8,065 matches
-
te citesc până la capăt...?» (p. 110). Cele douăsprezece cicluri (Martie - Februarie) ale volumului Păcatul neliniștii (Le péché de l’inquiétude), de Daniela Gifu - de câte șapte poeme fiecare (evident, numărul celor 84 de poeme ale „întregului liric danielogifuan“ din „păcatul neliniștii“ ar putea fi „focalizat“ pe laudatio la Maestrul ce „desăvârșește“ al 84-lea ocol al Soarelui, dar nu e cazul) -, grație modernelor unghiuri de fugă în orizontul cunoașterii metaforice, pot să se încoroleze și autenticei primăveri de Rai cu măr
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
Soarelui, dar nu e cazul) -, grație modernelor unghiuri de fugă în orizontul cunoașterii metaforice, pot să se încoroleze și autenticei primăveri de Rai cu măr de-un rozalbiu nor, bineînțeles, cu / fără șarpe, însă întru profund catharsis. * Daniela Gifu, Păcatul neliniștii / Le péché de l’inquiétude, poeme, Cluj-Napoca, Editura Eikon (ISBN 978-973-757-738-2), 2012 (pagini A-5: 116). Ion PACHIA-TATOMIRESCU 4 mărțișor, 2014 la Piramida Extraplată de Tibissiara > Timișoara Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
Sunete, educația. Cele două motive literare identificate în textul dat sunt: muzica, nostalgia. Rolul interogațiilor retorice este acela de a atrage atenția asupra ideii de creație. Interogațiile retorice (la care nu trebuie să dăm vreun răspuns) din ultimul paragraf desemnează neliniștea de care este cuprins autorul în pragul elaborării unei cărți noi. Cele două trăsături ale genului epic, prezente în textul dat, sunt: Folosirea narațiunii ca mod de expunere. Exemplu: „Muzica a jucat un mare rol între noi. Eram pasionat pentru
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
sau aproape de mal. Cuvântul simbol „lacustră“ sugerează sentimentul însingurării totale a poetului, sentimentul de deprimare din cauza ploii obsedante, sentimentul de protest față de o conjunctură externă care îl determină să-și îndrepte gândul spre locuințele lacustre din Comuna primitivă, sentimentul de neliniște în fața unor obstacole, primejdii. În poezia lui G. Bacovia, apa și focul reprezintă moartea lentă. Tema dominantă a poemului este singurătatea. Starea sufletească de însingurare a poetului e în legătură cu starea naturii, așa cum mărturisește poetul în prima și ultima strofă, care
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
la Divinitate. Topos -urile și simbolurile te poartă cu gândul spre alte lumi, pline de armonie și încântare, ce amintește de clasicii greci, daca discursul poetic - lăsat să zburde în vers liber - nu ne-ar aduce în prezent, la toată neliniștea lumii în care trăim. Eul poetic e astfel mai totdeauna dedublat, dar nici Celălalt nu-și găsește locul și atunci se întoarce în eul din care plecase, căci încrederea este mai totdeauna erodata de îndoială și vrea certitudini. Ironia, autoironia
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
are o sensibilitate sporită pentru birocrația invizibilă a legii. Toți suntem acuzați însă nu toți realizăm acest lucru. Conștientizarea efectivă a vinei și a momentului arestării survine doar în cazul ființelor ultrasensibile, faustice, hiperlucide, prometeice, a spiritelor bântuite de daimonul neliniștii și interogațiilor ultime, mai exact în cazul oamenilor de excepție pe care îi numim convențional genii. Acest concept, rodat de romantism este folosit adesea cu sensuri imprecise. Geniul e o problemă de luciditate, de privire, poate chiar de frunte, fiind
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
George Predescu reușește ca într-un timbru nou să dea dea curs dificilei metafore genitivale de „carte a vieții” (carte-viață), reprezintă unul dintre indicatorii unei viitoare recognoscibile voci în lirica românească. Sub implicatura poetică principială se dezvoltă o tematică meditativă: neliniștile și interogațiile adolescenței, cristalizarea iubirii, despărțirea, timpul, casa pustie și necunoscutul. Cartea vieții capătă contur nu ca un dat, ci ca un construct. Ea se constituie din trăiri și amintiri, stări de spirit, imagini și reacții. Existența se scrie prin
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
poezie, să se înscrie pe coordonatele unui rol. Condamnarea poetului este ca scrisul să nu fie doar o opțiune accidentală, ci „felul lui de a fi” („Condamnat”). Pentru a intra în cartea vieții, evenimentele cu potențial poetic (sentimentele, natura, îndoielile, neliniștile) trebuie să-și găsească formulare. Marea problemă a eului liric este de a găsi mijloacele de exprimare și modalitatea de punere în discurs: „să spun ceva / Dar nu știu cum...” („Departe de mine”). Însă odată aduse în limbaj, evenimentele existențiale capătă amprentă
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
