7,995 matches
-
că nu vezi.... Citește mai mult A-ȚI CERE IERTAREAuzim foarte des despre noțiunea :”iertare”. Psihologii,creștinii,fac apologia iertării - a iertării și a uitării.Instinctiv , o victimă căreia cei din jur îi pretind să ierte, să uite, face psihanaliza neputinței de a ierta și automat a uita.. Să luăm un caz destul de frecvent în societatea noastră:o femeie frumoasă,educată,si cu succese profesionale ,este înșelată,abuzată, de către soțul ei - o înșală, binențeles ,cu femei mult inferioare ei, nu dă
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
ori ceva mai devreme, au acționat și acționează de capul lor încercând să salveze vieți omenești vor fi încorporați unui anume grup „al ״ strângătorilor ״ și hoților a cărei reacție, a fost mai rapidă decât a forțelor de salvare ” recunoscându-se neputința forțelor de ordine, a miliției în speță, cât și întârzierea nejustificat de mare a salvatorilor oficiali. * Căminul studențesc din Amzei este lipsit complet de lumină. Un oarecare, din te miri ce, a încropit o bandă și a împrejmuit zona trotuarului
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
Dragoste > DRĂMUIRE Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2359 din 16 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Am cumpănit înclinația gândurilor și tot mă ispitește viața cu furtul orelor. E incredibil cum alunec dintr-o stare în alta contemplându-mi neputința! Voiam să mă ridic dincolo de chemarea aceea, și iar drămuiesc timpul la roata pătimirii. Mă trezesc trasă galopant de frâul sângelui, perpelind pielea vremii la focul încercării. Pradă atracției solare, drămuiesc apropierea, să nu mă ardă înflăcărarea. Mă ispitește viața
DRĂMUIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365434_a_366763]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > NEPUTINȚĂ Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1261 din 14 iunie 2014 Toate Articolele Autorului NEPUTINȚĂ Când ai trăit la cote nalte, Pe creste de Anzi și Pirinei E greu să te cobori la Marea Moartă, Printre fanatici și mișei
NEPUTINŢĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365481_a_366810]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > NEPUTINȚĂ Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1261 din 14 iunie 2014 Toate Articolele Autorului NEPUTINȚĂ Când ai trăit la cote nalte, Pe creste de Anzi și Pirinei E greu să te cobori la Marea Moartă, Printre fanatici și mișei. Când ai visat la luna cea albastră, Din codrul cel neadormit E greu să mături marea
NEPUTINŢĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365481_a_366810]
-
greu să te cobori la Marea Moartă, Printre fanatici și mișei. Când ai visat la luna cea albastră, Din codrul cel neadormit E greu să mături marea de păcate Și să te-nchizi în valul cenușiu. Elena Trifan Referință Bibliografică: NEPUTINȚĂ / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1261, Anul IV, 14 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
NEPUTINŢĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365481_a_366810]
-
1261 din 14 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Ne întomnăm iubite, e-atât de frig la tine, În mine urlă vântul și ploile mă dor, Iar palid curcubeul răsfrânt peste ruine, Atinge corzi bolnave, precum un acordor. Eu strig de neputință, tu de însingurare, Ce tristă simfonie... și gravă-n sol minor, Apatice dorințe și stări răscolitoare, Străbat fâșii de suflet în ritm copleșitor. Nu mai găsim putere să întregim finalul, Arpegii rătăcite plâng clipele iubirii, De sunete bolnave, a ostenit
SIMFONIE ÎN DOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365477_a_366806]
-
privite ca veritabile incantații, candele aprinse în dorul luminii începuturilor, o rostire tandră, uneori tăcută, ce accentuează doza de mister, nuanțează notele de romantism și produc iluminare: „iubește-mă, așa cum poți“, „să închidem cercul“, „poveste netrăită“, „dorul de curgere“, „așteptarea, neputința, dar nu dorința“, „să vorbim despre dragoste“, „am fost poveste“, „verde cuvânt nerostit“, „mă doare viața“, „mi-e teamă“... „Răsfoind“ jurnalul existențial al Constanței Popescu, se poate constata cu facilitate maturitatea lirică surprinzătoare, limbajul în aparență simplu (fără etichete ori
„CAPCANA CUVINTELOR” (VERSURI) DE CONSTANŢA POPESCU (RĂZVAD, JUD. DÂMBOVIŢA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365056_a_366385]
-
inca și noi vom crede, iar de nu, apoi toată bogăția creștineasca se va lua la visteria împărăteasca, iar voi toți veți curați gunoaiele din cetatea această". Atunci, episcopul, a răspuns: "Cuvântul pe care l-ai grăit covârșește cu totul neputința noastră. Însă nu pentru noi, ca toți suntem nevrednici de un lucru că acesta, ci pentru hulirile tale, pe care le grăiești asupra Domnului nostru Iisus Hristos, lasa-ne nouă opt zile ca să ne rugăm Domnului și credem că nu
