10,211 matches
-
de CONȚINUT al NARAȚIUNII în opoziție cu planul EXPRESIEI sau DISCURSUL; "ce"-ul unei narațiuni în opoziție cu "cum"-ul; NARATUL în opoziție cu NARAREA; FICȚIUNEA în opoziție cu NARAȚIA (în accepția lui Ricardou); EXISTENTELE și EVENIMENTELE reprezentate într-o narațiune. 2. FABULA (sau materialul de bază distribuit într-o INTRIGĂ) în opoziție cu SUBIECTUL sau intriga. ¶3. După Benveniste, și împreună cu DISCURSUL (discours), unul dintre cele două subsisteme lingvistice distincte și complementare. Dacă discursul implică o oarecare referință la situația
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
FACTUALĂ. ¶Beaugrande 1980; Benveniste 1971 [2000a]; Chatman 1978; Doležel 1976; Forster 1927 [1963]; Genette 1980; Prince 1973, 1982; Shklovsky 1965b [1975]; Stein 1982; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și POVESTIRE COMPLEXĂ, POVESTIRE MINIMALĂ. izocronie [isochrony]. 1. Stabilitatea unei VITEZE narative. O narațiune izocronă are o viteză constantă, ca în: "Suzana a scris o oră, apoi a băut o oră, apoi a dormit o oră". 2. Egalitatea între durata unei situații, sau acțiuni, sau a unui eveniment și durata reprezentării sale. ¶Bal 1985
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1982; Rastier 1973. Î încadrament [nesting]. Vezi INSERARE. ¶Barthes 1974 [1987]. început [beginning]. Întîmplarea care inițiază procesul de schimbare într-o INTRIGĂ sau ACȚIUNE. Această întîmplare nu urmează cu orice chip altor întîmplări, dar e urmată neapărat de ele. Cercetătorii NARAȚIUNII afirmă că începutul, care corespunde trecerii de la repaus, omogenitate și indiferență la iritare, eterogenitate și diferență împinge narațiunea înainte și deschide un anumit număr de posibilități, citirea (procesarea) unei narațiuni fiind, între altele lucruri, o întrebare despre ce se va
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
schimbare într-o INTRIGĂ sau ACȚIUNE. Această întîmplare nu urmează cu orice chip altor întîmplări, dar e urmată neapărat de ele. Cercetătorii NARAȚIUNII afirmă că începutul, care corespunde trecerii de la repaus, omogenitate și indiferență la iritare, eterogenitate și diferență împinge narațiunea înainte și deschide un anumit număr de posibilități, citirea (procesarea) unei narațiuni fiind, între altele lucruri, o întrebare despre ce se va realiza, sau nu se va realiza. ¶Aristotle 1968 [1965]; Brooks 1984; Martin 1986; Prince 1982; Said 1975. Vezi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
chip altor întîmplări, dar e urmată neapărat de ele. Cercetătorii NARAȚIUNII afirmă că începutul, care corespunde trecerii de la repaus, omogenitate și indiferență la iritare, eterogenitate și diferență împinge narațiunea înainte și deschide un anumit număr de posibilități, citirea (procesarea) unei narațiuni fiind, între altele lucruri, o întrebare despre ce se va realiza, sau nu se va realiza. ¶Aristotle 1968 [1965]; Brooks 1984; Martin 1986; Prince 1982; Said 1975. Vezi și SFÎRȘIT, MIJLOC, NARATIVITATE. încercare [test]. O SINTAGMĂ narativă care caracterizează mișcarea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
CALIFICANTĂ, încercarea hotărîtoare (sau principală) duce la CONJUNCȚIA SUBIECTULUI și OBIECTULUI. ¶Greimas 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. Vezi și PERFORMANȚĂ. încercare principală [main test]. Vezi ÎNCERCARE HOTĂRÎTOARE. închidere narativă [narrative closure]. O concluzie care dă senzația că o narațiune sau o SECVENȚĂ narativă a ajuns la SFÎRȘIT și care îi oferă coerență și unitate ultimă, un sfîrșit creînd în destinatar sentimentul de finalitate și completitudine meritată. ¶Hamon 1975; Kermode 1967; Miller 1981; Smith 1968; Torgovnick 1981. Vezi și CODA
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
