37,536 matches
-
milioanelor de tineri din Statele Unite este pur și simplu să-și întemeieze o familie stabilă și să atingă vârsta maturității. Mai mult de jumătate din toți copiii din Statele Unite sunt crescuți în familii cu un singur părinte. Într-o zi obișnuită, 100.000 de copii americani aduc arme cu ei la școală, și patruzeci dintre ei sunt răniți sau uciși. Rar este orașul, sau chiar orășelul, în care oamenii să se simtă realmente în siguranță, în ce privește persoana și proprietatea lor. Sistemele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
înșiși). Interesele economice trebuie scoase din politică: Dacă democrația va supraviețui, reformele nu trebuie numai să scoată corporațiile (companiile) din arena politică, ci și să limiteze de asemenea puterea banului de a exercita o influență asupra comportamentului electoral al cetățenilor obișnuiți. Abilitatea de a cheltui milioane de dolari pentru a satura mass-media electronică, mai ales televiziunea, cu mesaje negative despre adversarul cuiva, a devenit o cheie a succesului în alegeri. Atâta vreme cât victoria în alegeri este excesiv de costisitoare și singurele resurse de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
piața domnește, corporația este rege. Se poate spune că „una dintre regulile primordiale ale economiei de piață este aceea că participanții la tranzacțiile pieței trebuie să suporte în întregime costurile deciziilor lor, pe lângă obținerea de beneficii. În practică, în mod obișnuit concurenții pieței fac eforturi deosebite ca să-și păstreze pentru ei roadele propriului succes și să-și treacă costurile pe umerii altora. Aceasta creează o tensiune între cerințele pieței și ceea ce vor face ei, mânați de interesul propriu. Concurenții pieței sunt
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe oameni la acțiune, la luptă, la ceea ce teologii numesc agonie, ci, înfățișând trecutul ca un destin, ca un blestem, învață pe oameni apatia. Creștinul singur - o arată Unamuno, în «Agonia creștinismului» știe să deprindă sensul luptei, al agoniei. Istoria obișnuită înlocuiește agonia prin apatie, constituind astfel cea mai proastă școală cu putință pentru individ. Din punct de vedere moral, individul de azi e mai rău înzestrat decât oricare altul, poate, iar într-o largă măsură faptul se datorește spiritului istoric
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
spun că pentru prima dată în viață am visat în culori, dar aș minți. Am visat un episod din Stan și Bran, desigur în alb-negru, adică gri-deschis și gri-închis, iar când m-am trezit, palma mea revenise la culoarea ei obișnuită și spatele Anei era plecat la serviciu. Așa că am dat de mâncare pisicii, am observat ironia din numele cartierului în care locuiam, am dat un telefon la primărie să anunț că s-a spart conducta de apă caldă și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
comportă ea; în fine, dacă mă consideri seducător, treacă de la mine; adulator, tot așa; vânzător ambulant, la fel; dar dacă mă faci inconștient, atunci mă jignești! Dacă în Călător am vrut să prezint (printr-o alegorie) implicarea cititorului (a cititorului obișnuit) într-o carte care nu e niciodată cartea pe care el o așteaptă, nu am făcut decât să explicitez intenția mea conștientă și constantă, prezentă în toate cărțile mele anterioare. Aici ar începe o discuție despre sociologia lecturii (ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
magazinul de pielărie al Armidei. Iar când trag oblonul, strada rămâne în întuneric și la revedere. — Tocmai de aceea ar trebui și tu să semnezi - îi spun ceilalți. O tutuiesc; toți se tutuiesc; vorbesc pe jumătate în dialect; e lume obișnuită să se vadă în fiecare zi de cine știe câți ani; orice discuție pe care o au e continuarea unor vechi discuții. Își aruncă glume, unele piperate: - Spune drept, întunericul îți slujește ca nimeni să nu vadă cine vine la tine! Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de mii de ori. Suntem într-un oraș pe străzile căruia pot fi întâlnite mereu aceleași persoane; pe chipuri apasă greutatea obișnuinței, comunicată și celor care, ca mine, deși n-au mai fost niciodată aici, înțeleg că acestea sunt fețele obișnuite, trăsăturile pe care oglinda din bare a văzut întunecându-se sau moleșindu-se, expresii care seară de seară s-au scofâlcit ori s-au umflat. Femeia asta a fost poate frumoasa orașului; chiar și acum, eu, care o văd pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sensibil la asemenea subtilități, gata să captezi intențiile autorului, nimic nu-ți scapă. În același timp, însă, ești puțin dezamăgit; tocmai acum, când începeai să fii cu-adevărat interesat, iată că autorul crede de datoria lui să afișeze una dintre obișnuitele virtuozități literare moderne, repetând un alineat ca atare. Un alineat, zici? Dar e o pagină întreagă, poți să le compari, nu a schimbat nici măcar o virgulă. Mergând mai departe, ce se-ntâmplă? Nimic, povestirea se repetă, identică celei din paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe moșia domnului Kauderer, în provincia Petkwo, până la culesul secarei, ca să învăț funcționarea noilor mașini de asanat, importate din Belgia, în vreme ce Ponko, cel mai tânăr dintre Kauderer, avea să rămână la noi, să învețe tehnica altoirii scorușului. Mirosurile și zgomotele obișnuite ale casei se îngrămădeau în jurul meu în dimineața aceea, ca pentru un rămas-bun: eram pe punctul de a pierde, pentru o durată atât de lungă - așa mi se părea - tot ce cunoscusem până atunci; când aveam să mă întorc, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ițindu-se de pe coasta abruptă Încerc să mă conving că lumea vrea să-mi comunice ceva, să-mi transmită mesaje, avertismente, semnale. Mi-am dat seama de asta de când mă aflu la Petkwo. În fiecare dimineață ies din Pensiunea Kudgiwa pentru obișnuita plimbare până în port. Trec prin fața observatorului meteorologic și mă gândesc la sfârșitul lumii care se apropie, ba chiar se petrece de multă vreme. Dacă sfârșitul lumii ar putea fi localizat într-un punct precis, acesta ar fi observatorul meteorologic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se așeze la coadă; pe ziduri, vopseaua lozincilor de propagandă, mâzgălite în timpul nopții de echipele diferitelor curente ale Consiliului Provizoriu, era încă umedă. Când membrii orchestrei își puneau instrumentele la loc în cutii și ieșeau din subteran, aerul era verde. Obișnuiții localului „Noul Titania“ umblau la început în grup, în urma instrumentiștilor, de parcă n-ar fi vrut să rupă legătura născută în local în timpul nopții între persoanele adunate acolo de întâmplare sau de obișnuință; înaintau în grup, bărbații cu gulerele paltoanelor ridicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu data ultimelor scrisori; dar exact unde se află, agățat în Anzii Cordilieri sau în mijlocul pădurilor de pe Orinoco, nu se poate pricepe din creionarea peisajelor contradictorii evocate. Scrisoarea pe care o ai sub ochi are aerul unei scrisori de afaceri obișnuite: dar cum dracu’ a nimerit acolo o editură în limba cimeriană? Dacă aceste ediții se adresează pieței limitate a emigranților cimerieni din cele două Americi, cum poate publica editura traduceri în cimeriană, de noutăți absolute din cei mai bine cotați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ne revine nouă. Cu o mișcare de judo mă întinde pe podea și apucă manuscrisul. Înțeleg imediat că tânărul fanatic e convins că a pus mâna pe jurnalul crizei spirituale a lui Silas Flannery și nu pe ciorna unuia din obișnuitele lui thrillers. E extraordinar cum sectele secrete sunt gata să capteze orice știre, adevărată sau falsă, care corespunde așteptărilor lor. Criza lui Flannery crease agitație în rândurile celor două facțiuni rivale ale Puterii Apocrife care, cu speranțe contrare, își asmuțiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ale lui n-ar trebui să mai existe în afara cămăruței acesteia. Dar, din când în când, mai apare câte una. Uneori mă cuprinde bănuiala că el le pune acolo, că vine când nu e nimeni aici și continuă să facă obișnuitele schimbări, pe ascuns... — Ce schimbări? — Nu știu... Ludmila spune că tot ce atinge el, dacă nu e fals, devine fals. Eu știu că, dacă aș încerca să-mi fac lucrările cu cărțile care-i aparțineau lui, s-ar naște falsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sedimentele mareelor, cercurile anuale în lemnul trunchiului; dar erau metafore ale creației literare în general, în timp ce imaginea dovleacului se referea direct la mine. — Ești supărată pe sora dumitale? am întrebat-o, simțind în vorbele ei o intonație polemică, de persoană obișnuită să-și susțină propriile păreri în opoziție cu alții. — Nu, pe altcineva pe care-l cunoașteți, a spus ea. Fără prea mult efort, am reușit să arunc lumină asupra motivului real al vizitei sale. Ludmila e prietena, sau fosta prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
