4,818 matches
-
și să-i șoptesc la ureche ce doream?,, Minte-mă, Laura, dacă mă iubești. Nu-mi pune în față o oglindă în care să mă văd cum sânt De ani de zile fug de această oglindă și de adevărul ei neplăcut, sălciu, searbăd; și, în sfârșit, când am ajuns să cred că nu mai sânt un oarecare, că am devenit "cineva", tocmai femeia pe care o iubesc să-mi sfâșie acest vis? Că e o minciună? Bine, draga mea, să lămurim
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scandalos. De pildă, să mi se înmîneze premiul chiar aici pe marginea piscinei. Să se aducă un cordon de polițiști care să mă apere de aglomerație, căci. am această fobie, iertați-mă, și n-aș vrea să fac o figură neplăcută chiar în timpul ceremoniei. Mai bine amânăm puțin. Am auzit că în Danemarca la înmormîntarea regelui au fost mobilizați toți polițiștii din țară și tot n-au ajuns, s-au adus și polițiști din import. Dar nu sânt dispus să le
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
undeva fără public. Dar pe coridor, la ora aceea, foiau mulți bătrâni care au asistat, de la o oarecare distanță, la mitocănia mea. Toți, mai puțin eu, au înțeles din fulgerele care au înveninat privirea Moașei că incidentul va avea urmări neplăcute pentru mine, chiar dacă nu neapărat imediat, și s-au risipit prin camere, preferând să nu fie văzuți că fuseseră martori. Și eu care am crezut atunci că plecau ca să poată râde în voie! Dinu a venit după mine. ― Te rog
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe Laura. Putea conta pe azil și pe slăbiciunile noastre, pentru ca dragostea mea cu Laura să se învinovățească doar pe ea însăși părăsind oaza pe care a vrut s-o cultive. A urmat recunoașterea cea mai dificilă și cea mai neplăcută, la care am fost constrâns totuși să ajung. Într-o dimineață m-am trezit cu sufletul uscat, fără nici un ecou. Secase în mine orice suferință și am înțeles atunci un lucru care m-a pus pe gânduri. Luasem disperarea mea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
importanță avea că ardeam de dorința de a mă întoarce în sala cu oglinzi? și tiranii suferă uneori, și ei pot fi, o clipă, umanizați de suferință, iar eu doream să vărs această lacrimă sinceră tocmai pentru a șterge descoperirea neplăcută că și sufletul meu era mediocru. Dar nu se întîmpla nimic. Nimic decât o goală și înfricoșătoare indiferență care creștea și mă lăsa să întrezăresc, prima oară, proporțiile ratării mele, mult mai adâncă decât crezuse Laura. Ea își închipuise că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Își umezea buzele cu limba. Coborî apoi buza de sus peste cealaltă, o supse, repetă operația și invers, gestul avea ceva senzual și scârbos, ca o împreunare de lipitori și abia când termină îmi vorbi: "Aceasta-i partea cea mai neplăcută a morții mele. Întotdeauna emoțiile mari mi-au uscat gura, mi-au ars-o, și nu mai puteam vorbi până ce nu salivam puțin, fără să fiu observat. Nu ți-ai dat seama? Acum, din pricina noroiului, e însă și mai greu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-mi dea lămuriri: "Domnul Andrei m-a trimis. Zicea că te-a auzit strigînd". I-am răspuns sec: "Se poate". După plecarea lui Aristide, am rămas cu ochii pironiți în tavan. Perna udă de transpirație îmi dădea o senzație neplăcută, o simțeam caldă și lipicioasă în ceafă, dar n-aveam putere să mi-o smulg de sub cap. Mi s-a părut că aud glasul ars de alcool al Soniei întrebînd ironic: Și ce-a pățit, dragă?" Îmi venea să arunc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
urmei acest sistem era mai bun decât căruțele cu morți conduse de negri, așa cum erau descrise în cronicile vechilor ciume. Da, spune Rieux, este aceeași înmormântare, dar noi facem și fișe... Progresul este incontestabil. ÎN CIUDA ACESTOR SUCCESE ALE ADMINISTRAȚIEI, CARACTERUL NEPLĂCUT PE CARE ÎL LUAU ACUM FORMALITĂȚILE ÎL OBLIGAU SĂ ÎNDEPĂRTEZE RUDELE DE LA CEREMONIE. LI SE TOLERA DOAR SĂ VINĂ LA POARTA CIMITIRULUI ȘI ÎNCĂ NICI ASTA NU ERA OFICIAL ADMIS. PENTRU CĂ, ÎN CEEA CE PRIVEȘTE ULTIMA CEREMONIE, LUCRURILE SE SCHIMBASERĂ PUȚIN. LA MARGINEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vehicule zdrăngănind în noaptea de vară, cu încărcătura lor de flori și de morți. Către dimineață, în orice caz în primele zile, un abur gros și grețos plutea asupra cartierelor răsăritene ale orașului. După părerea tuturor medicilor, aceste duhori, deși neplăcute, nu puteau dăuna nimănui. Dar locuitorii din aceste cartiere au amenințat să le părăsească