2,940 matches
-
atât timp pentru a ajunge aici. Zilele și nopțile exasperante de repetiții, banii pe care-i cheltuia pe cămin și mâncare și care nu-i mai ajungeau nici de-un parfum, iar dincolo de sărăcia de care se săturase, deziluziile și nesiguranța care în ultimul timp puseseră stăpânire pe el. În cealaltă parte era Răcaru. Nu era un local select ca acelea din centru, unde cei care începuseră să cânte deveneau tot mai cunoscuți, dar era un început bun. Un început care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
niște lumi nebănuite, așa era Cristi, simțind cum un val de lumină și dragoste pornește din sufletul său către public și imediat i se întoarce înzecit, copleșindu-l. Puterea de a sensibiliza oamenii cu muzica lui îi înăbușea orice alte nesiguranțe și întrebări. Ce să cântăm ? l-a întrebat Fernic la primele repetiții. Ionel Fernic, un tânăr compozitor și textier talentat, un nume deja cunoscut printre artiștii vremii, cărora le scrisese zeci de melodii ce cuceriseră publicul vieții de noapte și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și acord pe care le doreau duse la perfecțiune, dar și fiecare pahar sau fiecare femeie frumoasă pe care o întâlneau și care trebuia cucerită. Poate pentru că pe amândoi viața îi încercase încă prea devreme, gustând încă de mici din nesiguranța, fragilitatea, mizeria și sărăcia ei, ajunseseră să aibă în comun atâtea și să prețuiască prietenia lor, întâmplătoare, cum o numeau în glumă, ca pe ceva sfânt, știind foarte bine că nu mulți oameni pot înțelege lucrurile și viața așa cum o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să-mi spui tot timpul ce e bine și ce nu e și să mă faci albie de porci doar pentru că, ce să vezi, pentru tine viața e altfel... Întotdeauna ai fost un fricos, Pițule ! Căci te sperie, nu ? Sărăcia. Nesiguranța. Incertitudinea zilei de mâine, nu ? Delirul vieții, care nu știi cum și când o să te lovească. Dar pe care crezi că îl poți controla, dacă ai ceva bani în buzunar, mă bufnește râsul. Când viața vine și dă cu tine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
al prosperității unei epoci în continuă ascensiune pe care o trăiau. O lume grandioasă, elegantă, civilizată, dar mai ales o lume a păcii, în care arta și bunul- gust începuseră să domnească. Odată cu ultima ei suflare, un sentiment de ușoară nesiguranță și neîncredere a învăluit întreaga țară, și așa aflată într-o tensiune politică tot mai accentuată. Odată cu moartea ei se ducea poate și cea mai de preț speranță că lucrurile nu vor degenera sau se vor schimba într-un fel
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a tensiu- nilor vremurilor, ci pentru că înăuntrul său mirosul morții deschisese răni vechi, pe care le credea de mult vindecate. Violența de pe străzi îi amintea de anii războiului, de anii fără casă, care i-au răpit tatăl și totodată copilăria. Nesiguranța și frica renăscuseră în viața lui și se așezau în fiecare seară, ca niște amante cuminți, lângă perna lui și-l mângâiau cu gheare de fier. Avea din ce în ce mai des coșmaruri. Se întorcea de pe o parte pe alta în somn și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Artiștii cu gura prea mare, cântăreți, actori sau scriitori, dacă nu reușesc să părăsească țara la timp, sfârșesc tragic. Bucuria încheierii războiului ia sfârșit astfel repede, moartea, frica, foamea și sărăcia luându-i imediat locul. În acest iad cuprins de nesiguranță și mizerie se întoarce Cristi, după cei patru ani petrecuți în spatele fronturilor. Un oraș pe care nu-l mai recunoaște și pe care încearcă din răsputeri să-l redescopere. Un oraș decimat, în care mii de oameni își pierduseră viața
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
gândit să facă ordine, cum spuneam, În literele române. Mai mult: să introducă noi principii, să creeze un climat de suspiciune umană și politică Între vechi prieteni și complici ai literaturii de Înaltă valoare, să instaleze Încă o dată, după staliniști, nesiguranța gustului la mii și sute de mii de lectori, cei de al căror sprijin și complicitate, noi, cei care am creat cu adevărat literatura bună după război, În vremuri potrivnice, ne-am bucurat pe tot Întinsul patriei și În toate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ultimei decade a tiraniei În care, Într’adevăr, tinerii debutanți au avut un tratament injust, brutal și discriminatoriu - comparat cu cel de care „ne-am bucurat” noi, șaizeciștii; ei uitând Însă că noi Înșine, la Începuturile noastre, trăiam nu numai nesiguranța și demnitatea debutului, dar și pe cea a persoanei! Pe vremea aceea Încă se mai aresta pentru mai puțin decât nimic! Nu, nu revolta tinerilor mă supără, ei au dreptul la revoltă ca orice nouă, reală generație literară, așa cum Victor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