baston lung de lemn de paltin. În mijlocul lacului se deschiseseră două flori cărnoase de nufăr, din cele ce înfloresc toamna, iar doamna Miyagi și-a exprimat dorința să le culeagă, una pentru ea, una pentru fiica ei. Doamna Miyagi avea obișnuita ei expresie supărată și puțin obosită, pe un fond de încăpățânare gravă, care mă făcea să bănuiesc că în lunga istorie a proastelor relații cu soțul ei, despre care se șopteau atâtea, ea nu era numai victima; într-adevăr, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-l imagina pe Clovis Andersen clătinând din cap și spunându-i: „Ei bine, Mma Ramotswe, te-ai potcovit cu o anchetă ajunsă într-un punct mort în ciuda sfaturilor mele în acest sens. Dar, de vreme ce tot ai acceptat cazul, sfatul meu obișnuit este să te întorci la început. Începe cu începutul.“ Începutul, presupunea ea, se află la ferma unde puseseră bazele proiectului Burkhardt și prietenii lui. Nu va fi greu să găsească locul în sine, deși se îndoia că va descoperi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să intre și ele traversară curtea s-o întâlnească. — Nu prea mai văd bine, le explică Mma Potsane. Mă lasă vederea pe zi ce trece. De-asta nu mi-am dat seama cine ești. Își dădură mâna și schimbară saluturile obișnuite. Apoi Mma Potsane le făcu semn spre o bancă așezată la umbră, sub un copac mare de lângă casă. Ar putea lua loc acolo, explică ea, fiindcă în casă e prea întuneric. Mma Tsbago îi povesti de ce se aflau acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bombat. — Copiii aceștia au să locuiască aici, o anunță domnul J.L.B. Matekoni, plecându-și privirea. Sunt de la orfelinat, dar acum sunt în grija mea. Menajera făcu ochii mari. La asta nu se așteptase. Copiii masarwa primiți în casa unui om obișnuit, să locuiască acolo, era ceva strigător la cer, ceva ce n-ar face nici un om respectabil. Oamenii ăștia sunt hoți - nu încape nici o îndoială - și n-ar trebui încurajați să locuiască în case batswana respectabile. Domnul J.L.B. Matekoni n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nici câine nu au. — Nimic mai simplu, îl încurajă ea. Termini treaba într-un sfert de oră. Intri. Ieși. Îi dădu pachetul. Arma fusese pusă la loc în hârtia cerată, care, la rândul ei, fusese împachetată într-o hârtie maro, obișnuită. Ambalajul ascundea natura conținutului, dar pachetul era destul de greu, iar el deveni bănuitor. — Nu mă-ntreba nimic, îl sfătui ea. Nu întreba și nu vei ști nimic. E o armă, își spuse el. Vrea să strecor o armă în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fi felicitat pentru măsurile luate împotriva armelor de contrabandă. Te poți plânge de cetățeni și de lipsa lor de spirit civic, dar, din când în când, se mai întâmplă și așa ceva, și o persoană conștiincioasă îți redă încrederea în cetățenii obișnuiți. Ar trebui să li se dea decorații. Decorații și bani. Cel puțin cinci sute de pula. CAPITOLUL ȘAISPREZECE Familia Domnul J.L.B. Matekoni era conștient de faptul că stătea chiar sub o creangă de salcâm. Se uită în sus și, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
scrisese o carte despre Curtea Supremă din Botswana, pe care o cumpărase, dar încă n-o citise. Puteai să dai nas în nas cu o astfel de persoană la colțul următor și n-ar fi arătat altfel decât oricare persoană obișnuită. Numai că mintea lor e mult mai bogată decât a unui om obișnuit, care, în cea mai mare parte a timpului, e oricum sărac cu duhul. Se uită la panoul care se autointitula harta campusului. La Facultatea de Fizică se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
încă n-o citise. Puteai să dai nas în nas cu o astfel de persoană la colțul următor și n-ar fi arătat altfel decât oricare persoană obișnuită. Numai că mintea lor e mult mai bogată decât a unui om obișnuit, care, în cea mai mare parte a timpului, e oricum sărac cu duhul. Se uită la panoul care se autointitula harta campusului. La Facultatea de Fizică se ajunge pe acolo, la Facultatea de Teologie, pe dincolo, iar pentru Institutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lătra în noapte; vor fi farurile automobilelor. Nu credea că doctorul Ranta ar putea reprezenta un pericol pentru siguranța ei. Era un seducător de succes, probabil, un manipulator, un oportunist, dar nu un criminal. Pe de altă parte, și oamenii obișnuiți pot fi criminali. Și dacă așa ți-e scris să mori, este foarte posibil ca agresorul să facă parte din cercul cunoștințelor tale și să-l fi întâlnit în cele mai obișnuite împrejurări. Nu demult își făcuse un abonament la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]