2,369 matches
-
de 1.163 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, terenuri arabile cultivate și pășuni) încadrată în bioregiunea alpină și continentală aflată în Subcarpații Vrancei, unitate de relief a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali; ce adăpostește, conservă și protejază o gamă faunistică și floristică diversă. Situl Bisoca prezintă o arie naturală cu două tipuri de habitate ("Fânețe montane" și "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum") ce adăpostesc, protejează și conservă o
Bisoca (sit SCI) () [Corola-website/Science/331036_a_332365]
-
Tinovul Mohoș (rezervație naturală de tip floristic și faunistic; ce adăpostește plante de turbărie cu specii de "Drosera rotundifolia" și "Eriophorum vaginatum"). Situl reprezintă o zonă montană încadrată în bioregiunea alpină a Masivului Ciomatu - Puturosu (subdiviziune a Munților Harghitei, grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), ce conservă cinci tipuri de habitate naturale (Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri de stejar cu carpen de
Ciomad - Balvanyos () [Corola-website/Science/331112_a_332441]
-
și faunistic; ce adăpostește plante de turbărie cu specii de "Drosera rotundifolia" și "Eriophorum vaginatum"). Situl reprezintă o zonă montană încadrată în bioregiunea alpină a Masivului Ciomatu - Puturosu (subdiviziune a Munților Harghitei, grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), ce conservă cinci tipuri de habitate naturale (Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum" și Turbării cu vegetație forestieră
Ciomad - Balvanyos () [Corola-website/Science/331112_a_332441]
-
de 375 hectare și include aria protejată Căldările Zăbalei - Zârna Mică (350 ha), rezervație naturală de tip floristic, faunistic, higrogeomorfologic și peisagistic. Situl reprezintă o zonă montană (fragmentată de apele văii Zăbalei) încadrată în bioregiunea alpină a Munților Vrancei (grupare muntoasă a Carpaților de Curbură), ce conservă trei tipuri de habitate naturale (Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion") și Fânețe montane) și adăpostește specii importante din fauna și flora lanțului
Căldările Zăbalei () [Corola-website/Science/331133_a_332462]
-
întinde pe o suprafață de 3.509 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în amestec, păduri în tranziție, pajiști naturale, pășuni, stepe, mlaștini și turbării) încadrată în bioregiunea alpină a Munților Nemira (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțului carpatic al Orientalilor) și include rezervația naturală Nemira. Situl a fost desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes
Creasta Nemirei () [Corola-website/Science/331228_a_332557]
-
2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 848 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de conifere, păduri în tranziție, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale, pășuni, mlaștini și turbării) încadrată în bioregiunea alpină a Obcinei Mestecănișului (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali) și include ariile protejate: Tinovul Găina - Lucina și Cheile Lucavei. Situl „Găina - Lucina” dispune de trei tipuri de habitate (Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion
Găina - Lucina (sit SCI) () [Corola-website/Science/331220_a_332549]
-
de 848 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de conifere, păduri în tranziție, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale, pășuni, mlaștini și turbării) încadrată în bioregiunea alpină a Obcinei Mestecănișului (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali) și include ariile protejate: Tinovul Găina - Lucina și Cheile Lucavei. Situl „Găina - Lucina” dispune de trei tipuri de habitate (Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Turbării active și Turbării cu
Găina - Lucina (sit SCI) () [Corola-website/Science/331220_a_332549]
-
întinde pe o suprafață de 684 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, tufărișuri subalpine, pajiști naturale, pășuni, tinoave, ochiuri de apă, stepe și abrupturi stânoase) încadrată în bioregiunea alpină nord-vestică a Munților Gutâi (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor) și include rezervațiile naturale Creasta Cocoșului și Lacul Morărenilor. „” a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a
Gutâi - Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/331238_a_332567]
-
2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 26.108 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase și păduri în tranziție) încadrată în bioregiunea continentală a Munților Zarandului (grupă montană a Munților Apuseni aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali) de culmi joase aflate între cursurile râurilor (Mureș și Crișul Alb. Din punct de vedere geologic, aceste culmi (ce pornesc de la altitudini minime de sub 200 m, ajungând la punctul maxim de 836 m. atins în "Vârful ") sunt
Drocea () [Corola-website/Science/331260_a_332589]
-
