2,432 matches
-
îl bucură. Se dusese în cartierul de case vechi de pe o colină, iar corolele majestuoase ale platanilor, cârciumioarele ascunse din loc în loc în foste conace de pe la 1800, restaurate aproape ca în vremea lor, îi calmară inima. Orașul avea și o moschee turcească suficient de încăpătoare, dar comunitatea persană era recentă și prea restrânsă pentru a fi avut locașuri de cult somptuoase și la vedere. În schimb, exista un cimitir evreiesc în acel cartier secular în care ajunsese, iar Omar se aciuă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se opreau și zeii se odihniseră. Shahla își dorise de mică să fie doctoriță, dar era născută în Teheranul de sud, într-o casă fără covoare sau dușumele. Deși acum cartierul Abdel Azim era plin de blocuri muncitorești și de moschei lângă care era și câte o cantină a săracilor, vecinii din curțile de pe strada ei nu mâncau prea des carne și dormeau câte cinci într-o încăpere. Mama ei fusese o femeie deșteaptă și nesupusă. În 1935, după decretul primului
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un cuceritor tătar, învăluind cartierele din centru, spulberând sute de case, prăvălii și magazii de mărfuri, făcând una cu pământul locuințele construite pe poduri, formând, la sfârșitul zilei, din cauza dărâmăturilor care năpădiseră albia fluviului, o imensă mlaștină care înghițise curtea moscheii celei mari, Cesareea negustorilor, suk-ul1, bazarul bijutierilor și pe acela al fierarilor. Nimeni nu poate ști numărul persoanelor care au pierit înecate, strivite sub surpături sau înghițite de valuri. Seara, când Cerul a îngăduit în sfârșit să se risipească acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un război în care fiul își ucide tatăl, în care fratele își sugrumă fratele, în care vecinii se bănuiesc unii pe alții și se trădează, șapte ani în cursul cărora oamenii din cartierul nostru Albaicin nu se pot aventura spre Moscheea cea Mare din Granada fără a fi huiduiți, maltratați, snopiți în bătaie, ba uneori tăindu-li-se chiar beregata.“ Mintea ei vagabonda atunci departe de ceremonia aceea a cicumciziei care se desfășura la câțiva pași de ea, departe de glasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și să redea armatei noastre încrederea. Ar fi fost greu să găsești un soldat, ofițer, comandant peste zece oameni, o sută sau o mie, și încă și mai puțin un om al religiei, cadiu, notar, ulema 1 sau predicator la moschee, care să nu împărtășească acest din urmă punct de vedere, în vreme ce neguțătorii și țăranii se declarau mai curând pentru pace. Însăși curtea lui Boabdil era divizată. Lăsat în voia înclinațiilor lui, sultanul ar fi încheiat orice fel de pace, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
grăbit să-i raporteze regelui lor aceste lucruri, sfătuindu-l să nu mai încerce să înfometeze Basta, ci mai degrabă să le propună apărătorilor ei o înțelegere onorabilă. Câteva ceasuri mai apoi, pe puțin zece persoane, la hammam 1, la moschee și pe culoarele Alhambrei, mi-au relatat cu bucurie aceeași întâmplare; de fiecare dată, mă prefăceam surprins pentru a nu-mi jigni interlocutorul, pentru a-i lăsa plăcerea de a mai adăuga ceva de la sine. Și zâmbeam, dar de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
m-a zidit nevolnic, îmi va reproșa El oare într-o zi această nevolnicie? ANUL LUI ASTAGHFIRULLAH 896 de la hegira (14 noiembrie 1490 3 noiembrie 1491) Șeicul Astaghfirullah avea un turban mare, umeri înguști și vocea dogită a predicatorilor din Moscheea cea Mare, iar în anul acela, barba lui aspră și roșcată căpătă o nuanță cenușie, care conferea chipului său colțuros acea aparență de nesățioasă mânie pe care avea s-o ia cu sine drept bagaj la ceasul plecării în bejenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
amabilitate sau în chip feroce. Taică-meu mi-a mărturisit că se întâlnea adesea, cu mult timp înainte de nașterea mea, cu o bandă de prieteni, vinerea, chiar înainte de rugăciunea solemnă de la amiază, în prăvălia unui librar aflată nu departe de Moscheea cea Mare, ca să facă rămășaguri: de câte ori avea să-și rostească șeicul expresia favorită în timpul predicii? Cifrele variau de la cincisprezece la șaptezeci și cinci, iar în tot cursul ceremoniei, unul dintre tinerii conspiratori ținea conștiincios socoteala, schimbând cu ceilalți ocheade amuzate. