2,429 matches
-
care au condus și conduc destinele neamului, câinească vărsătură și josnici vânzători, băutori de sânge care neau despuiat țara de cele mai frumoase valori morale, intelectuale și spirituale, au dărâmat altare, au tâlhărit și tâlhăresc poporul, sărăcindu l până la pieire. Nepăsători și cinici, speranța ne-o îmbracă în veșnic „vom avea”, asemenea cincinalelor. O viață de om în chinuri răpusă, o frunte însângerată de pătimiri, sunt izvoare de mântuire... Legionarii înfrățiți cu moartea, „moartea, numai moartea legionară ne este cea mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cotropitori, zi de zi înstrăinate de nevrednici conducători, au devenit azi plânsuri și, sugrumate, se sting nădejdile noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri diavolești, au înlocuit virtutea și rugăciunea cu minciuna și dezmățul. Omul a devenit fiară și hoit nepăsător, sahară pustie care a îngropat tot ce-i românesc, a îngropat tot ceea ce au clădit și adunat de veacuri părinții noștri. Neamul se stinge zi de zi. Cei jertfiți, neclintită credință, oști îngerești, se zvârcolesc în adâncuri neștiuți, mulți neprohodiți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
apărarea Crucii și a Mântuitorului Hristos la Majadahonda în 13 ianuarie 1937, așa o consideră. Citez din ultima scrisoare a lui Ion I. Moța către iubiții săi părinți: „Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Puteam noi să stăm nepăsători? Nu-i o mare binefacere pentru viața viitoare să fi căzut în apărarea lui Hristos?” Orice faptă, orice jertfă zguduitoare înspăimântă și neliniștește pe nătâng până la legionarofobie. Dacă cei ce ne lovesc nu se pot înălța cu fapte, atunci să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
rămânea credincios până la moarte. Restul erau numai automatisme. Metodă garantată dacă ai inimă să dai într-un animal sau om! Bărbatul se întinse peste tetiere îi prinse mâna blând și o sărută atât de ușor că aproape nu simți, refuzând nepăsător banii care zăceau pe banchetă. Zăpăcită a stat în cumpănă analizând acest gest tardiv și nu știa ce să creadă... sărutul mâinii i s-a părut deosebit de afectuos, cerând o iertare greu de înțeles pentru ea iar ochii lui înțepeniți
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
De obicei oglinda liniștită a apei din bazin nu era tulburată de nicio tresărire aruncând străluciri adânci învăluite în mistere rezolvate din viața elevilor... cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite în timp ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, nepăsătoare la agitația din jur.... semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate din jurul său și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri uriașe din placaje, a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
întâmplător în privința acestor omoruri, spuse el. — Ai vrea, te rog, să te explici? Se întoarse spre Hilary. — Bine: care au fost primele tale cuvinte când ai văzut că Henry a fost înjungheat în spate? — Nu-mi amintesc, spuse Hilary ridicând nepăsătoare din umeri. — Au fost „Cât de adecvat!“. M-au șocat ca fiind destul de ciudate chiar și atunci. Ce-ai vrut să spui mai exact? — Păi... Hilary râse vinovat. Știm cu toții că loialitatea personală n-a fost cea mai evidentă calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să mă cerți și iar să-mi dai povață, Dar ești plecat în veșnică țărână Să stai alăturea de maica mea cea bună. Mi-e dor ca să te văd pe prispă afară, In nopțile târzii de vară, Să-mi fredonezi nepăsător Un cânt de jale și de dor. O, tată, spune-i mamei mele Acolo, printre îngeri, printre stele, Că mă trezesc în miez de noapte S-aud cum voi vorbiți în șoapte. Afară stau pe prispă și gândesc Că ești
Tata by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83205_a_84530]
-
al administrației, răspunzător, parcă, de bunul mers al treburilor comunale cît și de roadele pămîntului, pentru că străbătea cîmpia În lung și În lat, pe toate drumurile ei, ca-ntr-o permanentă inspecție, de sus de pe capra șaretei. Veacul fluiera alături, nepăsător de cîte aveau să vină; el Îi simțea adierea În aerul rece de dimineață din primăvara acelui an, numai că nu-și dădea seama ce se Întîmplă, de unde venea adierea aceea altfel percepută decît pală, obișnuită a vîntului de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
