2,868 matches
-
învinge dragostea, moartea învinge virtutea, gloria învinge moartea, timpul învinge gloria". Michelangelo, marele neliniștit al Renașterii, care a zugrăvit pe plafonul Capelei Sixtine Creația ca pe o învingere de către divinitate a neliniștii sale de a fi singur, iar pe Adam neliniștit că s-a născut, scria într-unul din sonete: "Când sufletul mi-e fără frâu și fără ghid, rațiunea oarbă și șchioapă, este de mirare că primul foc pe care-l întâlnesc mă face să ard ca un fulger ? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
unica formă de expiere a smintelii cosmice, poezia, l-a părăsit: "Și gândul se-afundă, pierdut vâslaș...Și jalea de-a nu mai putea face un vers.../ Sunt cel mai trist din acest oraș". Octavian Goga evocă în poezia Noi neliniștita așteptare a îndreptării unei grave erori a istoriei: La noi sunt codri verzi de brad Și câmpuri de mătasă, La noi atâția fluturi sunt Și-atâta jale-n casă. Privighetori din alte țări Vin doina să ne-asculte, La noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de longeviva Silvia Dumitrescu-Timică; ori chinuitoarea sarcină de a-i da viață, pe ecran, savantului Nicolae Iorga, la numai 35 de ani... Pagina cea mai bună a cărții Însă, pentru mine, rămîne autoanaliza ca soț și descrierea soției sale nenorocoase & neliniștite: tristețea mascată a secvenței („Fă-i Doamne, bine! Dă-i un dram de liniște! Asta poți să faci pentru un suflet mare. Și cu al meu, două!”), te face să treci cu vederea ghidușiile de gust Îndoielnic ale cărții. Cu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
că-i unul din ăia din Baltă. Cine știe cu cine l-o fi făcut mă-sa, că neamul nostru arată altfel... Mai spălat, mai cu ilustrație. Suntem un neam frumos, totuși! Popa își făcu automat trei cruci. Se foi neliniștit. - Lasă-l în plata lui! Ce-mi pasă mie de secăturile astea... Dar tu-mi vorbești de caracter? Tocmai tu?! Preotul dădu să plece. Țongu îl trase de poalele anteriului. - Matale îți place cum atacă acuma Țonți al nostru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
observe pe frunte, deasupra ochilor, două pete alburii, aproape rotude, nu mai mari decât ștampila parohială. Se vedea clar că locurile acelea fuseseră de curând pilite, date cu hârtie de șmirghel și apoi văcsuite cu un lac transparent. Se foi neliniștit. Dădu să-și facă cruce cu limba în cerul gurii, dar în aceeași clipă acela se răsuci și-l scuipă drept în ochi: - Ptiu, popă nesimțit! În zi de joi te-ndopi cu mâncare de frupt. Îl mai stuchi odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
printre existente goale! Cum sè trèiești într-o lume în care toți sunt duși la dracu, în lumea virtualè?! Nu vezi cè omul își pierde coloana vertrebralè a ființei? Matei! Da! Nu te mai intereseazè povestea asta? mè întreabè el neliniștit, eu mestecându-mi încet înghițitura de pizza, nu pot vorbi cu gura plinè, Ba da! Mè tem cè și pe tine te voi pierde într-o zi, arèți că cineva care-i pe picior de plecare, Ai devenit și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ne zâmbim scurt atunci când ni se întâlnesc privirile, ea cu ochelari de soare, afarè un sfârșit de septembrie cu soare, Din acest moment în care eu m-am intors cu atâta ușurințè în trecut, la cel ce eram înainte, febril, neliniștit, neastâmpèrat lèuntric numai când o vedeam și în care ea opune rezistențè sè se întoarcè alèturi de mine, din acest moment când simt cu infinitè tristețe cè viețile noastre curg foarte aproape una de cealaltè, dar nu vor mai ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sufletul bietei femei pe care am speriat-o destul întorcându-mè dupè douèzeci de ani de absențè, Ana și Maria nu era venitè, constatând acest lucru de îndatè ce m-am apropiat de casè, fiindcè nu i-am vèzut mașină, întrebându-mè neliniștit, e aproape zece, dacè nu mai vine?! îi scriu un sms, vino! ea rèspunzându-mi, daaa! Apoi intru la baie, inversând, în scenă dusului, rolurile, acum ea va intra îmbrècatè peste Matei care își prelungește cu intensè voluptate dusul, dar, dupè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
