3,831 matches
-
Prescott declară detectorului: ― Această pilulă este un antidot, un mijloc de protecție pentru Gosseyn, în cazul în care aș fi obligat să acționez într-un anume fel. Poți confirma aceasta. Răspunsul aparatului fu prompt: ― Exact. Gosseyn înghiți pilula și rămase nemișcat un moment, așteptând efectul. Ne resimțind nimic, zise: ― Sper că totul va fi bine în ce-o privește pe soția ta. ― Mulțumesc ― răspunse scurt Prescott. ― Și, grăbit ieși pe ușa principală. Gosseyn sfârși cu îmbrăcatul și SP așeză în așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
comparație, este probabil ca întreg universul sideral să nu conțină cu totul mai mult de 10 la puterea 66 de atomi. Lumina care se strecura prin ușa întredeschisă de la intrare era acum un gaj pentru protecția lor. Atâta vreme cât ușa rămânea nemișcată, observatorii de afară nu vor vedea decât un halo luminos difuz și li se va părea că totul decurge normal. Dar, fără îndoială, răbdarea și credulitatea lor vor avea și ele o limită. Îi legară mâinile și picioarele lui Prescolt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în fotoliu și-l privi pe dr. Kair, ochii psihiatrului erau deschiși, dar el părea că este gata să ațipească. Îi zise: ― Doctore, cum este pe Venus? Orașele de exemplu. Doctorul își întoarse capul să-l privească, corpul rămânându-i nemișcat. ― Ee! Seamănă mult cu cele de pe Pământ, numai că sunt adaptate unui climat în permanență blând. Norii foarte groși fac să nu fie prea cald. Nu plouă decât la punte, dar în fiecare noapte, iar câmpiile înverzite sunt umectate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
din profunzimile subconștientului răzbătea o veselă certitudine, sentimentul unei victorii sigure, convingerea că nimic nu-l putea opri. Încercă să deschidă ochii și nu reuși. Din cauza drogului hipnotic ― gândi el, simțind că-și pierde răbdarea. E un adevărat drog" Rămase nemișcat un moment, tulburat de faptul că se simte atât de bine, deși se afla încă sub influența medicamentului. Apoi apărură la suprafață niște amintiri neplăcute, legate de o întrerupere și niște zgomote violente. Legătura între aceste evenimente îi rămânea neclară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vidul. De data aceasta își pregăti aterizarea și rămase în picioare, păstrându-și echilibrul. Era sigur că dacă există vreo cale de scăpare, trebuia s-o găsească cât mai repede, în minutele următoare. Cu toate acestea, își impuse să rămână nemișcat ca să realizeze pauza cortico-talamică non-A, ca să gândească. După cum se prezentau lucrurile, până acum totul decursese automat, de la sine. Dacă scoarța copacului cedase sub el, aceasta se întâmplase pentru că piciorul lui călcase acolo. Planșeul pivotase din același motiv. Dar faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
victorioși începuseră să-și în-mormânteze morții, Thorson debranșă aparatul video. În apartament se aprinse din nou lumina. Își privi în treacăt ceasul: ― Mi-a mai rămas mai puțin de-o oră până la reîntoarcerea lui Crang ― zise el. Rămase o clipă nemișcat în picioare, apoi arătând cu un gest peretele alb pe care se proiectaseră puțin mai înainte scenele tensionate ale filmului TV, adăugă: ― Bineînțeles că am luat imediat măsuri de întărire a forțelor noastre, iar ceilalți n-au încercat să atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
are nici o importanță. Le-am zis să-l lase-n pace până când voi lua o hotărâre în ce-l privește. Gosseyn nici nu se gândi să se îndoiască de exactitatea traducerii. Thorson era livid. Vreme de peste un minut, gigantul rămase nemișcat, cu o expresie sumbră și trăsăturile chipului contractate. În cele din urmă rosti: ― Risc enorm intrând, dar... în sfârșit... Urcară treptele enorme de aur masiv de 14 karate, depășind porțile bătute în pietre prețioase în monturi do platină și traversară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu mult deasupra liniei orizontului, un minuscul punct luminos. Acesta se apropia rapid, devenind întâi o minge de metal, apoi o enormă navă rotundă, argintie, care-și încetini vizibil viteză când zbură deasupra lui Corl. Nava rămase o clipă aproape nemișcată deasupra șirului de dealuri negre din dreapta lui, apoi dispăru. Corl își reveni din buimăceală și se repezi ca un tigru printre stânci. În ochii lui negri și rotunzi ardea o dorință aprigă. Perii de pe urechi începură să vibreze, semnalându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu mai era chiar atât de satisfăcut cum păruse. Nu avea sentimentul că plecarea chimiștilor din secția de nexialism era o victorie personală. Totuși, această soluție era preferabilă unei lupte care ar fi putut deveni prea aprigă. 