împotriva împăratului. Toate celelalte îi sunt îngăduite, nimic nu-i este interzis. Nu respecți regulile? — Eu fac regulile. Ce bucurie ai să joci, dacă știi mereu cum se va termina jocul? Nu există risc. Eu m-aș plictisi. Listarius împinse nepăsător zarurile măsluite spre Vitellius, le luă pe ale sale și le vârî în haină. — Deci când încep să lucrez cu bucătarul tău? Chiar acum? — Nu-mi dau seama dacă ești mai isteț decât o vulpe sau mai prost decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Prin fața inspectorilor trecură cele opt care cerute de tribunul Antonius Primus. Doar un ochi foarte atent ar fi observat că roțile se afundau prea tare în noroi - prin urmare, carele nu erau goale, așa cum ar fi trebuit. Cu un aer nepăsător, inspectorii lăsară carele să treacă - distracție care de data asta nu-l irită pe Antonius; în urma carelor mărșăluiau cele două centurii care formau manipulul. Inspectorii numărară fără chef cele douăzeci de rânduri de câte opt oameni, așezate într-un dreptunghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
creier. Fiindcă în timp ce-l urmărești, trebuie să calculezi și distanța potrivită ca să-l ataci, trebuie să eviți tridentul și plasa lui... Numai așa vei învinge. Aleargă! — Ajunge. Dacă nu-ți continui antrenamentul și nu alergi, te omor. Ajunge, răspunse Valerius nepăsător. Instructorul îl apucă de gât cu mâna liberă, roșu la față de furie. Valerius îi simțea răsuflarea duhnind a usturoi. — Te-aș sugruma cu plăcere, Valerius. Știi de ce? Cu o mișcare bruscă, Valerius se eliberă din strânsoare. — Nu așa sugrumi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pistoale-mitralieră pe umăr. Stau nemișcați, se abțin să scuipe pe dale. Unul scuipă. Tăietură de montaj: Ziaristul coboară din metrou Împingînd-o afară și pe doamna a cărei coafură se clatină primejdios. Observă jandarmii cu o privire mirată. Ceilalți pasageri par nepăsători, ca și cum ar ști ceva ce lui Îi scapă. Sonor: Sonata nr. 1 pentru violoncel de Bach. Plan general: Ziaristul urcă cu scara rulantă, prins Într-un ghem pietrificat de figuri inexpresive. Plan detaliu: Chipul personajului principal se apropie de obiectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zbucium al poetului este reverberat în versurile: . . . . . . . „Azi nici măcar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort.” Îmi place, vere! Îmi place peste măsură orice vers al lui Eminescu, chiar de-i trist, ca cel de față. Și ca dovadă că am umblat adeseori prin preajma Plopilor fără soț, am să-ți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
La auzul acestor cuvinte, Pâcu și-a bombat pieptul și a luat o atitudine mândră, de parcă nenea Jănel ar fi fost cel puțin frate cu dânsul. După această poză, s-a uitat pe masă, căutând oala cu vin. Oala ședea nepăsătoare în fața lui Mitruță Ogaș. Mitruță, băiatule! Fă bine și umple ulcica asta, că s-o dogit de când șade fără strop de vin în ea - l-a îndemnat Pâcu. Când a văzut ulcica plină, Pâcu a pornit să guste cu plescăituri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o vorbă două între ei, gustând din vreme în vreme din vinul fiert. Moș Dumitru părea absent de la tot ce se petrecea în jurul lui, dar din când în când îi fugeau ochii către Pâcu. Stia el că tocmai când pare nepăsător abia atunci îi umblă mintea mehenghiului. Si avea dreptate, pentru că Pâcu a tras doar de câteva ori din lulea și a început să și netezească mustața, semn că se pregătește să vorbească. Moș Dumitru a prins momentul și l-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să vorbească și te amețește de nici nu mai știi de tine - nu s-a lăsat moș Dumitru. Eu zic să-l lăsăm să ne lămurească cum îi cu mortul care n-o murit - a intervenit împăciuitor Hliboceanu. Pâcu pufăia nepăsător din lulea, rotindu-și privirea peste cei din jur. Când i-a văzut că îl uremăresc precum câinele firimitura din mâna stăpânului, a pornit să vorbească: Iaca cum vine treaba cu mortul care n-o murit. Adică cu fimeia lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de atâtea ori cazul în istorie, decât să întemeieze. Efortul poetului merge mereu într‐acolo, întru a‐i deschide omului încă o zare de o nesfârșită frumusețe înspre care merită să se îndrepte în loc să bată pasul pe loc istovit și nepăsător. Lupta poetului este de a păstra pe om în stare de copilărie și naivitate, de deschidere și avânt, gata de eroism, iar eroismul este puterea ce vine din vechimi pe care trebuie mereu să o contemporaneizeze sau, mai bine spus
