3,700 matches
-
caleidoscopic al istorisirilor din acest volum. «O mica escapadă de vacanță» și « Finalul unei mari iubiri» abordează în două povestiri (acțiunea începută în prima și continuată peste ani în cea de a douaă, în manieră proprie, motivul clasic al iubirii nemuritoare, al găsirii sufletelor pereche, care despărțite în condiții neclare, se vor căuta veșnic pentru întregirea cuplului primordial, arhetipal. În cele două povestiri de această dată este abordat motivul iubirii mature din primii ani de tinerețe al cărei jar mocnește ani
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
drajeuri argintii. În a patruzecea zi de la Înmormântare se mai ținu o slujbă la biserică, după care toată lumea veni Înapoi pe strada Hurlbut. Se adunară În jurul colivei, care era presărată cu zahărul pudră al vieții de apoi și conținea semințe nemuritoare de rodie. De Îndată ce mâncară coliva, o simțiră cu toții: sufletul lui Jimmy Zizmo părăsea pământul și intra În rai, de unde nu-i mai putea necăji. În toiul festivităților, Sourmelina provocă un scandal când se Întoarse din camera ei purtând o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să fiu mort? Plumbul trebuie că trecuse prin sternul meu, rupse o bucată de inimă, spulberase coastele din spate și s-ar fi implantat direct în materialul impenetrabil al mantiei. Oare eram (mi se făcu rău de la o asemenea idee)... nemuritor? Cuvântul începea să aibă un oarecare ecou în interiorul conștiinței mele și începu după un timp să revină. Mai puternic. Mai puternic. Mai puternic! Asurzitor! Nu auzeam, nu eram conștient decât de un singur cuvânt. O singură idee: Nemuritor! Nemuritor! Nemuritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu eram conștient decât de un singur cuvânt. O singură idee: Nemuritor! Nemuritor! Nemuritor! Nemuritor! Una, două, zece, o sută, mii de voci îmi sunau în cap, iar ecourile lor se reverberau de oasele craniului meu, toate spunând același lucru. "Nemuritor". Stai jos! Auzisem ca într-un vis. Vladimir. Nu-l vedeam. Era întuneric și eu eram neputincios. Neputincios în propria minte, propriul trup. Nu puteam face nimic. Eram furios și stăpânit de o mânie oarbă, cauzată de propria mea neputință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de o mânie oarbă, cauzată de propria mea neputință. Și în tot timpul ăsta, vocile îmi răsunau din ce în mai clar în minte. Fiecare cu glasul său, cu timbrul său, fiecare independentă și clară. Individuală. Toate intonând același "imn": "Nemuritor". Mă simțeam ca un copac pe care o voință de nestrămutat cresta însemne de altoi, care de nicăieri începeau să se lege de mine și de sufletul meu, forțându-mă să le accept. Ca la un semnal prestabilit, se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Unele lucruri nu-mi mai erau străine și nici respingătoare. Așa trebuia sa gândesc de la început! Valul puterii mă purta pe creasta sa și îmi plăcea. Am conștientizat, atunci, pentru un scurt moment, că eram, într-adevăr, în anumite limite, nemuritor. Am decis în acea secundă că trebuie să fiu pe deplin etern, iar acești tirani din mintea mea să nu scape pentru a teroriza pe altcineva. Eu aveam să fiu închisoarea lor, nu ei a mea! Și nimic nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ar fi devenit mai puternici și tu mai slab și la un moment dat, nu i-ai mai fi putut ține în frâu." " Atunci, presupun că ar trebui să-ți spun "Bine ai venit!"" "Mulțumesc." Un Paznic... întâi Sfetnici, apoi nemuritori, profesori care dispar în aer, comploturi vechi de când lumea, Cronicarul... și să nu uităm piesa de rezistență: mă pot vaporiza și citi mințile celorlalți. Super! Și când te gândești că acum câteva zile eram normal... Am ajuns la parter. "Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mie de ani! Și dacă acest rezervor va seca vreodată, nu aveam decât să îl deschid în spate și "apa" va năvăli înăuntru redându-mi timp. Îmi puteam elibera timpul propriu și puteam să-mi însușesc altul la nevoie. Eram... nemuritor! Și nu numai atât! Aveam de partea mea acea imensă putere a vremii, acea forță care macină munții și sculptează văi în masive, care îmbătrânește oasele și dă uitării totul! Urletul victoriei mele părea să cutremure spațiul abstract în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mama mă-sii face? înjură Fulcinius copios în sinea sa. — Dragostea ei nu e nici dereglată, nici lascivă, ci serioasă, continuă molcom bătrânul. Așa ca