13 Ixtl aștepta nemișcat în noaptea nemărginită. Timpul se scurgea încet spre veșnicie, iar spațiul era învăluit într-o beznă de nepătruns. Prin această beznă întrezărea niște pete de lumină rece. Știa că fiecare dintre ele era o galaxie de stele scânteietoare, deși de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se sinchisea - știa bine ce-o să urmeze. Încet, încet, trupul începu să înțepenească. Cuprins de panică, omul se zvârcolea, dându-și seama că paralizează. Ixtl îl ținea strâns, așteptând să se termine reacția chimică. În cele din urmă, omul rămase nemișcat, cu toți mușchii înțepeniți. Ochii îi erau larg deschiși, iar fața îi șiroia de sudoare. Peste câteva ore, din ouăle depuse în stomacurile celor doi oameni aveau să iasă niște pui leit cu Ixtl, care vor crește hrănindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
face să fiarbă toată suflarea bisericească. Ce nu-nțeleg este cum poate să dispară o icoană și de ce n-a fost anunțată imediat Poliția. Părintele s-a așezat bucuros lângă foc. Ca toți oamenii nevoiți să stea mult în picioare, nemișcați, avea probleme mari cu spatele. Cu vorbe multe și repezi, cum nu te-ai fi așteptat de la un om evlavios, și cuvinte alese, cum te așteptai, i-a lămurit câteva probleme. Gazda și le-a notat pe hârtie, pe scurt
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și - incredibil - tot atât de înaltă pe cât de lungă, se ridica asemenea unui monstru întunecat, profilându-se pe cer și dominând zarea. Pretutindeni existau dovezi ale trudei dinamice a omului, dar nicăieri nici o mișcare, nici țipenie de om. Până și copacii stăteau nemișcați în aerul acela încremenit, lipsit de lumină. - Atenție! îi spuse fata, de data aceasta pe un ton mult mai blând. Nu se auzi nici un declic. Ea umblă la unul dintre butoane și viziunea lui deveni mai puțin clară. Nu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dumneavoastră, ne-am asumat și riscul omuciderii. Dar petrecerea la care v-am invitat e a noastră. N-ar fi rău să vă adaptați acestei situații și să aruncați o privire în spate. Urmă un răstimp de tăcere. Fara rămase nemișcat cu degetul pe trăgaci. Gânduri sumbre i se născură din toate jumătățile de măsură din care, în decursul anilor, își construise o imagine fragmentată despre Arsenale: că au susținători secreți în toate ținuturile, că au un guvern particular nemilos, ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
vinovăție față de clienți, pe care-i neglija. Afară, în stradă, văzu că se strânsese o mulțime imensă în fața magazinului de arme. Se grăbi într-acolo. Un cunoscut îl salută cu vorbe agitate: - Fara, a fost ucis Jor! - Ucis! Fara rămase nemișcat și la început nici nu-i era prea clar gândul care-i trecea prin minte: "Satisfacție! Da, da, acum până și soldații trebuiau să acționeze". Vorbi rar: - Și unde e cadavrul? - Înăuntru. - Adică vrei să spui că scârbele alea l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Ceva din experiența ei în a mânui oamenii ieși la iveală chiar atunci: în loc să-i pună lui Cayle următoarea întrebare, îi oferi lui Medlon o portiță de ieșire: - Îmi este permis, colonele, să aflu care a fost răspunsul dumitale? Ofițerul, nemișcat, asudase. Răspunse cu o voce liniștită, în care se ghicea chiar o nuanță de jovialitate: - Maiestatea voastră, l-am informat că o numire durează două săptămâni. (Râse disprețuitor.) Așa cum știți, avem o cantitate limitată de panglică roșie, pentru documentele oficiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
sensul creării unui efect nedeslușit, care sporea împotrivirea ochilor față de acceptarea imaginii. În acel uriaș ocean al timpului, formele ca niște umbre, una foarte mare și foarte aproape de centru, alta doar un mic firicel pe curbura vastă a hărții, zăceau nemișcate. Hedrock știa că acel firicel reprezintă o versiune mărită a realității, care era prea mică pentru ca s-o poți distinge cu ochiul liber. Imaginea fusese organizată în așa fel încât fiecare mișcare a ei era urmărită de o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nu are nici un răspuns. Suntem destul de norocoși că ne-am instalat unul dintre ateliere chiar în pivot. Putem declanșa explozia în orice moment din trecut ori din viitor. Dar care anume moment? Și când? Când anume? Umbrele de pe cartografie rămaseră nemișcate. Nu sosise încă momentul acțiunii. CAPITOLUL XI ÎNCORDAREA legată de urmărirea unui nou balans se mai atenuă. Întorcând ochii de la hartă, oamenii începură să murmure. Cineva spuse ceva în legătură cu folosirea acestui prilej pentru a obține toate datele posibile privitoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
