2,473 matches
-
mulțumesc niciodată cu răspunsurile ușoare (tranziția, comunismul). Ei fac un presing continuu pe adevăr. De aici constatarea cu adevărat tragică spre care ne conduce Moartea domnului Lăzărescu : nu aceea că în spitalele romînești sîntem tratați cu nepolitețe și chiar cu nepăsare, ci aceea că, în Romînia, ca peste tot, murim printre oameni vii cărora chiar dacă sînt politicoși, chiar dacă le pasă le pasă mai mult de viețile lor decît de moartea noastră. De aici și momentul acela din 4, 3, 2 cînd
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și a familiei și am plecat acolo unde îmi place să lucrez: la cei mai defavorizați decât mine. Mi-am propus ca, indiferent de rasă, culoare, condiții economice sau alte elemente care tind să tragă linii între noi, să las nepăsarea la o parte și să încetez a face ,,doar puțin” pentru cei neajutorați. M-am hotărât să-mi dedic timpul liber celor marginalizați de societate. Deoarece eram și sunt convins că fiecare om are dreptul la demnitate, am considerat că
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
o îmbărbăta, o înflăcăra și o ducea - la statuia lui Mihai Viteazul. Până aci, Coriolan era mare, era incomparabil ; dar aci, la statuia eroului de la Călugăreni, era prodigios. Cuvântarea lui era așa de zguduitoare, încât auzindu-l, te mirai de nepăsarea eroului de bronz : cum oare nu descăleca, precum odinioară comandorul lui Don Juan, spre a face și el o demonstrație ?” Ziarul devine instrumentul deformărilor unde „simț enorm și văz monstruos” dobândește sub efect retoric legitimitatea discursului public. În termenii acestei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
-i frumos se pierde fără urme, pe când lumina luminează-n voie formele date uitării de oamenii de rând, fire ce-și luptă supraviețuirea, ce imploră mâini nepăsătoare ale unor ființe nepăsătoare, să nu le arunce la gunoi, alături de murdăria și nepăsarea lor. Tu dai viață morții aparente, ești un fel de vrăjitor cu mâini de aur și suflet de platină. În mintea ta se nasc lumi ce înlătură urâtul, răutatea. Și când mi te gândesc astfel îmi piere teama și uit
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
atât de brezgliv, În sensul rusesc intraductibil, Încât se spăla pe mâini ori de câte ori atingea bancnote sau balustrade de scări). Se plângea mamei că Serghei și cu mine eram niște mici străini, niște derbedei și niște măscărici, niște snobi „de o nepăsare patologică“, după cum se exprima el, față de Goncearov, Grigorovici, Korolenko, Staniukovici, Mamin-Sibiriak și alți indivizi Îngrozitor de politicoși (comparabili cu „scriitorii regionali“ americani) ale căror opere - susținea el - „Îi pasionau pe băieții normali“. Spre obscura mea disperare, i-a sfătuit pe părinții
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
școală împreună și intrase „pentru o clipă”. Stătea în bucătărie, pe un scăunel, lângă plita caldă încă și se conversa cu Jeni. Vorbeau între ele, cum fac fetele de vârsta lor, fără să-mi acorde vreo atenție, tolerându-mă cu nepăsare, acolo, în bucătărie, și pe mine. Care mă înfruptam cu nerușinare, pe tăcute și pe furiș, din acea coapsă de fată nubilă pe care fusta strâmtă, de culoare - precis - maro și poziția ghemuită în care stătea, pe un modest scăunel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sentimental și duios. Dimpotrivă, în realitate, el face parte dintre marii necruțători. Umanitatea sa, decentă în manifestări, câtuși de puțin clamoroasă, e teribil de tristă și de disperată: o umanitate abandonată, din care Duhul Sfânt s-a retras. * Parabolă a nepăsării dure ca un zid în mijlocul căreia trăim și nu o dată și murim? Marcel Mihalaș (cine altcineva ar fi putut s-o facă?) povestindu-mi cum, consultat în legătură cu modul în care ar trebui să joace scena un actor ce interpreta un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ultimii ani, am avut tristul prilej să o verific, convingându-mă că așa ceva este, într-adevăr, cu putință. Adresându-se unor aristocrați condamnați la moarte în timpul Revoluției Franceze, un om (sau o femeie) din popor le spune uimit(ă) de nepăsarea elegantă, de demnitatea cu care acei nobili își așteptau execuția: „N-ați știut să trăiți (cum trebuie), dar, în schimb, știți să muriți (frumos)”. (Citez din memorie, firește.) Am cunoscut și eu pe cineva despre care nu aș putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