o suprafață de 274 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, zone umede cu izvoare permanente, peșteri, goluri carstice, stâncării calcaroase și grohotișuri) încadrată în bioregiunea continentală a Hunedoarei, aflată la poalele Munților Metaliferi (grupă muntoasă aflată în extremitatea sudică a Apusenilor, ce aparțin lanțului carpatic al Occidentalilor). Acesta se află în bazinul hidrografic superior al râului Căian și include și rezervația naturală Calcarele din Dealul Măgura. „Măgurile Băiței” conservă patru habitate naturale de interes comunitar
Măgurile Băiței () [Corola-website/Science/331305_a_332634]
-
România) și se întinde pe o suprafață de 13.373 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, pajiști naturale și stepe) încadrată în bioregiunea alpina a Munților Harghitei (grupa muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțului carpatic al Orientalilor). Aria naturală se află la o altitudine cuprinsă între 1.500 și 1.800 m. și face parte (din punct de vedere geologic) din lanțul vulcanic neogen al munților Călimani - Gurghiu
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
sau Baluchistan este o regiune naturală muntoasă în sud-vestul Asiei: estul Iranului și sud-vestul Pakistanului (în care constituie o provincie cu același nume - provincia ) cu o suprafață de circa 350 mii km și o populație de circa 2,8 milioane locuitori. Relieful este muntos: în nord-est Munții
Belucistan () [Corola-website/Science/331404_a_332733]
-
o regiune naturală muntoasă în sud-vestul Asiei: estul Iranului și sud-vestul Pakistanului (în care constituie o provincie cu același nume - provincia ) cu o suprafață de circa 350 mii km și o populație de circa 2,8 milioane locuitori. Relieful este muntos: în nord-est Munții Suleiman, în sud-est Kirthar, iar în sud Makran. În nord-vestul regiunii se află mlaștinile și deșertul Hamun-i-Mashkel. Principalele râuri sunt Dasht și Hingol. Orașele principale: Quetta (în Pakistan) și Iranshahr (în Iran). În văi și oaze se
Belucistan () [Corola-website/Science/331404_a_332733]
-
o placă (sau scândurică) mică și subțire, îngustată uneori spre unul dintre capete, din lemn moale, de obicei de brad sau de molid, care servește la executarea de învelitori pentru acoperișuri sau la îmbrăcarea pereților exteriori, la casele din regiunile muntoase. Șindrilele se așează orizontal, fiecare rând acoperind rândul următor. Șindrila este fasonată prin despicarea radială (semiradială) a capetelor unor bușteni. Speciile folosite sunt rășinoase (brad, molid, pin) și foioase (fag, plop, stejar etc.). Lemnul utilizat este sănătos, cu defecte limitate
Șindrilă () [Corola-website/Science/334050_a_335379]
-
hibride ale părului domestic. Uneori este dificil de distins "Pyrus pyraster" de părul comun. Acest arbore poate ajunge la o vârstă cuprinsă între 100 și 150 de ani. Arealul de răspândire include majoritatea statelor Europei, din vestul continentului până la lanțul muntos al Caucazului.
Păr sălbatic () [Corola-website/Science/334161_a_335490]
-
nasc o singură dată pe an 2-10 (de obicei 4-5) pui golași și cu pleoapele lipite. Genul cuprinde 14 specii răspândite în regiunile palearctice și nearctice. Se întâlnesc în Europa, Asia septentrională și centrală, Canada, Statele Unite (cu excepția părților sudice), regiunile muntoase din Alaska. În Europa marmotele trăiesc în Alpi, Pirinei, Tatra, Carpații românești. Pe verticală urcă până la altitudini de - m. În România viețuiește marmota alpină, în Munții Rodnei, Făgăraș și Retezat, iar în prezent își extinde continuu arealul. Marmotele sunt apreciate
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
a vânătorii excesive, specia putând să dăuneze primelor încercări de agricultură și constituind o sursă de proteine și de lipide relativ ușor accesibilă iarna (era suficientă balizarea vizuinilor toamna pentru a le găsi iarna sub zăpadă). Prezența exclusivă în zonele muntoase a marmotei ar putea, prin urmare, să nu fie decât consecința acțiunii omului, care, mai târziu, a început totuși să încerce să amelioreze soarta speciei reintroducând-o în diferite masive muntoase (de exemplu în Franța și în România). Totuși micul
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
le găsi iarna sub zăpadă). Prezența exclusivă în zonele muntoase a marmotei ar putea, prin urmare, să nu fie decât consecința acțiunii omului, care, mai târziu, a început totuși să încerce să amelioreze soarta speciei reintroducând-o în diferite masive muntoase (de exemplu în Franța și în România). Totuși micul efectiv al unor populații noi și izolarea în raport cu celelalte pun problema fragilității și consangvinității lor. Marmotele trăiesc în colonii stabile sau solitar. Spațiul vital al familiei este de - m, și este
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
Retezat, și Rodnei, dar a dispărut din fauna României, la sfârșitul secolului al 19-lea. După mai multe eșecuri în reintroducerea acesteia, numai în anul 1972-1973 s-a reușit repopulare cu marmote importate din Franța și Austria în trei masive muntoase: Făgăraș și Retezat din Carpații Meridionali și Caliman din Carpații Orientali. Începând din 2010, Alaska sărbătorește la 2 februarie „Ziua marmotei”, o sărbătoare menită să respecte prevalența marmotei, care să-i ia locul "Zilei cârtiței" (în engleză: "Groundhog Day").