pentru mine, se autoironizează. Conchide cu un oftat: — Corpul ei este sălașul frumuseții pure și nemuritoare. Se ridică greoi. Îi dă ocol celuilalt, țintuindu-l încruntat pe sub sprâncene: — Ție și lui Flaccus nu vă e frică să aruncați asupra unui senator, terfelindu-i onoarea, acuze pe care alții vi le-ar putea aduce vouă? Împunge cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la care muncește acum, o comparație între tatăl său și Cicero, în care dorește să-i acorde premiul de onoare lui Pollio. Lui Gallus însă îi lipsește talentul tatălui său. Acel talent subtil ce i-a permis să creeze opere nemuritoare și glume rafi nate. Pollio scria, pentru că mințile oamenilor mari au nevoie de o mulțime de desfătări ca să se destindă. Gallus adaugă noi și noi rânduri, nu ispitit de ușurința cu care le scrie, ci mulțumit că sunt căutate, copiate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui, pline de ironie și sarcasm, nu sunt lipsite de originalitate. Iar despre el a vorbit întotdeauna cu respect. — Dacă trupul mi-ar fi mai puțin nevolnic, spune sfriji tul, ți-aș plămădi o carte care ți ar face numele nemuritor în lume. Rotește ochii mari: — Dar n-am cu ce să ajung la Baiae, lângă Cumae, să-mi caut de sănătate... Germanicus îi face semn să se oprească: Treci pe la intendent să-ți dea bani de drum. Întoarce capul în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aprins de credință... Cine vorbește...? — ...îți aducem prinos, ca să ne purifici, Mars pater, un porc, un berbec și un taur... Un gând răzleț îl avertizează că riscă să ațipească. Speriat, des chide iute ochii. Îl vede pe rex îngenucheat: — Zeule nemuritor, milostivește-te de poporul roman... Marele Pontif își pune la rândul său palmele pe altar: — ...îndepărtează de la noi și apără-ne de dezastrele văzute și nevăzute ce ne pândesc. Regele Sacrificiilor se ridică repede, sprijinindu-se doar de formă cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la Constanța în septembrie 1894 a fost desemnat de către participanți în persoana Alteței Sale Principele Grigore Mihail Sturdza. După desemnarea președintelui organizației studențești, în cadrul lucrărilor conferinței, "studenții au mers in corpore la statuia lui Ovidiu și au depus pe capul nemuritorului poet o cunună de lauri"1828. A doua zi a fost susținut "un concert în folosul săracilor"1829, eveniment ce "a constat din recitări de poesii"1830 și "execuțiuni de piese muzicale cu vioara și flautul"1831. Autorii articolului citat
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
nici bine nu... ea moare, Visîndu-se-ntr-o clipă cu anii înapoi. Suntem tot mai departe deolaltă amândoi, Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț, Când tu te pierzi în zarea eternei dimineți. {EminescuOpI 115} RUGĂCIUNEA UNUI DAC Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de vieață dătător, Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna, Căci unul erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
N-oiu merge-niciodată! Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coarde, Și ochii mari și grei mă dor, Privirea ta mă arde". - " Dar cum ai vrea să mă cobor? Au nu-nțelegi tu oare, Cum că eu sunt nemuritor, Și tu ești muritoare? " {EminescuOpI 173} - " Nu caut vorbe pe ales, Nici știu cum aș începe - Deși vorbești pe înțeles, Eu nu te pot pricepe; Dar dacă vrei cu crezământ Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pământ
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Dar nu mai cade ca-n trecut În mări din tot înaltul: - " Ce-ți pasă ție, chip de lut, Dac-oiu fi eu sau altul? Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece". {EminescuOpI 182} DOINA De la Nistru pân-la Tisa Tot Românul plînsu-mi-s-a Că nu mai poate străbate De-atîta străinătate. Din Hotin și pân-la Mare Vin Muscalii de-a călare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o ațin; Din Boian
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