MUTAREA MUNTELUI PRIN RUGĂCIUNE de ION UNTARU în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365111_a_366440]
-
ispita mare a venit asupra noastra de la cei ce ne urăsc pe noi." Și i-a spus lui pe rând toată încercarea prigonitorului. Iar el a zis: "Stăpâne, noi datori suntem să ne rugăm, ca la oameni aceasta este cu neputința, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință." Deci, a treia zi, s-au suit la muntele Adar și l-au înconjurat pe el de trei ori, purtând cruci. Și, stând ei în preajma muntelui, a chemat episcopul pe acel mai înainte
MUTAREA MUNTELUI PRIN RUGĂCIUNE de ION UNTARU în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365111_a_366440]
-
în conștiința sa și punând în sine ca un judecător rațiunea, să aducă în fața ei toate ticăloșiile sale“ (Omilia a 34-a la Ioan 3). Atât timp cât refuzăm să ne învinuim pe noi înșine și încercăm să ne justificăm, este cu neputință să dobândim căința. Mania autojustificării este păcatul lui Adam după cădere, când a încercat să scape de mărturisirea lui și a transferat asupra Evei întreaga responsabilitate a păcatului lor comun. La rândul ei, Eva l-a învinuit pe șarpe și
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
lumea ce mi-o făuresc, Dar despre asta nu știu zice Și nici de alții nu vorbesc. Chiar când tăcerea mă-mpresoară, De ce să fiu nefericit? O lume mută stă pe-afară Și totuși pot fi fericit! De mă-ngenunche neputința Ori sărăcia m-a smintit, Nu-mi poate nimeni lua credința, Bolnav să fiu și schilodit! Doar cel ce nu e sănătos cu capul Este pe drept nefericit! Asta se-ntâmplă cu bogatul Ce în credință-i rătăcit! Dar cel
ȘI TOTUȘI POȚI FI FERICIT! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365206_a_366535]
-
ierte vreodată? Într-un târziu, avea să afle cât de dureroasă era iertarea acestuia, când i-a simțit îmbrățișarea. Era o îmbrățișare de compasiune, lipsind afecțiunea. Și-a dat seama că Albert îl iertase din milă, realizând că ajunsese la neputința bătrâneților.... * Ispita era prea mare. Trebuia să-și dovedească măiestria în a face copiuțe. Pentru a scrie cât mai mărunt folosea dosul peniței la ușoarele atingeri pe suprafața hârtiei. Dura mult dar dorea să dea clasă. În acest răstimp, bineînțeles
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
învățăm cele bune, învățându-ne pe noi înșine, spre a deprinde laolaltă toate cele de folos izbăvirii și mântuirii noastre din "Egiptul păcatului". Omul, vulnerabil, circumspect și înfricoșat, călătorește către centrul tainic al ființei lui și își dă pe față neputințele. Astfel, introspecția sa devine prilej de cunoaștere a puterii Celui Preaînalt. După cum corect remarca Părintele Andre Scrima, icoana Rugului Aprins este pentru intelectualii de la Mănăstirea Antim "literă", "scriptură", vector al epifaniei originare, oferind posibilitatea deschiderii unor căi nebănuite pentru interogațiile
P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364697_a_366026]
-
vector al epifaniei originare, oferind posibilitatea deschiderii unor căi nebănuite pentru interogațiile cardinale ale spiritului. Iar doctrina teologică desprinsă din acest fragment scripturistic constituie, de fapt, liniile de forță ale isihasmului: nevoindu-se întru dobândirea rugăciunii curate, omul își descoperă neputințele și dobândește totodată, puterea de a le declara și mărturisi în fața lui Dumnezeu, Care, odată scoase la iveală, le preschimbă și transformă în virtuți. În felul acesta, rugătorul cunoaște treptat puterea dumnezeirii și se apropie, așa după cum va face chiar
P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364697_a_366026]
-
prospețimea primei dimineți și a inspirației inițiale. Lupta redutabilă împotriva duratei și repetiția mortificatoare sunt încercările la care ființa umană își dovedește cel mai mult vulnerabilitatea. Prozaicul vieții o fac să coboare în infernul plictiselii” . Rutina de zi cu zi, neputințele celuilalt și orgoliul propriu macină treptat temelia căsniciei și duc la secătuirea iubirii. Chiar și atunci când cei doi se încred în armonia lor - intelectuală sau fizică - pot constata că după un timp relația dintre ei „va îmbătrâni, se va scleroza
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
la secătuirea iubirii. Chiar și atunci când cei doi se încred în armonia lor - intelectuală sau fizică - pot constata că după un timp relația dintre ei „va îmbătrâni, se va scleroza și va muri odată cu módele și cu frământările lumești” . Această neputință omenească este dovada că fără ajutorul lui Dumnezeu nimic din ceea ce făptuiește omul nu are șansa de a dăinui. Relația definitorie, esențială a omului este cea pe care o are cu Dumnezeu: dacă aceasta există, atunci întreaga lui viață capătă