tine. Câți indivizi, atâtea moduri de a percepe aceeași realitate! Îmi e de foarte mare ajutor. Respir adânc și simt că toate supărările mele legate de Daisy dispar ca prin minune. Ți-am fost de vreun folos? mă întreabă, puțin neliniștit. Nici nu se putea altfel. Mulțumesc foarte mult! Este prima dată când îi mulțumesc și o fac la modul cel mai sincer. Am făcut bine că i-am dat telefon. Un zmeu roșu plutește pe cer și culoarea lui pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
orice, aș fi vrut să mă ridic de pe fotoliu, să mă strecor în jurul măsuței și să mă așez pe canapea, lângă el, și să-i simt brațele strângându-mă la pieptul lui. Sunt însă țintuită locului. —Te rog... zice Jake neliniștit. Nu mă supără ce mi-ai spus, adică, nu cred... Poate că n-ar trebui să folosesc negative. Parcă nu sună bine. Poate că ar trebui să-i răsplătesc discursul cu o cuvântare la fel de lungă și de coerentă, dar știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
savurez victoria împotriva Domnișoarei de pe Planeta Sparanghelului. Finn bagă capul pe ușă. — Ce vă tot hliziți aici? întreabă el bănuitor. Vorbim despre un ménage à trois, îi răspundem într-un glas, amuzându-ne copios. Finn se holbează la noi foarte neliniștit; se vede că ar vrea să ceară mai multe detalii, dar se teme să nu primească vreun răspuns neplăcut. Bărbații sunt uneori surprinzător de naivi! Capitolul XX Aș vrea să aud glasul iubitului meu. Simt că mă paște o depresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mângâie, și soarele ne bate în cap; deși sunt speriată, deși ceea ce se întâmplă vine prea curând și prea repede, sunt mai fericită decât oricând. Finn nu este Jake. Acum îmi dau seama cât de agitată mă simțeam lângă Jake, neliniștită că nu mă ridic la înălțimea așteptărilor lui, la înălțimea standardelor lui morale; Jake părea să le știe pe toate, părea să fie Mister Perfecțiune, și, cu toate că nu era deloc perfect, tot simt că nu era din gașca mea, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
decât al celorlalți, mi-am ridicat capul și i-am privit pe toți în ochi spunând: E mort. Orande e mort. Îi vedeam pe toți înmărmuriți. Mâna Anei împietri pe umărul meu și aproape mă durea acea strânsoare. O simțeam neliniștită și cu gândurile în altă parte. Concluzia mea, dedusă logic, îi lovi pe toți în creștetul capului și deveniră aproape la fel de năuciți cum fuseseră câteva minute mai devreme. În aceste momente erau cel mai vulnerabili. Acum puteam să îi manipulez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ghepard asupra neputincioasei prăzi. Întunericul nu se mai lăsă asupra ochilor mei ca altădată. În schimb, m-am simțit înlănțuit de o voință mai puternică decât a mea și aruncat într-un abis nesfârșit. Eram mereu în cădere. Eterna părea neliniștită, iar Sfetnicii erau îngroziți. Nici unul nu era de prea mult ajutor. Ce spusese Vladimir? Acum trebuia să înnebunesc? Am fost oprit. Eram legat cu voința lui. Departe, foarte departe, auzeam un râu. Susurul lui se auzea din ce în mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mine. Trebuie să mă uit într-o oglindă cândva! Din nou scârțâitul infernal! Ușa se deschise și în fața noastră așteptau Vladimir, cei care făceau de pază pe holuri și în sălile alăturate, cei de pe baricade, iritatul Magrun și un Dutrumof neliniștit care stătea sprijinit de un geam care dădea spre curtea interioară. Luați-l, duceți-l la subsol în S5! Aveți grijă să nu ducă lipsă de nimic! Toată lumea era contrariată. "Să nu ducă lipsă de nimic?" Acum, dacă se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de mândru! Am luat-o pe prima scară care ducea la subsol. În umbra de sub pământ mi-am furișat pistolul confiscat de la Helur sub mantie. Mă ajunsese din urmă. De ce ești tulburat? N-aș ști să-ți spun, zise el neliniștit. Probabil din cauza incidentului cu elicopterul... nu-s sigur. Unde mergem? Am găsit o locație pe aici, pe undeva, care ne va ajuta să plănuim mai bine. Rămase confuz, așa că am continuat: Vezi tu... tocmai incidentul ăsta cu elicopterul mă neliniștește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Lumina aici era plăcută. Erau becuri veșnice, care se încărcau cu orice fel de energie găseau în jurul lor, din zece în zece metri. Mergeau de vreo cinci minute, când paznicii patrupezi se opriră și adulmecară aerul. Corvium părea și el neliniștit. Doi dintre "câini" o luaseră înainte și se făcură nevăzuți. Ceilalți rămaseră lângă Împărat. Li se făcu semn la ceilalți opt să se adăpostească