4,526 matches
-
desigur proaspeți, de vreme ce abia azi și-a scos de la croitor costumul ! Singur a spus că l-a îmbrăcat înainte să vină aici... Și totuși, stropi de noroi pe o manșetă de pantalon, într-o zi atât de secetoasă !... Stropi de noroi, pe manșeta de la pantaloni, două fotolii de răchită, puse față în față sub nuc, aleile pe care Sophie le-a inundat cu apă, udându-și fără rost trandafirii la o oră la care s-a auzit un inexplicabil țârâit de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trebui să se grăbească, să nu fie surprins de ceilalți musafiri, grădina este luminată feeric, gustul discutabil al Sophiei, ghirlande de roze și lampioane de hârtie colorată atârnate de copaci. Profesorul își zornăie nervos pastilele în cutia plată, stropi de noroi pe manșeta unor pantaloni abia astăzi scoși de la croitor, dar atunci de ce o vizită neanunțată ? La o oră atât de nepotri vită ? ! Dar cum, dar cum, derularea înceată a fiecărui fapt, sunetul îndoielnic al fiecărei vorbe, Profesorul duce la gură
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dintre acești inoffensifs antiseptiques de l’intestin, ca să ascundă faptul că, de câteva secunde, un clipit repede-repede îi antrenează jumătate de obraz într-o strâmbătură. Semnul, totuși, al unei nervozități stăpânite. încă își mai chinuie mintea cu acei stropi de noroi pe o manșetă de pantaloni, umilit de gândul care nu se poate desprinde, provocându-i o insuportabilă suferință fizică în toată făptura, o durere care îl umilește și îl revoltă, sus, la etaj, uși închizându-se, deschizându-se, pași înceți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a și venit la noi mai devreme și de aceea nu s-a îndurat până în ultima clipă să ne dea neplăcuta veste, iar acum nu vrea decât să-și ia rămas bun de la doamna, de la domnișoara ! Iar acei stropi de noroi pe manșeta de pantaloni sunt tot acolo, sunt chiar o enigmatică certitudine, dar fața Profesorului rămâne impenetrabilă. Rictusul nervos i-a dispărut, ca și surâsul destins, de altfel. Lumina electrică neprielnică și boala prost diagnosticată de doctori explică îndeajuns de ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la o asemenea distanță. Dar, tot înțepându-mă când îi culegeam, am renunțat la întreprinderea mea. Mi-am scos enervat batista să-mi șterg picăturile de sânge ; mă încurca și nefericitul paner ce-mi rămăsese pe braț, mă enerva și noroiul de pe alei, pentru că azi noapte plouase tare (așa se vede că am scăpat și de alarme), dar, mai ales, mă scoteau din minți isteria ce sau era jucată, sau era pură nebunie și absurditatea celor ce ea pretindea, țipând : că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e enormă, părinții Danei, care tocmai plecau la o altă petrecere, au Împietrit În ușă, convinși că au În față un terorist. Se vede că bem bere și dansăm, iar eu sînt de-a dreptul ridicol (treningul e murdar de noroi, miros ciudat, deși m-am spălat, și oricum nu se aștepta nimeni să apar, cu atît mai puțin să mă pun pe băut ca un apucat, nu acum, nu așa - ce surpriză! ha-ha! -, cu acest prilej, se descoperă Înțelesul unei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
arată ora 12. Toată treaba asta ar putea fi ceva ca un bal al fantomelor, dacă fantomele ar avea niște organe sexuale active la care să facă referire În mod neașteptat: Răcane, futu-te-n cap, m-ai stropit cu noroi! Dar clima e un inconvenient minor, important e că sîntem liberi, că știrile care se aud sînt din ce În ce mai palpitante, că au Început să circule ziarele, ba chiar s-au născut cîteva ziare noi și se pare că urmează și altele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și ei unde puteau, prin hambare, prin grajduri, cu animalele. Frate-meu s-a umplut la un moment dat de păduchi, nu că asta ar fi fost mare scofală... Știi tu cum erau atunci drumurile? Niște nenorociri desfundate, pline de noroaie, drumuri de pămînt... Singurul drum asfaltat din țară era de la București la Sinaia. — Și-n astea două luni cît ați venit spre sud... cum ați scăpat de bombardamente... ați trecut prin...? — Am scăpat... existau informații și eram dirijați de militari
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bine să mergem spre sud și mai departe, așa că În loc să ajungem la Baia de Aramă am ajuns Într-un sat care se cheamă Grozești, Între Țicleni și Filiași. Era deja sfîrșitul lui martie, ne săturaserăm de mers, două luni prin ploi și noroaie. Ne-am adăpostit pe moșia unui boier, Gărdăreanu, undeva Între niște dealuri. Avea pămînt și animale și n-avea cu cine să-l muncească, că bărbații erau la război. Așa că i-au picat niște gospodari pe cap... Eu mă duceam
