3,918 matches
-
cu referire la prevederile art. 11 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 14 pct. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Curtea constată că, întrucât nu se încalcă principiul constituțional al prezumției de nevinovăție, așa cum s-a mai arătat, nu se pune problema încălcării celor două texte din documentele internaționale menționate și, pe cale de consecință, nici a incidenței prevederilor art. 20 din Constituție. Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al
DECIZIE nr. 493 din 29 septembrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171290_a_172619]
-
că a săvârșit o faptă incompatibilă cu funcția deținută, iar pe perioada suspendării salariatul respectiv nu este împiedicat să se încadreze la altă unitate ori în altă funcție. De asemenea, pentru situația în care se va constata inexistența faptei ori nevinovăția salariatului, alin. (2) al aceluiași articol prevede măsuri reparatorii corespunzătoare. Invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 24/2003 . Apreciază că, întrucât textul de lege criticat se aplică deopotrivă tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei
DECIZIE nr. 520 din 11 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171431_a_172760]
-
pentru care s-a formulat plângerea penală, nefiind împiedicat să se încadreze la altă unitate ori în altă funcție chiar la aceeași unitate. Astfel, dreptul său la muncă nu este atins. Măsura suspendării nu este contrară nici principiului prezumției de nevinovăție, care se aplică numai în cadrul răspunderii penale. Plângerea penală se întemeiază pe date și pe indicii cu privire la săvârșirea de salariat a unei infracțiuni incompatibile cu funcția deținută, iar existența ori inexistența vinovăției se stabilește prin hotărâre judecătorească definitivă. Fapta salariatului
DECIZIE nr. 520 din 11 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171431_a_172760]
-
ori inexistența vinovăției se stabilește prin hotărâre judecătorească definitivă. Fapta salariatului, chiar dacă nu va atrage răspunderea penală a acestuia, poate constitui abatere disciplinară, ce poate fi sancționată inclusiv cu încetarea contractului de muncă. În situații în care se va constata nevinovăția salariatului și dispunerea nejustificată a suspendării contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la măsuri reparatorii corespunzătoare în temeiul dispozițiilor art. 52 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora: "(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c), dacă se
DECIZIE nr. 520 din 11 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171431_a_172760]
-
și dispunerea nejustificată a suspendării contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la măsuri reparatorii corespunzătoare în temeiul dispozițiilor art. 52 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora: "(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea avută anterior și i se va plăti o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului." Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
DECIZIE nr. 520 din 11 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171431_a_172760]
-
fără "o explicitare clară" a acestora, ceea ce este de natură să încalce dispozițiile constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (1), art. 45 și art. 124 alin. (1) și (2). Se arată că este încălcată prezumția de nevinovăție prin faptul că simpla folosire a unor credite în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate este prezumată a fi obținere de foloase necuvenite, apreciindu-se că "interesele finanțatorului [...] ar fi protejate prin introducerea unei alte sintagme, anume
DECIZIE nr. 489 din 29 septembrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171287_a_172616]
-
în condițiile legii sunt garantate."; - Art. 124 alin. (1) și (2): "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii. (2) Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți." ... Se susține, în esență, că textul criticat este defectuos redactat, fiind încălcată prezumția de nevinovăție prin aceea că simpla folosire a unor credite în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate este prezumată a fi obținere de foloase necuvenite. Se apreciază că se impune completarea acestuia cu sintagma «dacă s-a produs o
DECIZIE nr. 489 din 29 septembrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171287_a_172616]
-
Suceava într-o cauză având ca obiect o contestație la executare. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 179 din Codul de procedură fiscală încalcă normele constituționale ale art. 23 alin. (11), referitoare la prezumția de nevinovăție, precum și pe cele ale art. 44 alin. (2) și ale art. 136 alin. (5) din Constituție, privind protecția proprietății private. Astfel, se precizează că, potrivit dispozițiilor criticate, "o eventuală contestație a unei persoane împotriva unui act constatator prin care s-
DECIZIE nr. 231 din 21 aprilie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/167689_a_169018]
-
subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile cu valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat". În ceea ce privește critica de neconstituționalitate față de dispozițiile art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, se apreciază că aceasta nu poate fi reținută, deoarece invocarea prezumției de nevinovăție nu are relevanță în cauza de față. Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile
DECIZIE nr. 231 din 21 aprilie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/167689_a_169018]
-
de impunere, suspendare solicitată o dată cu introducerea contestației împotriva respectivului act. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, suspendarea prevăzută de dispozițiile art. 184 din ordonanța criticată, având caracter facultativ, și nu obligatoriu, de drept, încalcă în mod grav atât prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituție, cât și regimul constituțional de protecție a proprietății private, consacrat în art. 44 și în art. 136 alin. (5) din aceasta. Se susține că, în condițiile în care sumele reținute prin actul
DECIZIE nr. 231 din 21 aprilie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/167689_a_169018]
-
care, în practică, ar putea prejudicia în mod grav patrimoniul societății comerciale executate. În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a art. 23 alin. (11) din Constituție, se constată că aceste dispoziții nu au incidență în cauza de față, întrucât prezumția de nevinovăție este un principiu ce guvernează procesul penal, fără a se aplică, deci, și procedurii contencioase fiscale sau administrative. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art.
