3,146 matches
-
acum un consens în ceea ce privește statutul ei, de obicei, fiind considerată un fenomen auxiliar în comunicarea intersubiectivă de natură extralingvistică și incapabilă să transmită singură un conținut obiectiv. În această viziune, gestualitatea este în măsură să transmită doar informații abstracte, modale (negare, afirmare, îndoială, certitudine etc.), cuantificări (totalizare, diviziune) și calificare (euforie, neplăcere). Au existat însă și tentative de a studia gestualitatea ca o limbă, aplicînd formula "sistem de semne" a lui F. de Saussure, dar rezultatele nu au fost relevante. Potrivit
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
universul cognitiv al unei persoane. Conform pragmaticianului John Austin, relația de implicare care există între o afirmație dată și una sau mai multe alte afirmații nu este uniformă, ci îmbracă trei forme, conturate în principal prin prisma relațiilor întreținute de negările afirmațiilor respective: I) O afirmație poate implica una sau mai multe alte afirmații: (1) implică (2): (1) Toți oamenii roșesc. (2) Unii oameni roșesc. Dacă o afirmație (1) implică afirmația (2), atunci negarea afirmației (2) implică negarea afirmației (1). (2
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în principal prin prisma relațiilor întreținute de negările afirmațiilor respective: I) O afirmație poate implica una sau mai multe alte afirmații: (1) implică (2): (1) Toți oamenii roșesc. (2) Unii oameni roșesc. Dacă o afirmație (1) implică afirmația (2), atunci negarea afirmației (2) implică negarea afirmației (1). (2') Unii oameni nu roșesc. (1') Nu toți oamenii roșesc. II) O afirmație poate lăsa să se subînțeleagă una sau mai multe alte afirmații: (3) lasă să se subînțeleagă (4): (3) Pisica este pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
relațiilor întreținute de negările afirmațiilor respective: I) O afirmație poate implica una sau mai multe alte afirmații: (1) implică (2): (1) Toți oamenii roșesc. (2) Unii oameni roșesc. Dacă o afirmație (1) implică afirmația (2), atunci negarea afirmației (2) implică negarea afirmației (1). (2') Unii oameni nu roșesc. (1') Nu toți oamenii roșesc. II) O afirmație poate lăsa să se subînțeleagă una sau mai multe alte afirmații: (3) lasă să se subînțeleagă (4): (3) Pisica este pe preș. (4) Eu cred
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
una sau mai multe alte afirmații: (3) lasă să se subînțeleagă (4): (3) Pisica este pe preș. (4) Eu cred că pisica este pe preș. În acest caz, însă, dacă o afirmație (a) lasă să se înțeleagă o afirmație (b), negarea lui (b) nu lasă să se înțeleagă, în mod neapărat, negarea lui (a).(3'), negarea lui (3), nu lasă să se subînțeleagă (4'), negarea lui (4): (3') Pisica nu este pe preș. (4') Eu nu cred că pisica este pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
4): (3) Pisica este pe preș. (4) Eu cred că pisica este pe preș. În acest caz, însă, dacă o afirmație (a) lasă să se înțeleagă o afirmație (b), negarea lui (b) nu lasă să se înțeleagă, în mod neapărat, negarea lui (a).(3'), negarea lui (3), nu lasă să se subînțeleagă (4'), negarea lui (4): (3') Pisica nu este pe preș. (4') Eu nu cred că pisica este pe preș. III) O afirmație poate presupune una sau mai multe afirmații
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe preș. (4) Eu cred că pisica este pe preș. În acest caz, însă, dacă o afirmație (a) lasă să se înțeleagă o afirmație (b), negarea lui (b) nu lasă să se înțeleagă, în mod neapărat, negarea lui (a).(3'), negarea lui (3), nu lasă să se subînțeleagă (4'), negarea lui (4): (3') Pisica nu este pe preș. (4') Eu nu cred că pisica este pe preș. III) O afirmație poate presupune una sau mai multe afirmații. (5) presupune (6): (5
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
preș. În acest caz, însă, dacă o afirmație (a) lasă să se înțeleagă o afirmație (b), negarea lui (b) nu lasă să se înțeleagă, în mod neapărat, negarea lui (a).(3'), negarea lui (3), nu lasă să se subînțeleagă (4'), negarea lui (4): (3') Pisica nu este pe preș. (4') Eu nu cred că pisica este pe preș. III) O afirmație poate presupune una sau mai multe afirmații. (5) presupune (6): (5) Copiii lui Ion au chelie. (6) Ion are copii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este pe preș. (4') Eu nu cred că pisica este pe preș. III) O afirmație poate presupune una sau mai multe afirmații. (5) presupune (6): (5) Copiii lui Ion au chelie. (6) Ion are copii. În schimb, (6'), care este negarea lui (6), nu presupune (5'), care este negarea lui (5): (5') Copiii lui Ion nu au chelie. (6') Ion nu are copii. Implicarea este semantică, cu alte cuvinte o propoziție P implică semantic o propoziție Q dacă și numai dacă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pisica