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spaimă pură. Repede, repede, repede, trebuie, trebuie, trebuie! Se propti cu mâinile de partea din spate a mașinii, înfigându-și tălpile printre pietrele ascuțite de pe chei, și se opinti încercând să împingă automobilul cu palmele. Simți sticla udă, stropită de noroi, a geamului din spate și își înălță fața năucă, răvășită, ca un câine turbat. Auzi strigăte, ale lui și ale altcuiva. În aceeași clipă privi către podețul de fier și văzu profilându-se o siluetă - o siluetă înaltă, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
curioase, răutăcioase ale celorlalte case. George se întoarse de la fereastră și se îmiedică de ceva. Maldărul lui de haine, trântite claie peste grămadă pe podea. Acolo zăceau de obicei. Dar, în mod ciudat, acum erau ude leoarcă și îmbibate de noroi. George își aduse aminte. Nu fusese un vis. Totul se întâmplase aievea. Mașina se prăvălise în canal, cu Stella înăuntru. Deci Stella era moartă! Se îndreptă, fără grabă, spre ușa dormitorului și, de acolo, traversă palierul spre camera Stellei. Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o sută de pagini minunat de lucide. Să nu scrii nimic altceva decât adevărul - un asemenea proiect păruse vreodată simplu sau măcar inteligibil? Adevărul cristalin, nu un flux bombastic de semiadevăruri tulburi; nici măcar semiadevăruri, ci aberații profanatoare, spolieri, împroșcări cu noroi, batjocoriri și calomnieri ale adevărului. Dar, din acest punct de vedere, însăși cartea lui îi stătea în drum, ca o obstrucție majoră. Știa cât e de proastă. Din nefericire, știa și cât e de bună, cât de superioară e cărților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
proeminent oasele omoplaților, nu sânii. Lui Tom îi apăru la fel de copil ca și prima dată, cu singura diferență că nu mai era udă leoarcă. — Ți-am adus niște flori, îi spuse Tom, întinzându-i-le. Vai, Doamne, sunt pline de noroi. Le-am scăpat pe jos. Pearl intră, aducând încă două lumânări. — Unde să le pun? — Unde vrei. Ia, te rog, florile astea și spală-le, îi spuse Hattie. (Acestea au fost primele cuvinte pe care le auzi Tom din gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe o pernuță. Bună viață mai duc unele animale. Plec apoi la drum, pe o dimineață răcoroasă, căci astănoapte a plouat. Urmez șoseaua principală, căci nu-mi place să merg prin pădure sau peste câmpuri și să mă umplu de noroi. Si nu se știe dacă nu m-ar paște iar riscul de a nu mai găsi marcajul. Strada N920 este îngustă și fără trotuare, iar până la Oloron S.te Marie sunt 23 de km. Traficul este intens și sunt multe
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
tuturor: lumina roșie din drumul / meu oraș județ țară continent / din lumea asta / e grupa mea de sânge, pentru ca, în felul acesta, să poată implora: Sfântă Maria pentru noi roagă-te... Angoase, dezabuzări, regrete, ratări, sacrificii, renunțări etc., toate alcătuiesc noroiul de lângă inimă, care-l determină să-și strige spre Dumnezeu tunetele și fulgerele și norii / inimii. O imagine-laitmotiv a volumului este cea a reiterării, prin asemenea acte ale vieții sale, a destinului christic. De altfel, inima, Isus, Dumnezeu și poezia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în chipul acesta și că, poate, cândva se va rușina de ceea ce face. Când se lasă seara mă înapoiez acasă și intru în camera mea de lucru, în prag lepăd de pe mine haina de toate zilele, că-i plină de noroi și lut, îmi pun veșminte regești și de curte. Îmbrăcat cum se cuvine pentru aceasta, pășesc în străvechile lăcașuri ale oamenilor de demult; fiind primit cu dragoste de ei, mă satur cu acea hrană care solum este făcută pentru mine
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
lucru care, desigur, nu ar fi fost suficient dacă poporul însuși i-ar fi fost ostil. Și să nu-mi răspundă nimeni invocând, împotriva părerii mele, proverbul mult prea cunoscut care spune că cine pune temei pe popor construiește pe noroi; proverbul este adevărat doar atunci când un cetățean particular are încredere în popor și se amăgește cu gândul că acesta i-ar lua apărarea dacă el ar fi urmărit de dușmani sau de magistrați. În cazul acesta, el poate să se