6. Cele două motive literare identificate în textul dat sunt: muzica, nostalgia. 7. Rolul interogațiilor retorice este acela de a atrage atenția asupra ideii de creație. Interogațiile retorice (la care nu trebuie să dăm vreun răspuns) din ultimul paragraf desemnează neliniștea de care este cuprins autorul în pragul elaborării unei cărți noi. 8. Cele două trăsături ale genului epic, prezente în textul dat, sunt: a) folosirea narațiunii ca mod de expunere. Exemplu: Muzica a jucat un mare rol între noi. Eram
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
sau aproape de mal. Cuvântul simbol „lacustră“ sugerează sentimentul însingurării totale a poetului, sentimentul de deprimare din cauza ploii obsedante, sentimentul de protest față de o conjunctură externă care îl determină să-și îndrepte gândul spre locuințele lacustre din Comuna primitivă, sentimentul de neliniște în fața unor obstacole, primejdii. În poezia lui G. Bacovia, apa și focul reprezintă moartea lentă. Tema dominantă a poemului este singurătatea. Starea sufletească de însingurare a poetului e în legătură cu starea naturii, așa cum mărturisește poetul în prima și ultima strofă, care
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
reveria poetică are două surse: una internă (reveria sentimentelor ce pornesc din interior) și o alta externă (reveria indusă de caracterele estetice, atrăgător-încântătoare și seductive ale naturii). Reținem ca surse la reverie și șoaptele („Șoapte”), mângâierile („În căutarea mângâierii tardive”), neliniștea („Constrâns la amurguri”; „Extreme albe”), melancoliile („Vârstă”) și timpul („Formă de concesie”; „Înspre gândurile lui Dumnezeu”). Visul își trage, deci, puterea și din natură. Zăpada, de exemplu, îmbie la visare: „De pe sanie,/scrutam dealurile cu privire mândră/de mare domnitor
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
voluntar de eliberare. După cum știm, în general, textul poetic nu trebuie să se conformeze unor constrângeri în ce privește numărul de versuri. O poezie se poate încheia oricând: în ce privește mărimea textului, spiritul creator trăiește în paralel cu tensiunea lirică a inspirației și neliniștea de a nu ști când poezia se încheie. Din această perspectivă, sonetul reprezintă o asumare prealabilă a libertății de a încheia textul în 14 rânduri. Poetul ce se vrea liber se supune conștient unei astfel de constrângeri, soluționând o nedeterminare
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
acest aspect, A. Zisu dă un exemplu de viguroasă poezie intertextuală ce nu se lasă doborâtă de ideea de pastișă, de parodie sau parafrazare. Dincolo de aceasta și în mod prevalent, valoarea volumului provine din discursivizarea lirică a unor curbe interioare, neliniști, angoase și anxietăți și din adaptarea limbajului poetic la autosondarea reflexivă. Izotopia rănii inițiată încă din titlu se constelează în câteva figuri ale sensibilității. Figurile, înțelese ca proiecte identificabile în raport cu anumite obiecte lirice, se subsumează unei teme majore - (moartea) - și
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
Crăciun pentru fiica sa Marină, „8 martie”, aniversări și anotimpuri) sau evenimente gnoseologice, existențiale ori moral-religioase (răspunsul și întrebarea, darul, moartea unui poet, timpul și sufletul, singurătatea, drumul). Tensiunea lirica se concretizează în tablouri de idei și sentimente, de trăiri, neliniști și interogații. Spiritul creator figurează existența poetica precum o cățărare oximoronică: „În fiecare zi, un pas etern/ M-apropie, mă duce spre infern./(...)/ Urcăm, urcăm spre hăuri, poftitori/Visându-ne o clipă, dezertori” („Cățărătorii”). Escaladarea are loc în tăcere, se
Liviu-Florian Jianu: Imnuri împotriva duplicitătii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339601_a_340930]
-
George Predescu reușește ca într-un timbru nou să dea dea curs dificilei metafore genitivale de „carte a vieții” (carte-viață), reprezintă unul dintre indicatorii unei viitoare recognoscibile voci în lirica românească. Sub implicatura poetică principială se dezvoltă o tematică meditativă: neliniștile și interogațiile adolescenței, cristalizarea iubirii, despărțirea, timpul, casa pustie și necunoscutul. Cartea vieții capătă contur nu ca un dat, ci ca un construct. Ea se constituie din trăiri și amintiri, stări de spirit, imagini și reacții. Existența se scrie prin
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
poezie, să se înscrie pe coordonatele unui rol. Condamnarea poetului este ca scrisul să nu fie doar o opțiune accidentală, ci „felul lui de a fi” („Condamnat”). Pentru a intra în cartea vieții, evenimentele cu potențial poetic (sentimentele, natura, îndoielile, neliniștile) trebuie să-și găsească formulare. Marea problemă a eului liric este de a găsi mijloacele de exprimare și modalitatea de punere în discurs: „să spun ceva / Dar nu știu cum...” („Departe de mine”). Însă odată aduse în limbaj, evenimentele existențiale capătă amprentă
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