colțul de acolo ai un Lambeth. Adu-l încoace. Individul se conformă imediat și menționă: - După cum observați, nu opun nici o rezistență. Lucy nu răspunse. Luă conul Lambeth și-l îndreptă spre grăsan. - Cum te numești? - Harj Martin. Acele aparatului rămaseră nemișcate. Deci într-adevăr îl chema Martin. Înainte ca ea să poată spune ceva, individul adăugă: - Sunt gata să vă dau toate informațiile de care aveți nevoie. (Și dădu din umeri.) Pentru mine asta nu înseamnă nimic. Suntem ocrotiți. Dacă puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
intră jandarmul .lor. Părea rușinat. - Am un mandat de arestare. - Spune-le celor care te-au trimis, îi spuse foarte hotărât Fara, că m-am Împotrivit arestării - cu arma. Își potrivi fapta după vorbă atât de repede încât Jor rămase nemișcat - un bărbat voinic, dar cu un aer somnolent - , holbându-se la revolverul acela strălucitor, magic. - Am aici o citație a Tribunalului... pentru azi după-amiază. O primești? - Firește. - Deci vei veni? - Am să-mi trimit avocatul, spuse Fara. Lasă hârtia acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ani, se părea că vor trăi într-adevăr de-a pururi. EPILOG McALLISTER UITASE de hotărârea personală pe care intenționase s-o ia. Îi era atât de greu să gândească în această beznă. Deschise ochii obosiți și văzu că stă nemișcat, atârnat într-o poziție de balans în spațiul întunecat. Sub el nu era pământ. Se afla într-o vreme în care planetele încă nu existau. Întunericul părea că așteaptă un eveniment colosal. Îl așteptau pe el. Deodată îi fulgeră prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în urmă, însă nimănui nu-i plăcea cât ei. Lua cu degetele scufundate în grăsime bucăți mici din momițele celui ce urmase s-ajungă vier și le trimitea drept sub limbă, ca un pelican când înghite peștele. Omar o privea nemișcat și un nod fierbinte de silă, dar și de surpriză îi urcase în gât. În aceeași clipă, Veterinara chiar îl luă pe nepregătite: — Ce te uiți așa?! Ia, deschide gura! Se executase mecanic, parcă hipnotizat, și primise îmbucătura, iar odată cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
parcă însuflețirea ghinionului său mortal de a nu mai avea o vatră a inimii. Dintr-odată, adânc în el, înțelese că n-o să mai vadă pieptarul de stâncă și nici șuvoiul care se prelingea ca o lacrimă peste un obraz nemișcat. Licărirea aceea de apă pură venea de sub talpa lui Ahura Supremul și zartosht-ii o adunau zi de zi în carafe. Mi-e sete! izbucni pe neașteptate vocea lui răgușită, de băiat care crește. Preotul doar se încruntă și-i făcu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Namé, după ce se odihniseră după masă. Nu găsi nici căldura deșertului și nici forfota din Kerman. Străbătură podul de cărămizi, străjuit de tarabele negustorilor, și apoi Omar zări muntele: un hanger roșiatic, uriaș, înfipt în cocoașele norilor, iar trufia lui nemișcată îi plăcu mai mult ca orice. Ganj Namé era Cartea comorii, asta însemna în persană, iar Islamul lua aurul tuturor. Douăzeci de ani căutaseră în pământ și în piatră comori, dar și mezii, și ahemenizii lui Cyrus își țineau bogățiile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
noi! — Exclus! tresărise Godun. Fiindcă în linia zării, tot ce prinzi tu cu ochii e-al meu! — Serios? Chiar atât te-ai îmbogățit, Godo, cât eu am lipsit? Doi-trei râseră, uitându-se la femeie, doar Omar se uita la pisica nemișcată de pe pervaz, dar care se întorsese cu coada la fereastra prin care privise, ca să rămână cu pupilele fixe spre masa lor. Omar ar fi jurat că felina nu mai clipise de un minut. Dar tu ce faci, străine? îl trezise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dată văzuse ceva cu totul uluitor și întâmplarea îl descumpănise ca atunci când Eleonor nu mâncase peștele. Zet era priponit într-o îngrăditură din spate, între fermele lui Godun, și Omar încerca din nou să-l vadă de-aproape. Calul stătea nemișcat, cu ochii deschiși, precum o efigie de catran pe smalțul curat al după-amiezii. Era neînchipuit de frumos, cu crupele mătăsoase și roba de un negru profund, care cobora în albastru. La un moment dat, o albină sau poate o viespe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]