cât de cât și să fie gata să tragă în orice. Din partea cealaltă a tunelului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ziua cu slujnica ei vorbitoare de spaniolă. Și tipa arăta bine, la douăzeci și opt de ani, își spuse Sindler. Iar asta nu era în favoarea ei. Barry Sindler putea să vadă tema centrală conturându-se destul de frumos. Iar Whitey Wilson părea puțin neliniștit. Probabil că intuia unde-o să-ncerce să ajungă Sindler. Sau poate că Whitey era deranjat de faptul că Sindler asista la depoziție. Pentru că, de obicei, Barry Sindler nu conducea personal depozițiile soților. Le lăsa în grija peonilor amărâți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
n-o să fie nici un proces, spuse Brad. Veni chelnerița. Îi făcu semn să plece. — De ce ne întâlnim aici? — Trebuie să fiu în tribunal, la Van Nuys, la ora zece. Mi s-a părut mai convenabil. Brad se uită în jur, neliniștit. — Locul ăsta e plin de oameni. Actori. Care vorbesc mult. — Nu vom discuta detaliile cazului, zise Johnson. Dar vreau să stabilim structura apărării tale. În acest caz, propun o apărare genetică. — Apărare genetică? Ce înseamnă asta? — Oamenii cu diverse anomalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lor în orice moment al zilei. Se duse în cealaltă cameră ca să răspundă la telefon și deschise documentul, ca să examineze cifrele. Cinci minute mai târziu, fiica ei strigă: — Pa, mamă! Și Georgia auzi ușa din față trântindu-se. Era foarte neliniștită. Avea un presentiment. Formă numărul laboratorului soțului ei, din Bethesda. De data aceasta Rob nu era în nici o ședință și i se făcu legătura imediat. Îi spuse toată povestea. — Ce crezi că ar trebui să facem? întrebă ea. — Controlează-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de urgență, programată după-amiază. Probabil că trebuia să-l sune în jur de patru după-amiaza. Mai era o veșnicie până atunci. Porni spre La Jolla. Capitolul 82 E ultimul lucru de care aveam nevoie, își spuse Henry Kendall. Musafiri! Privea neliniștit cum Lynn își arunca brațele în jurul lui Alex Burnet și se apleca să-l sărute pe copilul lui Alex, Jamie. Alex și Jamie tocmai apăruseră, fără nici un avertisment prealabil. Femeile discutau agitate, fluturându-și brațele, fericite să se revadă, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și pescărușul se lovește straniu de termopan, zgomotul e greu ca o durere, te înfioară. Tara își ascute urechile, e gata să sară spre curtea cealaltă, culcat!, strigă iarăși stăpâna, încercând s-o liniștească. A murit o veste!, geme grădinăreasa neliniștită, ea crede în semne, în pământ și în cer, în vise, ea știe că în viață nimic nu e întâmplător, ea știe că moartea își are semnele și prevestirile ei, iar viața - la fel. Ce veste mai poate fi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mă-mbrac și plec!, e prea rece cafeaua!, eu aș fi vrut tot tacâmul, precum la Cristi, dar băiatul a fost grăbit și a terminat repede, nu mi-a zis niciodată că fericirea lui depinde de mine, era tânăr și neliniștit, multe mai au de învățat bărbații tineri... ce-a fost asta?, l-am mai întrebat. Când am ajuns acasă, parcă eram bolnavă. Înțelegi că n-a fost un pas ușor... A venit și fiică-mea de la școală, în anul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fată nemaipomenită, nu?, sunt iubită, și eu sunt iubită de tine, nu?, cum să nu fiu realizată? Are mai multe sensuri cuvântul ăsta, „împlinită”. Poate fi și „desființată”. De-aia ni s-au dat cuvintele, ca să putem minți... (Pauză, e neliniștită...) Ei, fleoșc, ai descoperit tu acuma America, asta, despre cuvinte, o știe toată lumea. Cuvintele sunt niște curve, iubito, și curva cea mai bătrână e cuvântul IUBIRE! Ai văzut vreodată cum îi atârnă șuncile, ce gură scofâlcită, adunată ca un cur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe ciment: așteptați aici, în cercul ăsta! (Gestul tânărului doctor.) Eu, cu o fașă ținută pe rană, cu ochii după ăla, că eram înnebunită de frică, el s-a îndreptat spre ușă, până la urmă a ieșit repede, eu îl așteptam neliniștită în cerc, în semnul ăla pe care îl făcuse. S-a întors cu un vraf de tratate, s-a așezat la masă și a început să citească, răsfoia, ofta, n-a ridicat deloc privirile spre mine, sublinia cu un pix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]