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
pe cărarea acestei vieți înseamnă a ține cont de faptul că aceasta este presărată cu multe încercări și greutăți. Înainte de toate, întâlnirea însăși cu celălalt este o continuă provocare la depășirea egoismului propriu, întrucât acesta (soțul sau soția) își are neputințele sale . Dar tocmai aici stă frumusețea vieții, ca ajutat de Dumnezeu să ajungă să-l vadă pe celălalt așa cum îl vede Dumnezeu: în mod dinamic, cu speranța înnoirii, și nu într-un mod static, blocat la o anumită faptă greșită
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
Dumnezeu) este, în realitate, confruntat cu propriile sale obstacole interioare” . În felul acesta, blocajele de orice natură pe care le întâlnește la locul de muncă (inclusiv cele în care este nedreptățit ) vor contribui la descoperirea și vindecarea anumitor patimi sau neputințe sufletești ale sale. Un rol important în această abordare a muncii îl are rugăciunea către Dumnezeu, care trebuie să preceadă și să însoțească fiecare moment din viața omului, deci și cel în care lucrează. Redăm în continuare modul în care
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
metrou, autobuz, mașină, pe trotuar, pe stradă va rosti continuu (...): Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul, amintindu-și că această rugăciune era pronunțată de toți cei care cereau de la Hristos un ajutor și vindecarea de neputințele lor. Ajuns la locul de muncă, va cere în lăuntrul său Domnului să binecuvinteze locul și persoanele care lucrează acolo, astfel încât sarcinile pe care le urmăresc cu toții să se împlinească. Intrând în biroul său, va cere ca Domnul să binecuvinteze
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI TEOFIL PARAIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364716_a_366045]
-
acestei relații. Înzestrat de Creator cu aspirația spre comuniune, omul simte nevoia să comunice și altuia viața sa interioară. A dialoga cu altul despre lucruri exterioare, nu-l mulțumește, ci simte dorința de a-și comunica gândurile, sentimentele, înclinațiile sau neputințele sale interioare. Acest fapt implică și un efort deosebit atunci când prin spovedanie se înțelege nu destăinuirea a ceea ce e bun în ființa sa, ci dimpotrivă, descoperirea a ceea ce este negativ, a ceea ce constituie piedică, deficiență, neputință sau izvor al unor
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI TEOFIL PARAIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364716_a_366045]
-
gândurile, sentimentele, înclinațiile sau neputințele sale interioare. Acest fapt implică și un efort deosebit atunci când prin spovedanie se înțelege nu destăinuirea a ceea ce e bun în ființa sa, ci dimpotrivă, descoperirea a ceea ce este negativ, a ceea ce constituie piedică, deficiență, neputință sau izvor al unor fapte și gânduri rele” - potrivit afirmațiilor făcute de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, care amintește și de faptul că: „două sunt ispitele care îl opresc pe creștin de la spovedanie. Este vorba de rușinea și teama că păcatele
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI TEOFIL PARAIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364716_a_366045]
-
acea percepție filozofică idealistă și abstractă, culminând cu necredința, agnosticismul și chiar ateismul de care am amintit, fie el de tip marxist, fie de tip new-age. Drept urmare, Păstorul Duhovnicesc trebuie să folosească îndeosebi arma rugăciunii, care-l ajută să unească neputința și nedesăvârșirea lui cu atotputernicia și binecuvântarea lui Dumnezeu . În altă ordine de idei, citindu-i datele sale biografice mă uit, cu multă admirație, la faptul că Părintele Teofil s-a născut la 3 martie anul 1929, într-o familie
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI TEOFIL PARAIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364716_a_366045]
-
au dus în pământ și vremea are semne bune. - Ajută-ne, Doamne! Din când în când îmi împrăștii apa pe frunte, din când în când îmi șterg ochii. Mâna mea era fără vlagă și vederea neclară. Miraj, amintiri, dureri, nostalgii, neputințe, doruri, griji, teamă... mi-aș fi dorit să fie un vis. Nimeni nu cânta Serenada Privighetorii. Referință Bibliografică: Mi-aș fi dorit să fie un vis / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1328, Anul IV, 20 august 2014
MI-AŞ FI DORIT SĂ FIE UN VIS de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364816_a_366145]