturilor. Ce nu știi e o mică ironie a sorții: Titel Petrescu a fost închis pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]