DECIZIE nr. 231 din 21 aprilie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/167689_a_169018]
-
de drept, ale art. 8 privind dreptul de a sesiza instanțele judecătorești, ale art. 10 privind dreptul persoanei de a fi audiată în mod echitabil și public de un tribunal independent și imparțial, ale art. 11 referitoare la prezumția de nevinovăție și ale art. 30 privind interpretarea Declarației, din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele: I. În ceea ce privește dispozițiile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, Curtea constată că acestea
DECIZIE nr. 551 din 18 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/172004_a_173333]
-
căror ocupare angajatul dobândește calitatea de gestionar se ajunge la situația ca sectorul privat să nu mai aibă nici un cuvânt de spus; totodată se apreciază că art. 4 din lege încalcă dreptul moral și penal la reabilitare, precum și prezumția de nevinovăție consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituție. De asemenea, reprezentantul autorului excepției consideră că prevederile referitoare la garanții și răspunderi cuprinse în lege încalcă art. 53 din Constituție. Reprezentantul Regiei Naționale a Pădurilor - Direcția Silvică Ialomița solicită respingerea excepției
DECIZIE nr. 548 din 18 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24, art. 25, art. 26 şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171995_a_173324]
-
Pădurilor - Direcția Silvică Ialomița solicită respingerea excepției. În acest sens, se arată că prevederile legale care instituie răspunderea gestionarului sunt în concordanță cu art. 23 alin. (11) din Constituție, având în vedere că textul constituțional se referă la prezumția de nevinovăție în materie penală. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că prevederile legale criticate sunt în concordanță cu dispozițiile art. 23 alin. (11) din Constituție. Se mai arată că prezumția de culpă a gestionarului a
DECIZIE nr. 548 din 18 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24, art. 25, art. 26 şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171995_a_173324]
-
cereri pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a unui pădurar. În motivarea excepției autorul acesteia susține că dispozițiile art. 24, 25, 26 și ale art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 încalcă "principiul de drept constituțional, democrat al prezumției de nevinovăție". Se apreciază că " Legea nr. 22/1969 creează prezumția răspunderii materiale a gestionarului pentru pagubele din gestiunea sa, ceea ce este nelegal și contrar Constituției României și ordinii de drept instaurate după 1989, când nimeni nu poate fi obligat să suporte
DECIZIE nr. 548 din 18 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24, art. 25, art. 26 şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171995_a_173324]
-
nu prevăd funcția de pădurar ca funcție de gestiune în sensul Legii nr. 22/1969 și al hotărârii de aplicare". Tribunalul Ialomița - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii, se apreciază că "prezumția de nevinovăție este statuată constituțional numai în materie penală, în dreptul privat instituirea prin lege a unor prezumții de vinovăție necontrazicând norma constituțională". În acest sens, sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 45 din 24 aprilie 1996 și nr. 446 din 26 octombrie
DECIZIE nr. 548 din 18 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24, art. 25, art. 26 şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171995_a_173324]
-
1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituție, este reglementată în legătură cu libertatea individuală a persoanei. În acest sens, sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 39 din 5 aprilie 1995, nr. 446 din 26 octombrie 2004 și nr. 45 din 24
DECIZIE nr. 548 din 18 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24, art. 25, art. 26 şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171995_a_173324]
-
o problemă ce ține de aplicarea legii, care se află în competența instanței de judecată." Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, având în vedere că "dispozițiile art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală consacră prezumția de nevinovăție exclusiv pentru ipoteza răspunderii penale, această concluzie rezultând nu numai din reglementarea constituțională care face referire explicită la «hotărârea judecătorească de condamnare», dar și din economia reglementărilor constituționale referitoare la prezumția de nevinovăție". Totodată se arată că dispozițiile criticate nu
DECIZIE nr. 548 din 18 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24, art. 25, art. 26 şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171995_a_173324]
-