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trăiască așa cum o făceau, Cel-de-Sus îi va pedepsi și în lumea asta, și în cealaltă; transformase nenorocirea într-un hăitaș în folosul lui. Încă îmi mai amintesc un discurs al său care începea cam așa: „Când am venit azi-dimineață spre moschee, pe sub poarta Nisipăriei și prin târgul telalilor, am trecut pe dinaintea a patru cârciumi, astaghfirullah! unde se vinde aproape la vedere vin de Málaga, astaghfirullah! și alte băuturi interzise al căror nume nici nu vreau să-l știu“. Cu glas răpăitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la îndoială dogmele și tradițiile, culegerile de poeme în care erau slăvite vinul și plăcerile, la fel și tratatele de astrologie și de geomanție. Într-o bună zi, niște cărți chiar fură confiscate și arse mai apoi în curtea Marii Moschei. Treceam pe acolo din întâmplare, când micul rug da să se stingă, iar diverșii gură-cască se împrăștiau o dată cu fumul. O foaie care zbura mă informă astfel că în grămadă se afla opera unui medic-poet din vremurile de demult, cunoscut sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care mai aveau neamuri. În primele luni ale asediului, cei care veneau să afle adăpost la Granada erau locuitorii satelor din împrejurimi, alăturându-se astfel refugiaților din Guadix și Gibraltar; erau găzduiți de bine, de rău de către rude, în dependințele moscheilor sau în clădirile care căpătaseră altă destinație; în vara precedentă, stăteau chiar și prin grădini sau pe maidane, în corturi improvizate. Străzile erau înțesate de cerșetori de origini diferite, grupați uneori pe familii întregi, tată, mamă, copii și bătrâni, cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru copiii noștri; punerea la adăpost a bunurilor noastre, a ogoarelor noastre, a caselor, a animalelor noastre; dreptul pentru fiecare dintre noi de a continua să trăiască în Granada, potrivit religiei lui Dumnezeu și a Profetului Său, rugându-ne în moscheile noastre și neplătind alte taxe în afară de zakat și de dijmă, ambele prescrise de Legea noastră; de asemenea, dreptul, pentru cei care o doresc, să plece dincolo de mare spre Maghreb, luându-și cu ei toate bunurile, cu un răgaz de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
secunde se scurseră încet, apăsător, înainte ca tăcerea să fie iarăși ruptă de Astaghfirullah, care dădu uitării cu prilejul ăsta vechea lui dușmănie față de Abu-Khamr. „Medicul grăiește adevărul. Ceea ce vizirul vrea să ofere regelui necredincioșilor este chiar orașul nostru, cu moscheile sale care vor deveni biserici, cu școlile sale în care nu va mai pătrunde în veci Coranul, cu casele sale unde nici o restricție nu va mai fi respectată. Ceea ce îi mai oferă lui Ferdinand este și dreptul de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împodobite, la fel ca la Granada, cu plăci de faianță. — Acolo, pe câmpia străbătută de ued1, este inima orașului. La stânga, malul Andaluzilor, întemeiat cu secole în urmă de pribegi din Córdoba; la dreapta, malul celor din Kairouan, având în mijloc moscheea și școala Karauiyinilor, clădirea aceea mare cu olane verzi, unde, cu voia Domnului, vei primi învățătura înțelepților ulema. N-am ascultat decât în treacăt aceste savante explicații, căci ceea ce mi-a atras îndeosebi privirea a fost spectacolul acoperișurilor: în după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
suveranul le dădea voie să facă ce voiau. E adevărat că, în orice război, ordinea și dezordinea sunt complice. Ca să fim siguri că nu ne vom pomeni într-unul dintre acele locuri rău famate, trebuia să căutăm un han în preajma moscheii Karauiyinilor. Acolo poposesc neguțătorii bogați aflați în trecere. Deși prețul camerelor este mai ridicat decât în alte părți, aceste locuri nu sunt niciodată goale; clienții le năpădesc cu caravane întregi. În seara sosirii noastre, am avut parte de mult noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-și întrerupă căutarea. Dar, pentru vizita următoare, ea se arătă mult mai precaută în alegerea ghicitorului. Astfel, ne-am dus tustrei, câteva săptămâni mai târziu, la un om foarte respectat din oraș, un librar-astrolog care avea prăvălie în vecinătatea Marii Moschei a Karauiyinilor. Ne-a primit la catul de sus, într-o încăpere care nu avea drept mobilier decât niște cărți înșirate pe rafturi de-a lungul pereților și o rogojină pe jos, și a ținut să ne precizeze încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rost să mă lase toată ziua acasă în compania femeilor. Aș putea să mă moleșesc, bărbăția mea ar putea avea de suferit. Veniră să-mi explice acest lucru unul după altul și mă însoțiră amândoi, solemn, într-o dimineață, la moscheea din cartier. Învățătorul, un tânăr șeic purtând turban și având o barbă aproape blondă, mă puse să recit Fatiha, prima surată din Carte. Am făcut-o fără să dau greș, fără urmă de șovăială. Se arătă mulțumit: — Rostirea lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