târziu o Învață când să se abțină sau când să se bucure cu țipete ascuțite la vederea frunzelor tremurânde ale arborelui gingko, când să se lase pătrunsă de o satisfacție mai discretă, dar și mai profundă la vederea unui pin nemuritor. Mama e cea care te ajută să-ți dai seama că există mai multe grade de frumusețe, și că acolo se află sursa plăcerii, unele vulgare și accesibile, și prin urmare de scurtă durată, iar altele greu accesibile și rare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În nimic pare destul de contradictorie din perspectivă budistă. Buddha a făcut Întocmai și a devenit așa un nimeni că asta i-a adus faima, cel mai mare nimeni dintre toți. Și nu va dispărea niciodată pentru că faima l-a făcut nemuritor. Dar totuși Îl admir pentru atitudine și disciplină. A fost un bun fiu al poporului indian. Nu că un astfel de fiu ar fi visul oricărei familii indiene - faimos, dar fără să-și dorească vreun fel de răsplată. Cei mai mulți indieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Mircea Cărtărescu și un întreg pluton de anonimi, pe care numai dracu’ știe cum îi mai cheamă. Dar Eminescu, rămâne Eminescu de-a pururi. Eu un scârța-scârța pe hârtie, mă consider nevrednic de a tulbura somnul înalt la umbra cetinei nemuritoare imaginate de poet, și de a scrie chiar și la modul superlativ despre El. Acum vă rog să-mi dați voie ca în această zi de sărbătoare națională, să închei cu cea mai frumoasă poezie scrisă vreodată despre Eminescu. Este
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Un „Huooo!”, literar-democratic A trecut o săptămână de pe 15 ianuarie, ziua lui Eminescu. Am citit ici și acolo prin publicații păreri despre evenimentul acesta care mai adună la un loc inimile românilor de pretutindeni. Fiindcă Eminescu nu este numai poetul nemuritor al românilor ci el a răspuns dorinței noastre de a avea și noi repere ale existenței noastre în timp și s-a constituit ca un fel de piatră de hotar al românismului în care etapele de existență a țării ar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
caz de alternative reale, nici de un posibil interval între cele două variante. Cu atât mai puțin despre un „spațiu intermundiar“, ce ar lega lumi diferite, asemeni celui în care unii stoici situau făpturile stranii, daimonice, nici muritoare și nici nemuritoare, nici pământești și nici celeste. Toate acestea vor fi lăsate deoparte, fie ca simple posibilități abstracte, ireale, fie ca imagini bizare ale minții. Însă există și o altă situație ce ar trebui să ne rețină acum. Gândirea care se contrazice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
caz de alternative reale, nici de un posibil interval între cele două variante. Cu atât mai puțin despre un „spațiu intermundiar“, ce ar lega lumi diferite, asemeni celui în care unii stoici situau făpturile stranii, daimonice, nici muritoare și nici nemuritoare, nici pământești și nici celeste. Toate acestea vor fi lăsate deoparte, fie ca simple posibilități abstracte, ireale, fie ca imagini bizare ale minții. Însă există și o altă situație ce ar trebui să ne rețină acum. Gândirea care se contrazice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vegetației alte semnificații, în primul rând ideile de regenerare, de tinerețe veșnică, de sănătate și de nemurire; ideea religioasă a realității absolute este exprimată simbolic printre atâtea alte imagini, sub forma unui "fruct miraculos" care îi poate face pe oameni nemuritori, atotștiutori și atotputernici, asemenea zeilor. Arborele nu a fost ales doar pentru a simboliza Cosmosul, ci și viața, tinerețea, nemurirea, înțelepciunea. Pe lângă Arborii cosmici, ca Yggdrasil din mitologia germanică, istoria religiilor cuprinde Arbori ai Vieții (de pildă în Mesopotamia), ai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
condamnați să ardă vreme de milioane de ani, yoginul își dobândește mântuirea veșnică." 5 Brihadara1yaka Upanishad (V, XIV, 8) arăta deja: "Cel care știe acest lucru, oricare ar fi păcatele sale, este curat, nu va îmbătrîni niciodată și va fi nemuritor." Altfel spus, "cel care știe" are o experiență cu totul diferită decât aceea a unui profan, ceea ce înseamnă că orice experiență umană poate fi transfigurată și trăită pe un alt plan, transuman. Exemplul indian ne arată la ce rafinament "mistic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
improvizată. Cum însă monarhiștii regăsesc în ideile șt realizările lui Salazar cam aceleași concepții sociale și morale pentru care luptă și ei, acceptă să colaboreze și chiar să se încadreze noului regim. "Salazar are un singur defect, că nu e nemuritor!", îmi spunea un integralist de seamă. Ce va urma acestui regim dictatorial care a transformat sufletul și înfățișarea Portugaliei? O reîntoarcere la haosul democratic sau o monarhie integrală, singura - pretind apologeții ei - care ar putea duce mai departe revoluția lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]