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
CÎrciuma lui Tommy Miah. Asta a fost Întotdeauna favorita meu. O masă la fereastră dacă putiam. La Anarklia de pe Dalry Road. Lui Carole Îi plăceau felurile de mîncare vegetariană de acolo. — A fost În timpul festivalului, Îmi spune Ghostie, frecînd manganu nepăsător. Puțoiu ăsta-i mai rău ca Toal. Intru io năuntru, Într-un restaurant din propiumieu oraș. Chelnerul vine și zice: Ai rezervare? Io mă uit numan jur... Își răsucește el capul cu aroganță de jur Împrejur În camera părăsită, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
din fier forjat în fața gării, gândind intens, încercând să-și domolească bătăile grăbite ale inimii. “Trebuie să merg la Școala Normală, trebuie să aflu cum ajung acolo ș- apoi, voi mai vedea!“ se încuraja, privind oamenii care treceau atât de nepăsători pe lângă el. Cum, chiar nimeni nu vedea că el nu era decît un copil străin de acele locuri, și că nu știa ce să facă?! Cum, doar el trăia intens clipele acelea, importante pentru viitorul său? Într-un târziu, întrebă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
dolari în chiloți? Dar ce spuneam? A, că "bărbații preferă blondele", iar cele două Daisy erau foarte blonde. Pe Iordan îl preocupa mai mult cățeaua, boxerița albă, decît cealaltă Daisy. Îl trăda felul cum o acompania la pian, plictisit și nepăsător, cînd ne "șanta" cîte ceva serile și o lua prea sus. "Muzica-i treabă grea, nu-i așa, coane Victorache?" persifla el, în acord cu tata. Puteam să joc iarăși la loterie. Înainte să plece m-a întrebat, uitîndu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vorba. În fața acestei situații, tata merge la prăvălie, tocmai la ora de masă a domnului Tachi. Bate insistent la intrarea străjuită de clopoțelul pe post de sonerie, bate și bate... Domnul Tachi cu prosopul enorm înfășurat în juru-i se uita nepăsător și-și vede de ospătare. Tata bate și bate în ușă tot mai tare, ca omul împins de o asemenea nevoie, și abia atunci catadicsește și prăvăliașul să spună cu glas enervat: - De ce mă deranjezi, nu vezi că stau la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să-i facă o vizită Olgăi, fără a pune în calcul unele rezerve exprimate de Alex. Se putea ca el să aibă dreptate, dar când un om este bolnav, doborât de o afecțiune neiertătoare, îi ierți multe, nu poți trece nepăsător pe lângă durerea lui dacă, mai ales, îți asumi sufletește o parte din ea. Se scurseră aproape două săptămâni. Ina nu-și dădea seama cum trecuse timpul și nu reușise să și ducă la îndeplinire promisiunea ce și-o făcuse. Însă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
un zâmbet pe care buzele încercau să l schițeze, dar cu toate eforturile nu reușiră să-l afișeze. Ochii ei, cândva căprui, vii și neastâmpărați, deveniseră inexpresivi, de un galben pal, ca frunzele unei toamne târzii călcate îndelung de pașii nepăsători ai trecătorilor. Văzând-o pe Ina, Olga întinse o mână spre aceasta, cu un vădit efort, însoțindu-și gestul de un geamăt. Nu reuși să articuleze nici un cuvânt. Durară câteva clipe de muțenie, până când Ina reuși să spargă tăcerea devenită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
În univers, pentru a putea să respir În formele lor vii. Această diviziune a corporalității mele e o stare difuză a cosmosului ce mă cuprinde rareori, când stau În umbra pinilor, urmărind acele sunete imposibile ale unor păsări proaste, gurluind nepăsătoare la streașina Catedralei pictate de Van Gogh, fără să simtă agonizarea Înceată ce se scurge din culorile Înflăcărate ale peisajului expresionist. Am petrecut uneori asemenea clipe de Înstrăinare atunci când urcat pe grădiștea de pe malul Oltului, la Slatina, mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de cal aburind la marginea drumului până vine roata carului și o turtește. Deodată, se schimbă aerul, un curent ciudat vibrează și un sunet șuierat te avertizează; simți că nu mai ești deloc singur, nu mai poți fi o balegă nepăsătoare, starea de primejdie devine unica normă a lui a fi și ești somat prin canale secrete că va surveni ceva ireparabil. Nu ai Încă noțiunea exactă a ceea ce se va Întâmpla, dar ești Încredințat de iminența faptului prejudiciant (ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]