răi că păgânii care nu L-au cunoscut pe Domnul. Ei se iubeau între dânșii și se ajutau, iar noi nici macar atât nu facem. Cât de departe ne-a dus în păcat vrăjmașul lui Dumnezeu. În prăpastia urii și a nepăsării. Irosim timp la televizor și în dezbinări de tot felul, de aceea e greu să trăiești în zilele acestea. N-avem credință, n-avem frică de Dumnezeu. Am uitat Poruncile Lui. Să mergem pe Golgota cu inima și sufletul să
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pe cai străine Eu m-am îndreptat. Mâini de aur, Doamne, Tu mi-ai dăruit, Dar eu cu trufie Nu le-am socotit. Ochilor lumină Tu le-ai dat din plin, Să-mi fie privirea Că cerul senin, Dar cu nepăsare Eu i-am ațintit Spre lucruri deșarte Care m-au orbit. Mi-ai dat Tu o gură Că să Te slăvesc, Dar vorbe spurcate Eu cu ea vorbesc. În urechi sădit-ai Auzul deplin, Dar tot spre satana Eu mi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Este atât de modest, atât de îngăduitor, de tolerant, încât se poartă cu mine (și nu numai cu mine) ca un egal. Și nu pot accepta acest gând. Nu pot face abstracție de distanța dintre noi; nu pot trece cu nepăsare peste aceste diferențe. Simt nevoia să pun în evidență această superioritate care pășește înveșmântată în haina smereniei . Eu văd că sub această haină a smereniei pe care a purtat-o unchiul Constantin, strălucește cu nimb de sfințenie și mama mare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și o creștină cu multă evlavie și cu multe fapte care meritau a fi menționate, apreciate și date ca exemplu, preotul n-a găsit de cuviință să rostească decât „Dumnezeu s-o ierte”. M-a supărat tare acest dispreț, această nepăsare arătată mamei și m-am gândit să fac o reclamă scrisă la episcopul eparhiot, dar în vis mama m-a rugat să-l iert, să nu-i tulbur somnul de veci cu astfel de fapte nsemnificative. Glasul ei mi-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și marea albastră a Greciei, își permitea să exclame: ,Avere... bogăție... uite la lumea asta minunată... este a mea, a noastră... Ce oameni sunt mai bogați decât noi?" Zorba era serios în neseriozitatea lui, dar cine are geniul sfidării, al nepăsării, geniul libertății, cum le avea dânsul? La urma urmei, Zorba rămâne o ficțiune. Să mă întorc, deci, la tezaurul de care vorbeam... * Nu mai știu unde o fi lada de zestre, s-a pierdut într-o putrezire de gunoi sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un secret pentru nimeni că nu există administrație mai haotică decât aceea a unităților militare, în care toate „situațiile”, combinate de „majori” și de „furieri” sunt false. [40] Așa au început anii aceia de luptă neșovăielnică a studențimii române împotriva nepăsării burgheziei liberale și național-țărăniste, cu greve, manifestații, bătăi și schingiuiri polițiste, cu „ocuparea” Universității din București pentru câteva ceasuri (printre cei mai bine de o sută de studenți arestați cu acest prilej eram și colegul Gh. Ștefan și cu mine
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Cunosc pe pielea mea gustul de cianură al unor asemenea consecințe. L-am trăit, din alte motive, la nivel instituțional. Ceea ce te distruge mai mult decât suma „adevărurilor” fabricate încât să îți taie orice legitimitate morală este lipsa solidarității celorlalți, nepăsarea lor. „Democratizarea” accesului la delațiune Dincolo de această voluptate public asumată, aceea de a produce rău (gest imoral), în numele adevărului (gest moral?!) sub nume propriu și sub răspundere proprie (gest moral) se ascunde o mare de voluptăți clandestine, acoperite de anonimat
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
moral obligatoriu să fim drepți și să împărțim poverile cu cei care suferă. Cred că nu au prea mare importanță motivele politicilor pentru dreptate socială, ci consecințele lor. Până la o gândire politică strategică, în New Orleans au învins natura și nepăsarea orientării politicii federale mai ales spre interesele corporațiilor. În România sunt încă învingători „baronii” instituționali și financiari, precum și aceia dintre noi pentru care România începe la Otopeni și se termină la Piața Unirii. Am afirmat mereu că nu avem o
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
feministă. Eticheta conține doar o parte de adevăr; eu nu vin în feminism din feminism, ci vin din Filosofie Socială și din Științe Politice. O.Ș.: În volumul Neprețuitele femei spui că „lez demnitatea și antifeminismul se clădesc pe supunerea, nepăsarea și tăcerea femeilor”. Unde greșesc femeile din România? Noi mereu ne raportăm la barbați, spunem că de la ei pornește o tratare disprețuitoare a femeilor. M.M.: Misoginismul nu e deloc monopolul bărbaților. O.Ș.: Sunt și femei misogine? M.M.: Uneori din