de îndată, fiind încredințați că astfel ciuma se va abate peste ei din înaltul cerului, încât autoritățile au fost obligate să îndepărteze fumul printr-un sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vorbit Guttman: prieteni, membri ai familiei. Poate, în ciuda celor spuse despre presă, cu niște jurnaliști de dreapta. Îi cunoștea cu siguranță pe mulți dintre ei. În al doilea rând: chestiunea cu grijile pentru siguranța sa ar putea avea urmări foarte neplăcute. Pentru noi, vreau să zic. Dacă extremiștii de dreapta ar pune mâna pe text, ar alimenta teoriile conspirației pe care le răspândesc: un om a cărui moarte pretindem că a fost accidentală se temea pentru viața sa. În al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în felul său domol, elefantin, Ignatius provocă valuri de carne ce se înciețeau pe sub tweed și flanelă, spărgându-se la nasturi și cusături. Astfel reașezat, reflectă la lungul răstimp petrecut în așteptarea mamei sale. Se concentră în special asupra senzațiilor neplăcute pe care începuse să le aibă. Întreaga sa ființă i se părea gata să plesnească, pornind de la cizmele voluminoase de antilopă. Ca și când ar fi vrut să verifice asta, Ignatius își îndreptă ochii lui neobișnuiți spre picioare. Păreau într-adevăr umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mă feresc pe cât pot de frig. Dacă aș ști să conduc, îmi închipui că ți-aș putea fi de mai mare ajutor. Oh, n-are importanță, scumpule. — De fapt, chiar mersul cu mașina mă afectează destul de rău. Bineînțeles, cel mai neplăcut e să călătorești la etajul unuia dintre autobuzele alea turistice Greyhound. Ești așa de sus! Îți aduci aminte când m-am dus cu un asemenea autobuz la Baton Rouge? Am vomitat de câteva ori. Șoferul a fost nevoit să oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stradă, legănându-și aparatele fotografice și purtând ochelari de soare care sclipeau ca niște diamante. Văzându-mă, se opriră și cu accentul aspru din Vestul Mijlociu care lovea în timpanele mele delicate ca zgomotul unei batoze (un zgomot inimaginabil de neplăcut) îmi cerură să le pozez pentru o fotografie. Încântat de atenția lor amabilă, am acceptat. Minute întregi m-au tot fotografiat, deoarece ca să le fac pe plac am luat diverse poziții artistice. Stând în fața căruciorului de parcă ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sunt în mod direct legate de climă. Acesta este cel mai important semnal de alarmă. Acceptăm clima ca atare - un dat care ne oferă soare sau ploaie, zăpadă sau nori și ocazional produce dezastre. Dar problema este că ea devine neplăcută pentru noi toți. Modificările climaterice, cum este încălzirea globală, constituie un risc nou emergent pentru mediul înconjurător, care amenință businessul, societatea și securitatea în moduri esențiale. Factorii de modificare rolurilor sunt marile tendințe, riscurile majore, deseori globale ca și domeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
brand vor fi falsificate, fiind de calitate superioară în raport cu cele reale, cu condiția ca această națiune să ia în serios problema pirateriei și să-i pună capăt. Mai există o altă problemă demnă de a fi abordată, care constituie partea neplăcută a industriei pirateriei chineze. Pirateria alimentează sindicatele crimei organizate la nivel global, traficanții de droguri și războiul dus de terorism. Este vorba despre cei care sunt implicați doar pentru bani, dar pirateria, spre deosebire de traficul de droguri cu profiturile sale uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
iveală o rețetă pe numele dumneavoastră pentru acid etacrinic, de la Farmacia Longwood, de pe Motor Drive. Era pentru mine. — Oh, eu știu asta. Se pune întrebarea doar cum a ajuns acidul etacrinic în corpul soțului dumneavoastră. Ar putea fi o întrebare neplăcută. — Laboratorul de la spitalul dumneavoastră a găsit urme de așa ceva? — Da, dar sunt sigur că spitalul va spune laboratorului să se oprească din lucru, imediat ce renunțați la procesul împotriva lor. Să mă anunțați ce ați decis, doamnă Weller. La revedere. Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