finalitate și completitudine meritată. ¶Hamon 1975; Kermode 1967; Miller 1981; Smith 1968; Torgovnick 1981. Vezi și CODA. înlănțuire [enchainment]. Un mod de a combina TRIADE, în așa fel încît închiderea uneia coincide cu deschiderea alteia. Se poate spune că o narațiune ca "El era fericit; apoi l-a întîlnit pe Petru; apoi fu nefericit; apoi l-a întîlnit pe Pavel; apoi trăi fericit" rezultă din cuplajul propozițiilor "El era fericit; apoi l-a întîlnit pe Petru; apoi fu nefericit" și " El
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
A început să plouă" și "Maria a fost lovită de o piatră" reprezintă întîmplări. ¶Chatman 1978. Vezi și ASERȚIUNE NARATIVĂ. întoarcere în trecut [flashback]. O ANALEPSĂ; o RETROSPECȚIE, o TRANSLAȚIE ÎN TRECUT, o BUCLĂ TEMPORALĂ. Termenul se folosește adesea în legătură cu narațiunea cinematică (Cetățeanul Kane, Fragii). ¶Chatman 1978; Prince 1982; Souvage 1965. Vezi și ANACRONIE, ORDINE. J joncțiune [junction]. O relație care leagă SUBIECTUL de OBIECT și produce ASERȚIUNI STATICE. Există două feluri de bază ale joncțiunii: CONJUNCȚIA ("X este cu Y
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
după Aristotel. Judecata (dianoia) este viziunea despre lume a unui agent, concepția despre lucruri a unui agent; ea este dezvăluită de sentimentele, credințele, afirmațiile și judecățile sale. 2. TEMA sau, mai general, înțelesul unei opere literare, după Frye. Într-o narațiune, judecata (dianoia) poate fi văzută ca MYTHOS în stază (iar mythos ar fi dianoia în mișcare). ¶Aristotle 1968 [1965]; N. Friedman 1975; Frye 1957 [1972]. junctură temporală [temporal junction]. Separația temporală dintre două PROPOZIȚII NARATIVE. Dată fiind o secvență de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
propoziții ordonate temporal, dislocarea propozițiilor în aria unei juncturi temporale duce la o schimbare în interpretarea semantică a secvenței originale: de comparat "Ion servi prînzul; apoi Ion se culcă" cu "Ion se culcă; apoi Ion luă prînzul". ¶Pentru Labov, o NARAȚIUNE MINIMALĂ este cea care conține o singură junctură temporală. Labov, Waletzky 1967 [1981]. juxtapunere [conjoining]. Vezi CUPLAJ. L laitmotiv [leitmotif]. Un MOTIV care apare frecvent, legat de un personaj, situație sau eveniment și exprimîndu-le în ultimă instanță. Fraza muzicală a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
într-o limbă dată. După Saussure, care a articulat distincția, limba și nu vorbirea constituie obiectul principal al studiului lingvistic. Prin analogie cu lingvistica (saussuriană), NARATOLOGIA încearcă să caracterizeze "limbajul narativ" (codul sau setul de principii care guvernează numai producția narațiunilor în totalitatea lor), și nu studiul narațiunilor individuale (echivalente cu vorbirea). ¶Saussure 1966 [1998]. Vezi și COMPETENȚĂ NARATIVĂ. locutor. Vezi EMIȚĂTOR. logica dublă a narațiunii [double logic of narrative]. Cele două principii organizatoare în funcție de care se desfășoară (multe) NARAȚIUNI, după
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
a articulat distincția, limba și nu vorbirea constituie obiectul principal al studiului lingvistic. Prin analogie cu lingvistica (saussuriană), NARATOLOGIA încearcă să caracterizeze "limbajul narativ" (codul sau setul de principii care guvernează numai producția narațiunilor în totalitatea lor), și nu studiul narațiunilor individuale (echivalente cu vorbirea). ¶Saussure 1966 [1998]. Vezi și COMPETENȚĂ NARATIVĂ. locutor. Vezi EMIȚĂTOR. logica dublă a narațiunii [double logic of narrative]. Cele două principii organizatoare în funcție de care se desfășoară (multe) NARAȚIUNI, după unii naratologi. Un principiu accentuează prioritatea evenimentului
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
NARATOLOGIA încearcă să caracterizeze "limbajul narativ" (codul sau setul de principii care guvernează numai producția narațiunilor în totalitatea lor), și nu studiul narațiunilor individuale (echivalente cu vorbirea). ¶Saussure 1966 [1998]. Vezi și COMPETENȚĂ NARATIVĂ. locutor. Vezi EMIȚĂTOR. logica dublă a narațiunii [double logic of narrative]. Cele două principii organizatoare în funcție de care se desfășoară (multe) NARAȚIUNI, după unii naratologi. Un principiu accentuează prioritatea evenimentului asupra înțelesului (insistă asupra evenimentului ca origine a înțelesului); celălalt accentuează prioritatea înțelesului și a cerințelor sale (insistă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