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
meditație pentru pregătirea lecțiilor de a doua zi. Uneori unii elevi îmi cereau sfatul la anumite lecții, în special la matematică. Cum făcusem materiile respective găseam adesea soluțiile corespunzătoare. Eram sincer revoltat, în sinea mea, de neglijența și chiar de nepăsarea unor elevi care nu aveau chef să învețe. În cămin erau fete și băieți. Pregătirea se făcea în comun; fetele erau mai conștiincioase, dar uneori râdeau înfundat și eram nevoit să intervin pentru a asigura liniștea. Treptat, treptat s-a
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
aceleași flori, în același loc, la cîteva zile de interval, lui Schuchnigg 66, ultimului apărător al Austriei și apoi lui Hitler, Führerul care tocmai le răsese patria de pe harta Europei. Deja în acei ani 1905-1908, nu mai era timp pentru nepăsare, și care ar fi trebuit să fie înlocuită de o pregătire vigilentă. Semnele rele se înmulțeau, ca negrii corbi ai wagnerianului Wotan. "Dansul deasupra vulcanului" era deja o realitate, iar împăratul șef de orchestră, Wilhelm, executa preludiul marocan 67. Aruncarea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
A. Rosetti și cu această mecanică este realizată romanța A cui e vina (1839), care înfățișează pentru poezia română ceea ce sunt La libertá de Metastasio și Sonetul lui Arvers sau Menuetul lui Boccherini. Fraze simple, vetuste, expuse cu o totală nepăsare pentru cuvinte și imagini, cu o emoție sugrumată, într-un stil de așa vibrație lirică încît cea mai mică intervenție ar părea fatală acestei coarde întinse, iată tot misterul piesei: Tu-mi ziceai odată cum că pîn' la moarte Dragostea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cursul propriei existențe și de aci în mitul nației, încît, pierdut departe în fabula fără fund, abia simte mâinile reci ale femeii. Se-ntunecă. Apoi cade într-o mândră indiferență: Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă!... îndreptățită de conștiința formei ciclice a lumii: Căci acelorași mijloace Se supun câte există, Și de mii de ani încoace Lumea-i veselă și tristă, Alte măști, aceeași piesă, Alte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care făcea băi de nuc, casa bătrână prin mirosuri de șerbeturi: Prin ochelari de geamuri privea cu ochi de lampă Ca o bunică bună la nepoțelul mic. Pe-atunci știam că-i vie; azi nu mai știu nimic: Apăs cu nepăsare de om pe-a ușii clampă. Sub coperișul care îi sta ca un bonet, Glicina ce pe tâmple cădea ca o șuviță. Și, mirosind a floare de tei, a lămâiță, A cantalup, a lissă de chitră, a șerbet, În fiece
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
imagini afară din comun. Cartea Oltului face monografia unui râu uriaș himeric în stil cam bombastic. ION BARBU Ion Barbu a început prin poezii de stil parnasian, glorificând dionisiac marile forțe geologice, lava, munții, banchizele, natura inertă: De-a lungul nepăsării acestei reci naturi, Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în flori sonore o limpede chemare Vom merge în armură de fier, întinși și duri. După aceea se lepădă complet de "anecdotă", așezîndu-se "sub constelația și în rarefierea lirismului absolut
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
într-o limitare strict profesională și cu un anume dogmatism. În acest spirit Pompiliu Constantinescu a produs cronici, caracteristice prin procentul maxim de sentințe juste, printr-o intrare repede și dreaptă în adevăratul fond al lucrurilor și printr-o totală nepăsare la încercările de a se pune problema pe teren ideal estetic. Modelul său este foiletonul literar al lui Sainte-Beuve, a cărui portretistică literară înțelege s-o promoveze, cu renunțarea însă la documentația istorică. ȘERBAN CIOCULESCU Dimportivă, Șerban Cioculescu s-a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
276, 347. 2 Ibidem, p. 349. 3 Scrisori, p. 92 ăCătre I. Negruzzi, dec. 1877î. ar veni și unele mărturii vechi. Așa, de pildă, se știe impresia făcută lui Paul de Aleppo de moldoveni și impresia făcută de munteni. De nepăsarea religioasă a moldovenilor s-a speriat călătorul străin, pe când pentru credința și smerenia muntenilor n-are destule cuvinte de laudă. Această deosebire sufletească, dacă e, s-ar putea explica poate și prin deosebirea elementelor etnice care au luat parte la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]