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Un părinte spunea: “Dumnezeu le dă oamenilor necazurile pentru ca noi, oamenii Bisericii, să putem semăna sămânța cea bună a credinței”. Dumnezeu nu se bucură atunci când noi suferim, dar îngăduie ca noi să suferim, pentru ca sufletele noastre să se curețe de noroiul păcatelor. Ceea ce este un lucru minunat, chiar dacă, la prima vedere nu pare. Precum spuneam și mai devreme, suferința ne ajută să ne purificăm și să evoluăm. De aceea trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu și pentru necazuri și pentru boli
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Cât de superficiali suntem! * Când revoluția nu mai este în pericol se proclamă cu dărnicie toate libertățile. * Câți oameni - atâtea dorinței. Cine să le mai satisfacă pe toate? * Câteodată și cerul sângerează. * Insulta nu este decât o revărsare verbală a noroiului care colcăie în oameni. * Repetiția duce la scleroză. * Fumatul este un dezechilibrul psihic. Se restabilește îndată ce individul aprinde țigara. * Automobilul potolește vanitatea. * A trebuit să plec așa departe ca să te simt așa de aproape! * Călătorul trece - drumul rămâne. * Oamenii se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
că în asemenea împrejurări trebuie să te comporți ca la pocher. N-ai voie să se vadă că te temi. Dacă te temi, ești pe jumătate pierdut. De jur-împrejur nu se zărea, în afară de stufăriș, decât aceeași apă stătută amestecată cu noroi și resturi vegetale și, printre bălți, locuri înguste de pământ tare care oricând se putea dovedi înșelător. Încotro s-o apuc? m-am întrebat. Am pornit la întîmplare. După o vreme, am avut impresia că, în loc să ies spre marginea mlaștinii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
respir. Șeful îmblînzitorilor asculta și el vântul. În clipa următoare din colibă își făcu apariția o femeie îmbrăcată aproape în zdrențe, dar zdrențele nu făceau decât să-i scoată și mai mult în relief frumusețea nerușinată și provocatoare, așa cum în noroi florile sânt și mai strălucitoare uneori. Era înaltă, avea părul scurt, carnea arămie și contrasta violent cu aspectul sordid al îmblînzitorilor. Exista ceva exotic în toată ființa ei de floare echivocă a smârcurilor. O frumusețe tulbure, păcătoasă și perfidă ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu în armuri, ci în haine de cerșetori, visau probabil să vină o zi când n-ar fi nevoie decât de o nuia și de o cobră ca nimeni să nu mai crâcnească. Până atunci aduceau pe altarele lor de noroi ofrande de fluturi morți și cerșeau prin orașe, cum îi văzusem. Pe la răspântiile străzilor cântecul lor trist și amenințător le stârnea poate nostalgia mlaștinilor... Dar de ce ne lăsau în pace în gară? Poate că nu aflaseră despre sosirea noastră. Sau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vreme am crezut că din pricina Pământului umed de sub ferigi, până ne-am lămurit că sub picioarele noastre era o pânză albicioasă și vie de omizi. Le striveam călcîndu-le și alunecam după aceea pe pasta scârnavă și gelatinoasă, un fel de noroi animal. Ni s-a făcut silă și am căutat să ieșim cât mai repede din ferigi. Am ajuns mai întîi la un mormânt. Era o movilă lunguiață, invadată de rugi de mure și abia când am văzut crucea rudimentară de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întrebat. Necunoscutul râse în spatele meu. Nu era același râs pe care-l auzisem înainte reverberând. Era mai ascuțit și întrerupt de sughițuri. Fără să întorc capul, am încercat să trag cu coada ochiului și am zărit două picioare pline de noroi. Aceeași voce m-a apostrofat ironic: "Decît să te chinui așa, îți dau voie să te întorci". Dar parcă acum îmi era teamă. Am rămas nemișcat. "Hai, Întoarce-te!" îmi porunci vocea. Și m-am supus. Primul lucru care m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-i văzusem până atunci, unul înalt și uscat, altul bondoc și cu fruntea teșită, s-au apropiat și m-au înhățat. M-au prins de umeri ținîndu-mă strâns, ca să nu pot scăpa, și m-au târât prin mlaștină. Înotam în noroi până la genunchi acum, dar ei nu se opreau nici o clipă. Se vedea că erau învățați să meargă prin noroi și cunoșteau perfect fiecare smârc, fiecare perdea de stuf, deoarece nu ezitau deloc. Am zărit, mai întîi, licărind prin stufăriș, o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]