două decenii prin reapariția unor „ambiții și orgolii” regionale. Iată luptele Francezilor care locuiesc În pensinsula Bretania pentru a reactualiza limba și literatura ca și obiceiurile bretone, aproape dispărute În modernitate! Sigur, va trebui s-o deosebim, această temă - această nesiguranță?! -, de grija și grijile economice, de revoltele care curg din justificatele injustiții și legi Încă ne-conforme necesităților unei mari părți a populației; ca și de discordanțele dintre Nord și Sud, care, deși par a se sprijini și pe motive
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de discordanțele dintre Nord și Sud, care, deși par a se sprijini și pe motive etnice, istorice sau morale, nu au de fapt legătură directă cu această temă, ce ne va „bântui” Încă multe decenii. Și, dintr-o temă a „nesiguranței”, va trebui să facem nu numai una a unității, dar și una a curajului și eficiențiie economice! Deoarece eu sunt ferm convins că acestea sunt intim legate: nu, noi nu putem aștepta revigorarea economică și asanarea morală a instituțiilor numai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Blandiana a organizat o conferință publică cu puterea și cu președintele. Conferință care, bineînțeles, nu a schimbat cu o iotă starea de fapt, fostul partid al lui Maniu, ca și cele aliate lui oferind spectacolul, penibil În continuare, al unei nesiguranțe politice, al luptelor interne și incompetenței administrative crase, epuizând rapid acel formidabil vot de Încredere pe care-l primiseră, „vot”, aport și solidaritate largă cu care, În acea vreme, s-ar fi putut „face multe”, s-ar fi putut eradica
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
capăt, el o face, se Înhamă acestui travaliu epuizant și „ridicol” vrând a se convinge pe sine - pe unul dintre acei „sine”, poate cel mai radical, mai „greu de convins”, mai rebarbativ, uneori aproape dușman! - că este! Și, În această „nesiguranță”, ridiculizată de nu puține „spirite pozitive”, cu „capul pe umeri”, „plini de bun-simț”, se ascunde de fapt orgoliul, un anume nobil și fertil orgoliu. Fără de care se poate trăi - ca să glumim puțin, pe jumătate! -, dar... nu se poate muri! Ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a contribuit din plin la discreditarea opoziției și a proiectelor alternative, mai ales În mediul rural și, În genere, printre oamenii cu cultură modestă. Însă oamenilor li se spunea ceea ce multora dintre ei le plăcea să audă: se temeau de nesiguranța unei societăți deschise și, educați În spirit paternalist și autohtonist, priveau cu neîncredere spre modelul occidental. Lupta pentru putere a căpătat accente dramatice. În fața unei opoziții oricum minoritare, guvernanții nu s-au sfiit să recurgă la mijloace brutale, extrase mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Împrejurări. Nu se Întrevedea o mare iubire față de Occident sau de valorile occidentale! Privit cu răceală de occidentali, regimul Iliescu pierdea neîncetat teren și În interiorul țării. Stagnarea reformei a putut da unora iluzia că scapă de ce e mai rău (șomajul, nesiguranța zilei de mâine...). Dar rezultatul nu putea fi decât rămânerea În sărăcie. Cei mai mulți români s-au Îndepărtat de Iliescu așa cum se Îndepărtaseră și de Ceaușescu: nu din motive ideologice, ci nemulțumiți din pricina condițiilor de viață precare. S-a adăugat și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nu s-a Întâmplat mai rău. Fenomenul Vadim definește mai puțin o politică (programul său e cu totul sumar), cât o stare emoțională. Este o expresie a exasperării, un „cocktail“ alcătuit din sărăcie, frustrări, indignare față de corupție, neliniște provocată de nesiguranța vieții, cultură paternalistă (un stat puternic, liderul providențial)... Votanții „României Mari“ erau În genere citadini, cu studii medii și relativ tineri, categorii dinamice, care se simt nedreptățite de disfuncționalitățile sociale, de șomaj etc. (În timp ce Iliescu rămânea preferatul țăranilor și al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să-l nedreptățească pe altul: și-ar fi ocupat repede locul În pădurea de țepi a domnitorului. Ce vremuri! „Cum nu vii tu, țepeș Doamne?“ este o invocație bine cunoscută printre români, datorată poetului Mihai Eminescu. Când se simt În nesiguranță și abandonați de cei care au răspunderea țării (și asta li se Întâmplă destul de des), românii visează la Vlad țepeș sau la un nou Vlad țepeș. Apoi, sângerosul domnitor a fost și un viteaz apărător al țării, Împotriva invaziei turcești