producția narațiunilor în totalitatea lor), și nu studiul narațiunilor individuale (echivalente cu vorbirea). ¶Saussure 1966 [1998]. Vezi și COMPETENȚĂ NARATIVĂ. locutor. Vezi EMIȚĂTOR. logica dublă a narațiunii [double logic of narrative]. Cele două principii organizatoare în funcție de care se desfășoară (multe) NARAȚIUNI, după unii naratologi. Un principiu accentuează prioritatea evenimentului asupra înțelesului (insistă asupra evenimentului ca origine a înțelesului); celălalt accentuează prioritatea înțelesului și a cerințelor sale (insistă asupra evenimentului ca efect al unei voințe de a crea un înțeles). Pentru primul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
unei voințe de a crea un înțeles). Pentru primul principiu, FABULA (și nu SUBIECTUL) are prioritate (logică); pentru cel de-al doilea, fabula devine produsul subiectului. Fiecare principiu funcționează prin excluderea celuilalt dar, "paradoxal", ambele sînt necesare pentru dispunerea (multor) narațiuni, iar tensiunea contradictorie dintre ele constituie un motor important al forței narative sau NARATIVITĂȚII. ¶Brooks 1984; Culler 1981. logos [logos]. Subiect; materie; gînd; argument. Pentru Aristotel, imitarea unei acțiuni reale sau PRAXIS constituie un argument sau logos, oferind o bază
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
care îi definește înțelesul global. Macrostructura se convertește în MICROSTRUCTURĂ (sau STRUCTURĂ DE SUPRAFAȚĂ) printr-un set de operații sau TRANSFORMĂRI. ¶Van Dijk 1972, 1974-75, 1976a. Vezi și GRAMATICĂ NARATIVĂ. manifestare [manifestation]. SUBSTANȚA planului DISCURSULUI sau a planului EXPRESIEI unei narațiuni (în opoziție cu FORMA sa); mediul reprezentării narative (verbal, cinematic, coregrafic etc.). O reprezentare cinematică a unui bărbat care mănîncă, apoi doarme, și o reprezentare verbală a sa pot constitui două manifestări diferite ale aceleiași forme de discurs (sau un
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
în opoziție cu antagonistul, dar apoi se dovedește în stare să se angajeze în aceleași acțiuni întreprinse de acel antagonist. mediere [mediation]. Procesul sau operația efectuată de un MEDIATOR și corelînd (seturi inițiale și finale de) situații în mit și narațiune; TRANSFORMAREA intratextuală care leagă două situații (sau două seturi de situații opuse). ¶Lévi-Strauss 1963 [1978]; Köngäs-Maranda, Maranda 1962. mediu înconjurător [setting]. Împrejurările spațio-temporale în care apar evenimentele unei narațiuni. Mediul înconjurător poate fi proeminent sau neglijabil din punct de vedere
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și corelînd (seturi inițiale și finale de) situații în mit și narațiune; TRANSFORMAREA intratextuală care leagă două situații (sau două seturi de situații opuse). ¶Lévi-Strauss 1963 [1978]; Köngäs-Maranda, Maranda 1962. mediu înconjurător [setting]. Împrejurările spațio-temporale în care apar evenimentele unei narațiuni. Mediul înconjurător poate fi proeminent sau neglijabil din punct de vedere textual, consistent (cînd trăsăturile sale nu sînt contradictorii) sau inconsistent, vag sau precis, prezentat în mod obiectiv sau subiectiv, prezentat într-o manieră ordonată (fațada unei case e descrisă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
dreapta, o ușă e descrisă de sus în jos, un castel e arătat dinăuntru în afară, sau invers), sau într-o manieră dezordonată ș.a.m.d. În plus, el poate fi utilitar (fiecare parte a sa îndeplinește o funcție în narațiune), simbolic (despre un conflict care va să vină, despre sentimentele unui personaj), "irelevant" ("realist": este prezentat pur și simplu pentru că se află acolo, ca să spunem așa) și tot așa. În sfîrșit, trăsăturile sale pot fi introduse la modul contiguu (se
