4,012 matches
-
cald printre florile pomilor albi. Bunicul așezat pe o bancă își ștergea cu o mână tremurătoare ochii încercănați ca două zorele pe un zid năruit. Avea trupul gârbovit, palmele aspre și bătătorite, fața ridată și înnegrită de vânt, părul și mustața albe ca neaua și ochii căprui, dar care te priveau cu dragoste și bunătate. A fost un om puternic, drept, mândru, cu dragoste pentru natură și oameni, credincios și mai ales cu o voință de fier. Nu s-a lăsat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fost odată ca niciodată, continuă bunicul, un rege care stăpânea un regat mare, Roșu-împărat. Carol, bunicule ! Regele Carol! Da, regele Carol cel Mare, căci așa se numea; avea trei fii: Dimitri, Vasili și Ivan. Nu-i cunosc bunicule! Mângâindu-și mustățile, să nu se observe desele întreruperi, bunicul merse mai departe cu povestea. Dumitru, Vasile și Andrei, li se spunea țarevici. Prinți, nu țarevici, bunicule! Li se spunea prinți, iar Andrei era mezinul. Regele avea un palat mare în care toată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe cuvânt. Ba mai mult s-au dus cu el. Văzând că în sfârșit planul lui dă roade și ceea ce și-a propus e ca și a lui, îi sticleau ochii de fericire și un surâs murdar se prelingea sub mustața tușinată. Inima îi era plină de veselie și stomacul chiorăia dornic să se înfrupte din carnea proaspătă. În timp ce mârșavul pregătea măcelul, capra, nebănuind nimic din toate acestea, s-a întors de la piață chiuind și râzând, bucuroasă fiind că a găsit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
n-am tușit, și mi-a spus că nu mă bate, cu toate că aș merita, apoi mi-a făcut semn către un scaun și mi-a spus să stau jos. În timp ce mă îndreptam către scaun, m-am uitat la fața lui, mustața, deși tunsă scurt, era foarte vizibilă, în rest era bărbierit cu mare grijă, a așteptat până m-am așezat, apoi, încet, a venit lângă mine, s-a postat în fața scaunului, sprijinindu-se de unul din dulapurile cu vitrină, în spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-a suflat din nou fumul în nas, spunându-mi că asta ar mai lipsi, ca eu să trag perfect, cum poate să-mi treacă prin cap o asemenea tâmpenie, se enervase de-a binelea, am văzut cum îi tremură mustața, pufăia scurt din țigară, iar eu l-am întrebat că de ce nu mă crede în stare de asta, nu-și mai aduce aminte cât de bine trăgeam, eu simt pușca, știu cum să mă fac una cu glontele în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de latex, strecura hainele pe jumătate arse Într-o pungă mare de plastic pe care i-o Întinse lui Leroux, unul dintre adjuncții lui Morineau, un tip de vreo patruzeci de ani cu fața străbătută de vinișoare și arborînd o mustață falnică. - Vreau rezultatele analizei, urgent. - Vorbiți cu furtuna, domnule comandant. - Parcă există laboratoare și pe insulă, după știința mea. - Lucrează mai cu seamă cu alge și plancton. - Ei bine, asta va fi o schimbare de profil! bombăni Lucas. De Îndată ce vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Locuiau Într-o casă destul de urâtă la Fontaine-les-Dijon, dar aveau o peluză imensă, foarte plăcută, cu arbori. Guilmard era prof de mate, preda cam la aceleași clase ca mine. Era lung, slab, adus de spate, cu părul blond-roșcat și o mustață pe oală; semăna puțin cu un contabil neamț. Guilmard pregătea grătarul cu nevastă-sa. După-amiază trecea, vorbeam despre vacanță, eram cam aburiți; de obicei, eram patru sau cinci cupluri de profesori. Nevasta lui Guilmard era infirmieră și avea reputație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu cineva de la Carter Spink - ca să nu mai zic cu Arnold - îmi face pur și simplu rău la stomac. Clachez de fiecare dată când mai e o secundă până să se facă legătura ; arunc telefonul de parcă aș fi scăpat la mustață dintr-o chestie pe viață și pe moarte. În cele din urmă însă mă sforțez să apăs pe taste și să nu închid. Dacă nu fac asta, n-am să știu niciodată. Pot foarte bine să vorbesc cu Arnold. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aceea? Nu pot să‑mi dau seama de ce m‑a afectat În asemenea măsură. Așa cum am spus, Lloyd George s‑a năpustit cu ură asupra domnului Klotz, scrie Keynes. „Îl știți din vedere pe Klotz? - un ovrei scurt, umflat, cu mustăți mari, cu niște ochi alunecoși, care i se Învârtesc În cap, și cu umeri gârboviți, parcă dintr‑o instinctivă autodepreciere. Lloyd George l‑a detestat și l‑a disprețuit de la bun Început. Și acum și‑a dat seama dintr‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Întotdeauna Înclinat să acord buzei de sus o importanță de diagnostic. Dacă există vreo tendință despotică, aceasta se revelează În buza de sus. Când examinez o fotografie, obișnuiesc să izolez trăsăturile. Ce‑ți spune fruntea asta sau poziția ochilor? Sau mustața? Hitler și Stalin, clasicii dictatori ai secolului nostru, purtau mustăți foarte diferite. Dacă stai să te gândești, buza de sus a lui Hitler era proeminentă. Un fapt curios: când o sărutai pe Vela, buza de sus te Împungea. Avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
diagnostic. Dacă există vreo tendință despotică, aceasta se revelează În buza de sus. Când examinez o fotografie, obișnuiesc să izolez trăsăturile. Ce‑ți spune fruntea asta sau poziția ochilor? Sau mustața? Hitler și Stalin, clasicii dictatori ai secolului nostru, purtau mustăți foarte diferite. Dacă stai să te gândești, buza de sus a lui Hitler era proeminentă. Un fapt curios: când o sărutai pe Vela, buza de sus te Împungea. Avea un fel de a te conduce, de a‑ți arăta cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cel dintâi pe care‑l invita și cel dintâi care accepta. Citea câte o comunicare la fiecare dintre manifestările lui Ravelstein. Avea un aer meditativ, așezat, stabil și vorbea lent, fără grabă sau nervozitate. Cu barba lui albă, pătrată, - fără mustață - semăna cu un fermier din Michigan pe care‑l cunoscusem În urmă cu cincizeci de ani. Și Herbst studiase cu profesorul Davarr, dar cum nu cunoștea greaca, nu putea fi considerat un produs Darvarr autentic. Preda Goethe, scrisese o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aleargă, cum să nu, ele după ei și ei după ele, zice Garofița. Da’ n-au toate noroc cum am avut io cu tine, așa-i bărbate? Așa o fi dacă zâci tu, măi nevastă. Un zâmbet moale îi umezește mustața lăsată pe oală, mirosind a Carpați. Și în cameră se lasă din nou tăcerea. Sus în uriașele săli unde sălășluiesc zeii, la o masă de malachit stă singur și dă o pasiență un înger scund și slăbuț, într-un trenci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ei și? sau mare scofală! sau eeee-xtraordinar! Dar băteala! Băteala e ce e! Răzbătând din sala de jocuri, frânturi de cuvinte noi, câte un crâmpei de cântec, note rătăcite alunecă până jos odată cu foșnetul frunzelor viitoare, promițător, amenințător? Cel cu mustață de pandur și ochi tăios fredonează printre dinți o doină de cătănie și apucă pachetul de cărți pe care i l-a întins mărunțelul în trenci verde cărăbuș. Căci acum a venit și rândul lui. Etalarea. De vizavi, de la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să-ți spun Mihaela? Am să te sun pe la cinci, să nu fugi de-acasă! spuse locotenentul, amenințând-o în glumă cu degetul. Poftim ce-a ieșit, dintr-o joacă. Locotenentul e băiat drăguț, genul ei, înalt, vânjos, chipeș, cu mustață... Duduie, duduiță dragă, pe Garofița Mihai o îneacă plânsul, cum să vă mulțumim că ați fost așa bună cu noi? Doamne, că suntem oameni săraci, da’ n-o să uit ce-ați făcut pentru noi cât oi trăi! Să vă ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
marfă nouă, necunoscută, încercând să se dumirească ce ar putea fi. Așa să fie, bărbate. Și așa a rămas. În Drumul Taberei, numit astfel precum se știe pentru că în vremurile de demult aici se adunau cu puști, cu săbii, cu mustățile lor răsucite militarii care fie făceau instrucție fie se pregăteau să dea buzna în București după proclamația de la Islaz, soarele apune cu totul altfel decât în Pajura sau în Titan. De ce? Simplu. Cartierul este extremitatea vestică a capitalei iar majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fiert și după aceea la centrifugă cu ele! La separare! Mai departe e vorba de alelele de pe cromozomii sexuali Y și X pe care numai un tată le poate transmite copiilor săi. Pe primul sunt doar câteva și dau barbă, mustăți, coadă lungă la păsăroi, dintr-astea. Pe al doilea sunt cică trei sute de loci pe care tatăl îi dăruiește astfel fiicei sale, care nu bănuiește nimic. Va să zică fiică-mea, dacă o să am vreuna, o să moștenească toate prostiile din capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mi-e drag? Abandonat somnului, cu ochii închiși, cu buzele răsfrânte printre care șuieră de douăsprezece ori pe minut expirul călduț de CO2 și H2O rezultate din miliardele de focuri aprinse prin celule, cu filamentele de condens care-i umezesc mustața moale, crescută anume ca să acopere o cicatrice urâtă pe buza superioară, de când a căzut într-un ciob de la o sticlă spartă, cu bărbia țepoasă și teșită, cu obrazul flasc, cu fruntea descrețită, cu nasul lătăreț, apoi cu gâtul care îmbătrânește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