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
e decât cazul particular al unei evoluții generale: lumea care a fost rămâne În urmă, tot mai În urmă... Agresiuni Împotriva Bucureștiului, s-au coalizat multe adversități. De la neplăceri aproape cotidiene la catastrofe, toate se țin lanț. Poate că tocmai nesiguranța vieții a imprimat psihologiei bucureștene o doză de fatalism, combinată cu dorința de a trăi clipa, fără a Învesti prea mult În viitor. Primul mare dușman este Însăși clima. Departe de munte, departe de mare și Într-o câmpie deschisă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
acumulate. Prea multă instabilitate, de asemenea. Puține dintre națiunile Europei au avut un trecut atât de instabil. De vină, se Înțelege, este istoria, Însă până la urmă și caracterul, și comportamentul oamenilor au ajuns să se adapteze acestei prelungite stări de nesiguranță. România și-a creat nedorita reputație de țară imprevizibilă. Istoria a Însemnat Însă, pe de altă parte, și cristalizarea unui anume tip de civilizație și a unei identități românești. O sinteză aparte, Îmbinând un puternic și tenace fond rural cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Celor ce vor citi aceste rânduri, le cer iertare pentru redundanță. Hotelul în care suntem cazați este o clădire de cinci etaje, uriașă pe orizontală, cu coridoare lugubre, mohorâte, pe care le străbați cu un sentiment tot mai sporit de nesiguranță. Când nu mai știi dacă mergi în direcția cea bună, îți „iese în cale”, la fiecare 300 de metri, un post de supraveghetoare, în care pare să fie mereu aceeași femeie, aplecată deasupra unor hârtii luminate de o veioză. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Aliev și Șevardnadze. Toți acești foști comuniști sunt, oricât de straniu ar suna acest lucru, un factor de stabilitate în zonă. Dar lucrurile pot evolua într-o direcție imprevizibilă după dispariția lor, pentru că răbdarea oamenilor, chinuiți de sărăcie și nesiguranță, a ajuns la limită. Să ne rugăm ca această perioadă de tranziție și nestabilitate să treacă mai repede, deși Gumiliov spunea - și cred că are dreptate - că ea durează aproximativ 20-25 de ani. Noi am traversat deja 10, așa că ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aprecierile și vechile entuziasme! Această „uitare și rușinare” de valorile tale, această iute „adaptare” la criteriile și valorile pe care le găsești „acolo”, dintr-un ceea ce numim „tropism cultural”, este semnul edificator al complexului nostru de inferioritate nemărturisit altfel, al nesiguranței noastre identitare. Al grabei de adaptare, de fapt al incapacității de a avea propriile criterii ale valorii; noi și azi așteptăm ca străinii să ne descopere, să aibe „curajul” valorii chiar când ea apare pe un sol fără prestigiu cultural
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
deceniu, ambii nefiind defel precoce, el debutând târziu pentru un poet, la 27 de ani, eu la 31! -, cu toți pozam mai mult sau mai puțin. Toți tinerii pozează, bineînțeles, sau aproape toți, iar noi o făceam din motive multiple: nesiguranță de sine, de propria vocație, dar și în dorința, la fel, generală la tineri, de a „da măsură” propriei valori și, în absența unor texte „esențiale, definitorii”, tânărul „exagerează”, bineînțeles, manifestând o exigență ridicol de aspră față de alții mai consacrați
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu marii poeți „de dinainte”, un Arghezi sau Blaga. În En-Ghidu apare cu claritate incertitudinea existențială tipică idealismului german, refuzul nu numai al „realității”, dar și al capacității omului de a o sesiza, de a o cunoaște, de „a fi”. „Nesiguranța absolută” a eului, încercarea sa disperată de a se confrunta cu lucruri și cu fenomene, ca realități posibile, apte, poate, de a-i certifica ființa, concretețea și, mai ales, „posibilitatea ființării”. Un idealism absolut, „subiectiv”, cum se spune în limbaj
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trecând de pe o gură pe alta ca un râu nevăzut, căci ele nu există. O, prietene, cum este albastrul tău? Nașterea realului din cuvânt („ca să fie ceva între noi... am botezat ceea ce eu însumi făcusem, rănindu-mă!”... Și o repetată nesiguranță a existenței: „Să ne bucurăm de aceste cuvinte trecând de pe o gură pe alta, ca un râu nevăzut, deoarece ele nu există”.Ă Ceea ce nu e fără de margini este, pretutindeni călătorește, pete mari întâlnind cărora Timp le spun. Ceea ce nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]