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
realist": este prezentat pur și simplu pentru că se află acolo, ca să spunem așa) și tot așa. În sfîrșit, trăsăturile sale pot fi introduse la modul contiguu (se poate spune că avem atunci o DESCRIERE), sau răspîndite una cîte una în narațiune. ¶Chatman 1978; Grimes 1975; Hamon 1981, 1982; Liddell 1947; Prince 1982. Vezi și EXISTENT, EFECT DE REALITATE, SPAȚIU. mediu narativ [narrative medium]. SUBSTANȚA planului EXPRESIEI din narațiune; mediul în funcție de care se manifestă narațiunea. În narațiunea scrisă, de exemplu, acel mediu
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
poate spune că avem atunci o DESCRIERE), sau răspîndite una cîte una în narațiune. ¶Chatman 1978; Grimes 1975; Hamon 1981, 1982; Liddell 1947; Prince 1982. Vezi și EXISTENT, EFECT DE REALITATE, SPAȚIU. mediu narativ [narrative medium]. SUBSTANȚA planului EXPRESIEI din narațiune; mediul în funcție de care se manifestă narațiunea. În narațiunea scrisă, de exemplu, acel mediu este limbajul scris; în narațiunea orală, el este limbajul oral. ¶Chatman 1978. Vezi și MANIFESTARE. mesaj [message]. Unul din constituenții fundamentali ai oricărui act de comunicare (verbală
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
DESCRIERE), sau răspîndite una cîte una în narațiune. ¶Chatman 1978; Grimes 1975; Hamon 1981, 1982; Liddell 1947; Prince 1982. Vezi și EXISTENT, EFECT DE REALITATE, SPAȚIU. mediu narativ [narrative medium]. SUBSTANȚA planului EXPRESIEI din narațiune; mediul în funcție de care se manifestă narațiunea. În narațiunea scrisă, de exemplu, acel mediu este limbajul scris; în narațiunea orală, el este limbajul oral. ¶Chatman 1978. Vezi și MANIFESTARE. mesaj [message]. Unul din constituenții fundamentali ai oricărui act de comunicare (verbală). Mesajul este textul (materialul semnificant, setul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
răspîndite una cîte una în narațiune. ¶Chatman 1978; Grimes 1975; Hamon 1981, 1982; Liddell 1947; Prince 1982. Vezi și EXISTENT, EFECT DE REALITATE, SPAȚIU. mediu narativ [narrative medium]. SUBSTANȚA planului EXPRESIEI din narațiune; mediul în funcție de care se manifestă narațiunea. În narațiunea scrisă, de exemplu, acel mediu este limbajul scris; în narațiunea orală, el este limbajul oral. ¶Chatman 1978. Vezi și MANIFESTARE. mesaj [message]. Unul din constituenții fundamentali ai oricărui act de comunicare (verbală). Mesajul este textul (materialul semnificant, setul de semne
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Hamon 1981, 1982; Liddell 1947; Prince 1982. Vezi și EXISTENT, EFECT DE REALITATE, SPAȚIU. mediu narativ [narrative medium]. SUBSTANȚA planului EXPRESIEI din narațiune; mediul în funcție de care se manifestă narațiunea. În narațiunea scrisă, de exemplu, acel mediu este limbajul scris; în narațiunea orală, el este limbajul oral. ¶Chatman 1978. Vezi și MANIFESTARE. mesaj [message]. Unul din constituenții fundamentali ai oricărui act de comunicare (verbală). Mesajul este textul (materialul semnificant, setul de semne care urmează a fi decodate) trimis de DESTINATOR spre DESTINATAR
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
care urmează a fi decodate) trimis de DESTINATOR spre DESTINATAR. ¶Jakobson 1960 [1964]. Vezi și COD, FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII, FUNCȚIE POETICĂ. metadiegetic [metadiegetic]. Ceea ce face parte din DIEGEZA (diégèse) care este inserată în alta și, mai exact, în diegeza NARAȚIUNII PRIMARE. ¶Genette 1980, 1983. Vezi și NIVEL DIEGETIC, NARAȚIUNE METADIEGETICĂ. metaforă [metaphor]. O figură de vorbire prin care un termen ce desemnează o noțiune, A, este înlocuit sau identificat cu un alt termen ce desemnează o altă noțiune, B, prin
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]