februarie Mama lui Ilie rupe hârtia care se dezintegrează imediat, ca și cum moleculele s-ar mai fi ținut laolaltă doar din simpatia născută din conviețuirea comună în condiții vitrege. Din pachet răsare un teanc de bancnote purtând chipuri străine cu chelii, mustăți, bărbi, cușme, fireturi, cioc. Dintre hârtii ceva cade pe jos, un obiect mic și tare care face zgomot când lovește dușumeaua. Femeia se așează în genunchi și începe să caute pe dibuite, nu vrea să aprindă lumina să trezească copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-o de curând. Eu a trebuit să fixez dimensiunile, adică nu numai eu, eu și cu Oana, am convenit împreună, iar oamenii au venit și au fixat-o când noi nu eram acasă. Aveam o barbă de câteva zile, dar mustața mi-o dădusem jos cu nu știu ce prilej și crescuse mai mică decât restul bărbii, ca să nu mai zic de axile, unde aveam un păr mare și puturos. Oana dormea în sufragerie. Mereu adoarme în sufragerie și mă lasă pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
despre efectele nocive ale radiației radar. Tiffenburg îi explica lui Friepke un articol pe care-l citise într-o revistă de specialitate. - Cancer la piele și la oase, tulburări ale vederii, grețuri, migrene violente... Sunt verificate științific. Friepke fuma și mustața îi filtra fumul. Privea în jos, la dalele de piatră ale potecii, evitând să pășească în zonele de îmbinare, unde ploaia răscolise noroiul. - Vă speriați de tehnologia modernă, domnule baron, surâse. Până să ne îngroape radarul ne îngroapă războiul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Ne restrângem, domnule. Uite, „Franzisk” avea o rută ce atingea Madagascarul. Acum, Atlanticul e înțesat. Ce să mai zic de... Friepke pufăi din țigara pe care și-o aprindea... Oceanul Indian, situația e urâtă de tot - și filtră iar fumul prin mustață - însă, după cum vezi pe hartă, problema e de combustibil și de... În timp ce-l priveam depunând chibritul în scrumieră, vorbele lui slăbeau din ce în ce mai mult în auzul meu. Până și scuza cu care venisem să-l văd - că pot să procur armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
i-a luat pe oamenii grăbiți cu conflictele lor, eu am rămas singur pe stradă, sub razele viguroase ale soarelui, privind motanii. Aveau spinările foarte arcuite, iar tensiunea atinsese asemenea cote, încât nici nu mai mișcau din coadă. Distanța dintre mustățile lor era de vreo zece centimetri. Unul, roșcat, ținea laba din spate îndoită într-o poziție oarecum nefirească, de parcă ar fi fost surprins de celălalt (negru, cu blană lucioasă, bine hrănit), și se simțea din simpla analiză a posturii că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
întrerupse o voce necunoscută. Vă faceți sânge rău. Resemnați-vă! Preotul se întoarse iute și chipul i se lumină de un zâmbet larg. — Inti...! Era un bărbat tânăr, aproape un băiat, de statură mijlocie, vânjos, foarte brunet, cu o enormă mustață pe oală și sprâncene stufoase. Purta niște blugi uzați și un maiou de culoare portocalie, iar aspectul lui era cel al unui „hippy“ care o apucase pe căi greșite. Îl bătu afectuos pe spate pe misionar și fără multă ceremonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fotografie față de cea pe care o văzuse În celălalt. Pentru prima dată, chiar dacă-i văzuse chipul mort și trupul despuiat, Brunetti Își formă o idee clară a felului cum arătase tânărul. Mai chipeș În fotografia aceasta, Foster avea aici o mustață scurtă pe care și-o răsese cândva Înainte să fie ucis. Când a fost făcută fotografia aceasta? — Probabil când a intrat În serviciul militar. — Cât timp a trecut de atunci? — Șapte ani. — De cât timp era aici, În Italia? — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]