11) din Legea fundamentală consacră prezumția de nevinovăție exclusiv pentru ipoteza răspunderii penale, această concluzie rezultând nu numai din reglementarea constituțională care face referire explicită la «hotărârea judecătorească de condamnare», dar și din economia reglementărilor constituționale referitoare la prezumția de nevinovăție". Totodată se arată că dispozițiile criticate nu conțin norme contrare prevederilor art. 44 alin. (8) din Constituție. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile Legii nr. 22/1969 "nu pun în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale", neîncălcând astfel textul
DECIZIE nr. 548 din 18 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24, art. 25, art. 26 şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171995_a_173324]
-
din 5 ianuarie 2005. Astfel, prin Decizia nr. 45 din 24 aprilie 1996 , Curtea a reținut, în esență, că "art. 23 alin. (8) din Constituție [devenit, după revizuirea și republicarea Constituției, art. 23 alin. (11)] consacră într-adevăr prezumția de nevinovăție, dar exclusiv pentru ipoteza răspunderii penale. Această concluzie rezultă nu numai din termenii reglementării constituționale, făcându-se referire explicită la «hotărârea judecătorească de condamnare», dar și din economia reglementărilor, prevederile art. 23 alin. (8) [devenit art. 23 alin. (11)] fiind
DECIZIE nr. 548 din 18 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24, art. 25, art. 26 şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171995_a_173324]
-
patrimonial pentru o pagubă cauzată în gestiune prin fapte ce nu constituie infracțiune, nefiind vorba, în acest caz, despre o răspundere penală, ci despre o răspundere patrimonială". De asemenea, în ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a principiului referitor la prezumția de nevinovăție, Curtea a constatat "că acesta nu poate fi desprins din contextul său constituțional. Prezumția de nevinovăție este reglementată în legătură cu libertatea individuală a persoanei, privind reținerea, arestarea și soluționarea procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare". Neexistând elemente noi
DECIZIE nr. 548 din 18 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24, art. 25, art. 26 şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171995_a_173324]
-
acest caz, despre o răspundere penală, ci despre o răspundere patrimonială". De asemenea, în ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a principiului referitor la prezumția de nevinovăție, Curtea a constatat "că acesta nu poate fi desprins din contextul său constituțional. Prezumția de nevinovăție este reglementată în legătură cu libertatea individuală a persoanei, privind reținerea, arestarea și soluționarea procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare". Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții în această materie, soluțiile pronunțate prin aceste decizii, precum și
DECIZIE nr. 548 din 18 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24, art. 25, art. 26 şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171995_a_173324]
-
de drept, ale art. 8 privind dreptul de a sesiza instanțele judecătorești, ale art. 10 privind dreptul persoanei de a fi audiată în mod echitabil și public de un tribunal independent și imparțial, ale art. 11 referitoare la prezumția de nevinovăție și ale art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: I. - Art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă a fost abrogat expres prin art. I pct. 45 din Legea nr. 219
DECIZIE nr. 617 din 17 noiembrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă şi ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/173838_a_175167]
-
Articolul 5^1 Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnității umane. Supunerea acesteia la tortură sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsită prin lege. Prezumția de nevinovăție Articolul 5^2 Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. ------------- Art. 5^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie
CODUL DE PROCEDURA PENALA din 1968 (**republicat**) (*actualizat*) (actualizat până la data de 28 decembrie 2005*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/173452_a_174781]
-
care cunoaște vreo proba sau deține vreun mijloc de probă este obligată să le aducă la cunoștința sau să le înfățișeze. Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor Articolul 66 (1) Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. ... (2) În cazul când există probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. ... ------------ Denumirea marginala și alin. (1) ale art. 66 au fost modificate de LEGEA
CODUL DE PROCEDURA PENALA din 1968 (**republicat**) (*actualizat*) (actualizat până la data de 28 decembrie 2005*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/173452_a_174781]