capișonului clitoridian. Nici o schimbare în respirație, sau o tensiune abdominală, nici gemete sau gâfâieli ... Nimic. El se epuiza, în timp ce Lisa se uita la tavan, indiferentă, ca și cum ar fi fost la dentist. Asemenea cuiva care aștepta să se termine ceva relativ neplăcut. Iar apoi ... hopa ... ritmul respirației ei se schimbă. Doar puțin la început, apoi clar. Suspinase. Stomacul ei se încordă, o încordare ritmică. Lisa începu să își maseze sânii și să geamă încet. Mergea. Rick își dublă eforturile. Ea răspunse puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din Seul, reporterii din Taiwan și Tokyo puseseră niște întrebări foarte bine direcționate. — În consecință, am fost sfătuit de Byeong Jae Lee, șeful pentru biologie moleculară de la Unversitatea Națională din Seul, să abordez direct această problemă. El are câteva experiențe neplăcute, legate de puterea pe care o pot avea zvonurile. În audiență se auziră niște chicoteli. Shen se referea, bineînțeles, la scandalul la scară mondială care erupsese în jurul eminentului genetician coreean Hwang Woo-Suk. — În consecință, voi trece direct la subiect. Timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
îndrepta direct spre peluză. Capitolul 86 Curtea de judecată din Oxnard era mică și atât de friguroasă, încât Bob Koch își spuse că va face pneumonie. Oricum nu se simțea prea bine. Mahmureala îi lăsase în urmă o senzație foarte neplăcută în stomac. Judecătorul era un tip tânăr, cam de patruzeci de ani, și părea și el mahmur. Dar poate că nu era. Koch își drese glasul. — Onorată Instanță, mă aflu aici ca să o reprezint pe Alexandra Burnet, care nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
chiar În momentul ăla, șoferul unei Toyote aflate În spatele taxiului și-a pierdut răbdarea și a Început să claxoneze. Ca trezită dintr-un vis urât, Zeliha și-a venit În fire și a Început să tremure văzând În ce situație neplăcută se afla. Înclinația ei spre violență o Înspăimânta, așa cum o făcuse Întotdeauna. Într-o clipită, a Închis gura și a cotit-o Într-o parte, Încercând să-și croiască drum prin mulțime. Însă, În graba sa, tocul pantofului drept s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și de admirație din partea lui Matt, fiindcă amândoi erau extrem de departe de a simți vreun fel de pasiune. — Știi, toată seara am vrut să-ți spun lucrul ăsta, s-a bâlbâit Matt, ca și cum ar fi fost Împovărat de un adevăr neplăcut pe care era pe cale să-l mărturisească. Miroși nemaipomenit... E ceva neobișnuit și exotic... Ca... — Ca ce? a Întrebat Armanoush pălind pe când i se ivea În minte imaginea farfuriei aburinde cu manti. Matt Hassinger a cuprins-o cu brațul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să scrie, cu cinci ani În urmă, o carte despre tatăl lui. Toți prietenii mai știau de asemenea că, de cinci ani, nu izbutea să ducă la bun sfîrșit acea carte. În ansamblu, acești cinci ani Îi păreau cei mai neplăcuți din cîți trăise. Se Întreba dacă, În ziua morții lui, o femeie va avea gentilețea postumă de a declara: „Cu el, totul merita osteneala, chiar și ce era mai rău“. Ar suna perfect ca epitaf. După anii chinuiți pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Truffaut, de la François la François, Weyergraf. Se poate citi În jurnalul meu, la data de 29 octombrie 1968, această scurtă notiță informativă: „Văzut părinții. Stranie ostilitate a tatei față de proiectul meu de carte...“. Care i-au fost insinuările, reticențele, subînțelesurile neplăcute? Nu au fost niște fraze precise. Ostilitatea a fost surdă, adică mută. Voia cumva să mă Îndepărteze de o carieră de om de litere ale cărei dificultăți, capcane, probleme practice, și Înainte de toate financiare, el le cunoștea mai bine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tatei erau autobiografice. Nu șovăise niciodată să vorbească despre el, despre soția lui, despre copiii lui (cărora le dădea numele adevărate), dar fără să-și asume mari riscuri. De fiecare dată cînd sensibilitatea lui Îl conducea la abordarea unor situații neplăcute, se refugia Într-un lirism ingenuu sau În descrierea unui peisaj provensal. Povestește, de pildă, că a vizitat cu copiii mai mari o expoziție de tablouri ale lui Cézanne. A simțit că nu reacționa la fel ca noi În fața acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să mă amestec printre ei decît să fiu împotriva lor, poate pentru că mă identific mai mult cu ei decît cu ceilalți - cu tabăra opusă... și nu pot fi inamicul lor complet, deși ar trebui... sau nu? Cine spune că lucrurile neplăcute trebuie să fie așa la nesfîrșit? E mai bine să existe schimbare și excepții. Eu, de exemplu, nu mi-aș dori să fiu și n-aș reuși să fiu altceva decît excepție... deși cîteodată nu e ușor, mai ales cînd
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]