este pe preș. III) O afirmație poate presupune una sau mai multe afirmații. (5) presupune (6): (5) Copiii lui Ion au chelie. (6) Ion are copii. În schimb, (6'), care este negarea lui (6), nu presupune (5'), care este negarea lui (5): (5') Copiii lui Ion nu au chelie. (6') Ion nu are copii. Implicarea este semantică, cu alte cuvinte o propoziție P implică semantic o propoziție Q dacă și numai dacă, în fiecare situație în care P este adevărată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atitudine a locutorului, există două posibilități de interpretare pentru un enunț precum Această decizie nu este corectă, 1) el corespunde unei negații a atitudinii care este parafrazabilă în întregime: Nu este adevărat că această decizie este corectă, 2) el corespunde negării conținutului propozițional: Este adevărat că această decizie nu este corectă. Oricare limbă are cel puțin un morfem negativ, echivalent cu nu din limba română, în legătură cu care se pune problema dacă el exprimă într-adevăr o modalitate, o atitudine de refuz
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
argumente punînd ceva în litigiu (ca în dezbaterile politice). S-a încercat inventarierea procedeelor caracteristice ale relației polemice și genurile care le ilustrează în mod deosebit (precum satira și pamfletul). Se pot stabili și fenomene de enunțare localizate: insulta, apostrofa, negarea, adjectivele tari, formele fatice ("spune dar...", "crezi tu..."), tehnicile argumentative (citate trunchiate, amalgamări) etc. Polemica se poate folosi pentru a caracteriza discursivitatea și, de aceea, unele interpretări pragmatice plasează afrontul în centrul activității lingvistice. V. dialogism, interacțiune, interdiscurs, neînțelegere, politețe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin selectarea strategică a secvențelor importante, dar tratate ca și cum ar fi secundare în raport cu obiectul discursului, motiv pentru care a fost considerată un tip de paranteză de organizare a discursului (la D. Schiffrin, în 1980), și de ironie, prin maniera de negare a evidențelor (Nu voi vorbi acum despre tine, care ești un tip modest.) În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, preteriția interesează nu atît ca figură de gîndire
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
arăta cu degetul alianța „fățișă“ dintre PNL și PSD. Cred, de altfel, că într-o asemenea situație singurul lucru pe care l-ar mai putea face cele două partide ar fi tocmai recunoașterea în fapt a unei asemenea alianțe, căci negarea ei ar părea o gogoașă aruncată electoratului. Iar minciuna ar putea să-i îndepărteze până și pe cei care nici n-ar dezaproba prea mult o asemenea alianță. Una peste alta, singura concluzie este că Mircea Geoană și sfătuitorii lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
regizori care „au lucrat“ la cultul personalității. După multe diligențe, am reușit să obțin un interviu cu Adrian Păunescu, poetul deja senator. Interviul a avut loc la o masă de restaurant. Știam că ne vom lovi de tot felul de negări, așa încât am stabilit cu Ben ca, din când în când, să îi recit domnului Păunescu fragmente din poeziile sale dedicate lui Nicolae și Elenei. Reacțiile au fost din ce în ce mai furioase, dl. Păunescu a început să contraatace insultând-o pe regina Angliei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
astăzi un mijloc de clasare util, în timp ce mulți referenți și chiar soluții politice au pierdut din pregnanța lor. În mod paradoxal poate, astăzi pot fi regăsite în țările cehe aceleași reflecții asupra apolitismului, fatalmente de dreapta (prin conservatorism și prin negarea conflictului social) chiar dacă la începutul anilor 1990 a fi apolitic cu Havel însemna în numeroase cazuri a fi împotriva politicii Klausiene de dreapta. Aceste procese de recompunere a spațiului politic sunt fără îndoială explicabile prin reconfigurările simbolice implicate prin bulversările
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
între "partidele provenite din dizidența și opoziția față de regimul comunist" și "formațiunile moștenitoare ale regimului precedent" aici însă autorul nu citează niciun exemplu pentru România)66. 8. Abolirea separărilor În vremea noastră, sistemul politic postcomunist este organizat în România în jurul negării clivajelor, continuând în această privință voința puterii comuniste de a depăși "regimul separării"67. Regimul comunist a fost într-adevăr fondat pe negarea explicită a tuturor clivajelor: pentru rațiuni de principiu sau pentru niște rațiuni strategice, acesta a încercat abolirea
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