Dumnezeu / Cad în călimarul meu“. În sfârșit, ideea că poezia înseamnă, în același timp, și „slovă de foc“ și „slovă făurită“ este o idee care se degajă din întreaga operă argheziană. Marea poezie argheziană stă în acea stare inefabilă de neliniște provocată de pendularea poetului între cunoaștere și necunoaștere, între viață și moarte, idei pe care le exprimă poezia „Ora confuză“ din volumul postum Crengi: „Parc-aș fi și parc-aș fi fost, / Parcă-s străin si fără adăpost / Un început
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
peisajului. Totodată, în mod analog, spiritul filmează câmpul de comprehensiune intelectuală. Privirea este modulată de sfială. Spiritul este marcat de devoțiune. Jurnal ce reține locuri și gânduri, melancolii lirice și peisaje, „Sextant” este o lectură de nostalgii meditative și de neliniști intelectualizate. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
poți reține un vers, ori câte o idee și care, în substanța ei, este golită de conținut, impregnată de vulg și nu respectă nici o regulă. Aparent liniștite, apele sufletești ale autorului, sunt înțesate de întrebări legitime, cele mai multe - fără răspuns -, de neliniști creatoare, el adeseori, practicând retorismul, își revendică dreptul de a ști, de ce se întâmplă atâtea lucruri rele și de ce Dumnezeu îngăduie proliferarea minciunii, a păcatului sub toate aspectele, fără să pedepsească. Dar, singur găsește răspunsul, după clipe nesfîrșite de meditație
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
reveria poetică are două surse: una internă (reveria sentimentelor ce pornesc din interior) și o alta externă (reveria indusă de caracterele estetice, atrăgător-încântătoare și seductive ale naturii). Reținem ca surse la reverie și șoaptele („Șoapte”), mângâierile („În căutarea mângâierii tardive”), neliniștea („Constrâns la amurguri”; „Extreme albe”), melancoliile („Vârstă”) și timpul („Formă de concesie”; „Înspre gândurile lui Dumnezeu”). Visul își trage, deci, puterea și din natură. Zăpada, de exemplu, îmbie la visare: „De pe sanie,/scrutam dealurile cu privire mândră/de mare domnitor
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
Raport asupra singurătății”, putem delimita o topică situativă a eroului buzurian. Protagoniștii lui Buzura trăiesc simultan în trei planuri: unul experiențial (fizico-somatic), unul existențial și altul socio-istoric (lume și realitate). În plan experiențial, eroul probează suferința și durerea fizică, frica, neliniștea, neputința, disperarea, teama, deziluzia. Nu acesta este planul esențial: durerea fizică este neesențială. Aici sentimentul bazal este greața (Cassian nu resimte „atât frica, și ea destul de mare, cât greața”, p. 76). Evenimentul ce desparte somaticul de existențial este moartea. Planul
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
a spus că, privind în urmă, și-a dat seama că n-ar fi trebuit să citească și să răscitească până acum, mai mult de zece titluri, anume alese. În rest, cu ocazia altor lecturi, a avut impresia căutării, a neliniștii inutile. Cum citim? Cărțile trebuie citite cu sufletul. De câte ori am ocazia, recomand acest lucru. Am consuetudinea de a fi înconjurat, oriunde mă aflu, de cel puțin cinci-șase volume, de genuri diferite. Și în concediu, la mare, pe nisip, mi-am
Lego ergo sum (Articol ideatic) () [Corola-blog/BlogPost/339680_a_341009]
-
scriitorul și publicistul Dan Ionescu, în romanul său Umbra scrisului (apărut la Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2010). “Nu fusesem fericit în dragoste și stăteam ancorat în amărăciunea unei relații curente de teamă să nu pierd visurile de viitor” (p. 26). Neliniștea lăuntrică a personajului din romanul lui Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni, la care facem apel atunci când trăim o dezamăgire în dragoste. Căci, oricât am încerca să înțelegem dragostea, ea rămâne aureolată de o irezistibilă și creatoare forță. Forța
Dan Ionescu: Scrisul umbrei sau umbra scrisului () [Corola-blog/BlogPost/339690_a_341019]
-
face imaginează personaje fără probleme de conștiință. Figurile romanești nu trăiesc decât prin ceea ce se vede din exterior. Din acest unghi, narațiunea intră într-un profil de roman cinematografic. Faptele alcătuiesc existența socială. Indicial, ele denotă și sentimente, gânduri, îndoieli, neliniști și incertitudini. Acestea rămân însă în afara scriiturii și a întâmplărilor ființei. Interioritatea personajelor este goală: uneori seacă și pustie, alteori deșertică și necultivată. Faptele deconspiră o interioritate, dar întrucât nu umplu cu gânduri acest contur, nu angajează lectorul decât la
NICOLAE PÂRVULESCU: Un roman al interiorităților goale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339682_a_341011]
-
“Situații tulburi” - folosim frecvent această asociere de cuvinte atunci când vrem să definim perioadele de neliniște, agitație, frământare, neclaritate, incertitudine, criza. În mediul de afaceri, aceaste situații sunt mai degrabă o constantă decât o rărițate. Perioada aceasta este în mod special, una dificilă pentru lideri. Criza globală dar și locală, în domeniul economic, social, politic are
Comunicare în vremuri tulburi () [Corola-blog/BlogPost/339725_a_341054]