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
ales în Anglia). Ceaiul a fost popular în Africa de Sud de-a lungul mai multor generații și este consumat în prezent în mai multe țări. Uneori este denumit rooibosch conform etimologiei neerlandeze vechi. crește de obicei în Cederberg, o mică zonă muntoasă din provincia sud-africană Western Cape. În general, frunzele sunt oxidate (sau " fermentate" - denumire comună în terminologia prelucrării ceaiului). Acest proces duce la obținerea culorii distinctive roșu-brun a ceaiului Rooibos și-i îmbunătățește aroma. Neoxidat se produce ceaiul verde Rooibos, dar
Rooibos () [Corola-website/Science/334194_a_335523]
-
de sud. Betong este localizat la hotarul cu Malaezia. Se învecinează la nord-est cu amphoe-ul Than To, la est cu amphoe-ul Chanae (Provincia Narathiwat). La sud este statul malaezian Perak și la vest Kedah. Cel mai înalt vârf al Lanțului Muntos Sankalakhiri (Munții Titiwangsa de Nord), Ulu Titi Basah (เขาหลวง), este localizat la granița Thailanda-Malaezia între districtul Betong și districtul Hulu Perak al Perak-ului. Are 1533 metri înălțime. În trecut, zona era sub "Mueang"-ul Rămân, Monthon Pattani. A devenit oficial
Districtul Betong () [Corola-website/Science/334216_a_335545]
-
afaceri. Ei considerau că topografia porțiunii de la sud de granița inițială până la ceea ce atunci era încă denumit „Cesiunea Mexicană” (viitoarele state California, Nevada, Utah, Arizona, New Mexico, și vestul statului Colorado) din 1848 de după Războiul Americano-Mexican era un teren prea muntos pentru a permite o rută directă. Proiectele de rute pentru calea ferată din sud tindeau să meargă mult spre nord la capătul estic, ceea ce favoriza legăturile cu rețeaua feroviară din Nord și astfel favoriza porturile nordice. Cei din Sud considerau
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
administrarea "Fundației Salutaris" și reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri de amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști și fânețe montane, turbării și mlaștini) încadrată în bioregiunea alpină din versantul sudic al Munților Nemira (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvaneni, aparținând de lanțul carpatic al Orientalilor). Situl cuprinde bazinul hidrografic al pârâului "Apa Lină". În arealul sitului au fost identificate 9 tipuri de habitate naturale (prioritare) de interes comunitar ("Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană
Tinovul Apa Lină - Honcsok () [Corola-website/Science/335102_a_336431]
-
departe. În 1957, reprezentanți ai Cernăuți Escadrila a participat la expediții la lucrările de aer chimice din România, Cehoslovacia, Bulgaria, Afganistan, India. În același an, a adăugat la escadrila Mi-1, care a ajutat la stabilirea comunicare aer cu așezări muntoase Carpaților:. Putila, Selyatin, Vizhnitsa și așa mai departe D. Odată cu creșterea în lungime de Cernăuți aviapodrazdeleniya companii aeriene, creșterea numărului de pasageri, poștă și mărfuri. Deci, dacă în 1946 au fost transportate -. 9100 Oameni, aproape - 21,2 tone de marfă
Aeroportul Internațional Cernăuți () [Corola-website/Science/335201_a_336530]
-
jurisdicție canonică a fost consacrat episcop. Condamnarea a fost mai târziu confirmată de sinodul de la Constantinopol din luna septembrie a aceluiași an. A murit în 1888 la Vidin. Mausoleul său se află în curtea Arhiepiscopiei Vidinului. Vârful Antim din lanțul muntos Imeon de pe Insula Smith, parte a Insulelor Shetlandul de Sud, Antarctica, este numit după Antim I.
Antim I () [Corola-website/Science/335269_a_336598]