pentru România)66. 8. Abolirea separărilor În vremea noastră, sistemul politic postcomunist este organizat în România în jurul negării clivajelor, continuând în această privință voința puterii comuniste de a depăși "regimul separării"67. Regimul comunist a fost într-adevăr fondat pe negarea explicită a tuturor clivajelor: pentru rațiuni de principiu sau pentru niște rațiuni strategice, acesta a încercat abolirea tuturor separărilor pe care le presupuneau schemele lui Rokkan și Lipset 68. În ceea ce privește clivajele generate de revoluția națională, Partidul Comunist Român a înglobat
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Într-un sens opus, încă de la începuturile lor, partidele apar într-un mod artificial, într-un mod inevitabil, ca formule de traducere a unui consens ex ante. Ele nu apar ca eseuri ale unui "big bang original"3, ci ca negare a oricărei administrări particulare a unui conflict. Contrar imaginii clasice, partidele sunt purtătoarele visului unei societăți nedivizate 4. Solidaritatea națională este un reper identitar major al acestor partide, împiedicând dezvoltarea unui proiect identitar care să corespundă distincțiilor sociale, economice, religioase
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
prelungească, în virtutea modelului automatismelor care nu se schimbă în formă și dacă face ca drumul democrațiilor occidentale să treacă prin contradicții→lupte→conflicte→clivaje→consens 69, în România, face ca consensul să fie nu o rezolvare a contradicțiilor ci o negare a acestora. Profiturile identitare ale partidelor tind să se regrupeze în jurul unei etichete de calitate sistemică echivalentă unei poziții pro-europene generalizate și unei atitudini maximaliste integrate. Slăbiciunea acestui consens este, după părerea noastră, cea mai bine ilustrată de succesul din
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
căutarea celui bătut de noroc: „Ochilor tăi tulburi pentru veci li-i dat/ Legănat pe triluri, palid, să îl vadă,/ Pașilor să-l cate, pentru veci li-i dat/ În pădurea lungă de baladă...“ (Nicolae Labiș, Miorița). Tentația „istă“ de negare a naționalului, de teama de a nu fi considerat înzidit între niște limite mărginașe sau marginalizante, te privează de perspectiva necesară asupra universalului și este mai curînd o pretenție a criticii decît o realitate a creației.
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
realitate umană definitorie. Insul, pe de o parte (nivelul micro al existenței), și omenirea, pe de altă parte (nivelul macro al speciei și al Istoriei), nu mai contează, ori au sens numai în raport cu canonul intermediar al macrogrupului esențializat, eventual ca negări ori amenințări la adresa acestuia. Biografia unui erou picaresc Cât despre practica specificului național românesc, cel puțin la fel de problematică, am descoperit că noul meu prieten avea foarte multe să ne spună. Dacă noi vorbeam mai mult din cărți, iar reflecția noastră
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
timp, învățarea, înțelegerea și memorizarea sunt rezultatul impulsului cunoașterii, expresia "condiției umane". Termenul "inconștient" nu înseamnă doar pierderea conștiinței, ci pierderea cunoștinței și a conștiinței. Cele două fenomene sunt o unitate, care a fost separată artificial. Separarea simbiozei conduce la negarea cunoașterii, fără conștiință ea neexistând. Ontologia lor este reprezentată de ecuația Cu (cunoaștere), Co (conștiință), două categorii esențiale ale gândirii omului (G), deci ecuația este G = Cu + Co. Cunoașterea are loc în spațiu și timp și conduce la conștiința eului
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
nu e singurul motiv ce a dus la perpetuarea acestei practici, ea fiind deopotrivă condiționată de o puternică dimensiune emoțională. Suferința provocată de pierderea cuiva drag a fost etapizată de psihologii moderni în cadrul unui proces dificil, ce începe, firesc, cu negarea realității și se încheie cu acceptarea ei. Așa cum observă analiștii acestui tip de fotografie, motivația ei intrinsecă vizează extremele acestui proces. Asemeni portretului postum, fotografia post-mortem poate răspunde atât nevoii de a nega moartea - de unde strania "deghizare" a mortului-viu sau
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Neștiutul sunt uciși de un copil ca și ei, reprezentările acestei veritabile obsesii romantice delimitează o preocupare vădită pentru o teribilă și greu acceptabilă realitate. Excepțiile merită însă menționate, pentru modul în care acceptarea morții e la fel de neliniștitoare ca și negarea ei: "Draga mea soră Ora, îți trimit această fotografie în scrisoarea lui Roy. Îți voi scrie și eu una în curând. Suntem cam la fel, cu excepția faptului că suntem cu toții răciți. Ora, așa arăta fetița când a murit. Nu prea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]