elev venea la școală îmbrăcat cum dorea, dar nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să poarte straie luxoase, din mătase sau brodate, în afară de anumite ocazii. Oricum, fiii prinților și ai mai-marilor din regat nu veneau la școlile de pe lângă moschei. Ei căpătau acasă învățătură de la un șeic. Cu această singură excepție, erau la școală băieți de diverse condiții, fii de cadii, de notari, de ofițeri, de funcționari regali sau municipali, de prăvăliași și de meșteșugari; chiar și câțiva fii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sărutare. Și abia după ce gloata s-a împrăștiat, ne-am reluat și noi preumblarea. Piața Miracolelor era la răscrucea mai multor ulițe foarte umblate. Una dintre ele, înțesată de librari și de scribi publici, se deschidea spre spațiul din fața Marii Moschei; o alta îi adăpostea pe negustorii ce vindeau tot felul de încălțări și de conduri; o a treia era plină de hățuri, șei și chingi; cea de a patra era pentru noi un loc de trecere consacrat. Acolo se găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nevoiți să scoată spadele din teacă spre a-și croi drum. Dar incidentele s-au ținut lanț mai cu seamă la Albaicin. Nu departe de fosta noastră casă, o biserică nou construită a fost incendiată. În chip de represalii, două moschei au fost devalizate. Oricui îi sărea ușor muștarul din pricina credinței. Într-o zi s-a aflat că Hamed murise în temniță, ca urmare a chinurilor la care fusese supus de inchizitori. Refuzase până la capăt convertirea, mulțumindu-se să amintească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ciudată senzație, mă temeam pentru ea, o învăluiam cu privirea într-o afecțiune neașteptată. Mi se părea că o pândește o primejdie. La jumătatea drumului dintre Fès și Meknès, am poposit pentru a înnopta într-un sat numit Rușinea. Imamul moscheii din locul cu pricina ne-a oferit găzduire în schimbul unei pomeni pentru orfanii de care se ocupa. Era un om fără prea mare știință de carte, dar foarte amabil, și n-a șovăit să ne explice de ce avea satul un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aceasta nu este din pricina năravului de nevindecat al locuitorilor săi, ci mai degrabă din cauza groazei de nedescris pe care am resimțit-o acolo. Imamul ne primise foarte corect și ne oferise ca loc de dormit o colibă din lemn în preajma moscheii, având alături un țarc pentru animale. Warda și cu Mariam s-au culcat înăuntru; tatăl meu și cu mine am preferat să dormim pe acoperiș, unde puteam profita de răcoare pe timpul nopții de vară. Așadar acolo ne găseam când, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deja bogat, lungit pe imense perne din mătase într-un palat cu pereții căptușiți cu majolică 1; avea să fie cel dintâi printre cetățenii de vază din Fès, mândria granadinilor, un apropiat al sultanului, un binefăcător al școlilor și al moscheilor... Ca să pecetluim înțelegerea, urmă Zeruali, ce poate fi mai bun decât o alianță de sânge? N-ai o fată de măritat? Pe loc, Mohamed îi făgădui comanditarului său mâna lui Mariam. Cu totul din întâmplare am aflat, câteva zile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai grav. Harun scotocise de minune după informații săptămână după săptămână, dar, în ciuda frecventelor mele rugăminți, refuzase să-mi dezvăluie fie și cel mai mărunt indiciu înainte de a-și fi terminat cercetarea. În ziua aceea venise să mă aștepte în fața moscheii Karauiyinilor. Aveam ore de la ceasul al treilea la ceasul al cincilea al dimineții, cu un învățat sirian aflat în vizită la Fès. Harun își abandonase studiile și purta deja haina scurtă și murdară de pământ a hamalilor; trebuia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rivală, pentru ca nefericita să fie sugrumată. Eunucii lui Zeruali fac apoi totul ca această crimă să treacă drept înec, cădere sau acces violent de gâlci. Cel puțin trei femei au murit deja în împrejurări suspecte. Ne tot învârteam pe sub arcadele moscheii, pe care le luminau nenumărate lămpi cu ulei. În cele din urmă Harun a tăcut, așteptându-mi reacția. Eram prea covârșit ca să mai pot scoate măcar un sunet. Știam desigur că omul căruia îi fusese făgăduită sora mea era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]