9,947 matches
-
Adrian, ai prostul obicei de a fi în gardă tot timpul. Ți se pare că toți bărbații îți fac avansuri... Ai s-o dai în bară într-o bună zi. Ai grijă!” Între timp, Emanuela a ajuns acasă. Frântă de oboseală, își descălță sandalele albe și le așeză cu grijă în dulăpiorul de la cuier. Păși desculță, trecând prin hol și intră direct la duș. Voia să facă baie. Își dezbrăcă pantalonul alb, bluza de in bleo și, în timp ce deschidea robinetul, scăpă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
AȘTEPT IUBIRE Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1520 din 28 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Ești lacrima neînțeleasă ce rar Se mai poate șterge cu primul ștergar. Ești briza mării ce aduce seara, Și-mi alungă din trup oboseala. Ești lumea frumoasă a E-ului meu, Ce-n viață de mine-i alături mereu. Ești roua dimineții ce n-a sorbit, Nici viciul, nici timpul, nici chipul iubit. Ești încrederea ce a crescut în timp, Și numai destinul mă
TE AȘTEPT IUBIRE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374688_a_376017]
-
Govie, înnegrind cu fumul lor salcia și liliacul înflorit. C.A.P.-ul a pătruns cu steagurile sale roșii în lăzile de zestre. Femeile au fost duse pe câmp cu camionul la ora șase dimineața și aduse acasă noaptea, frânte de oboseală. Nu le mai ardea de batiste cu monogramă și ii înflorate. Progresul cel victorios a umplut și el casele oamenilor cu țesături și confecții, frumoase cuverturi și prosoape plușate. În fața lor, lucrăturile femeilor și fetelor au pălit. Au ajuns de
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
arșiță insuportabilă în toiul zilei. Oaza la care adastă omul să respire, să-și întindă mădularele și să-și răcorească obrajii. Depinde doar de noi să sorbim din apa fântânii răsărită-n pustiu după ce am îngenuncheat de foame, sete și oboseală. Zor de primenire continuă. Acestea sunt doar spicuiri din grădina înflorită a gândurilor unei tinere contemporane cu noi, a cărei frumusețe de caracter ar putea fi un exemplu pentru generațiile de azi și chiar cele de mâine. Ca un corolar
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
public pestriț, ‘stufos’ sau diplomatic? Maestro Eugen Doga: Eu cred că omul nu îmbătrânește!! Chiar fizic. Îmbătrănește doar conștiința sa, filosofia concepției sale. Eu nu o singură data mi-am rugat prietenii să excludă din vocabularul lor cuvintele ”vârstă”, ”bătrânețe”, ‘’oboseală’’, e.t.c. În fiecare din noi zace atâta energie neexplorată, deoarece uneori ea poate face minuni, dar noi nici nu bănuim, că avem această forță. Da, eu am avut și am prieteni buni și devotați. Nu mulți, fiindcă pritenii
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
sexi și niște gambe tocmai bune de mușcat! a găsit de cuviința să precizeze el pe un ton, de parcă răsfoia revista Playboy în miezul nopții. Eram amândoi istoviți după orele petrecute la serviciu și raita prin magazine, dar pe Ovidiu, oboseala nu-l împiedica niciodată să privească, cel puțin cu ochii minții, ceva mai sus de tivul fustei. - Abia aștept să-mi fac un duș, mă simt murată ca o frunză de țelină, zisesem imediat ce pășisem în apartament, cu intenția să
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
revenită din pădure cu alt braț de verzituri și pătrunsă-n tindă, văzu în colțul cu icoana o masă largă din lemn geluit. Așeză ofranda înfericită nevoie mare, astfel că, după trei cruci mari, se duse la culcare adormind de oboseală și de mulțumire. Noaptea i se arătase în vis ființa vătămată. O privise blând, parcă o ruga ceva, apoi dispăruse. În urmă, o băbuță povârnită de ani murmurase ceva nedeslușit despre izbăvirea mândreței de flăcău cum fusese cândva Silvan. Și
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
ceas de seară, ciobanii urmau să le răvășească, înapoindu-le proprietarilor de drept, însă eu am profitat de tabloul bucolic, făcând câteva poze prin perdeaua de praf, care se ridicase în fața noastră. Am ajuns pe seară la Urluiu, sleită de oboseală, după o zi istovitoare în care alergasem între Tribunal, cabinet și Parchet, iar tot ce-mi doream era o baie caldă și un pat moale să mă odihnesc și să dorm; pe scurt eram frântă, numai bună de făcut față
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
pragul casei. - Să mâncați ceva, uitați-vă în frigider și luați ce vă place, a ținut doamna Moise să ne precizeze. Am intrat în casă gândindu-mă că nu asta era primirea la care nădăjduisem, așa că îmi trecuse brusc și oboseala și pofta de mâncare. - Cum ți se pare la Urluiu? întrebase Ovidiu în timp ce-l urmam, trecând din cameră în cameră. - Am mai fost la țară, este frumos, am răspuns eu sec, dar politicos. Ce puteam să-i spun, că mă
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
mare grijă noaptea, pentru a nu se rostogoli din patul minuscul și pentru a evita trântele care o pășteau la fiecare mișcare. Ardeleancă obișnuită cu traiul bun și mâncarea sănătoasă, a gustat din plin deziluzia meselor rare, inconsistente și neregulate. Oboseala, nervii și presiunea nu au fost trucate, mi-a spus surâzând amar. Orice „of” scăpat în lavaliera împlântată strategic la guler, a fost exploatat în emisiune și a făcut show, fie că acesta a fost de natura „Ah, cred că
KINGA ŞI „IADUL BUCĂTARILOR” de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371778_a_373107]
-
ne făcuse nimeni cunoștință. Nu știam cine este acel „tinerel simpatic” și nu înțelegeam de ce atâtea persoane îi acordau o atenție deosebită. Am intrat în vorbă întâmplător și, regret, nu cred că am fost prea amabil cu dumnealui. Poate că oboseala se manifesta la mine, poate că altceva, nu știu. Cert este că și după tabără am avut remușcări că l-am tratat ca pe un oarecare trecător, călător prin pensiune, așa cum am considerat atunci că este, deși ne-am apropiat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
veacuri în cultura acestui domn și trebuie respectat cu sfințenie! Mama, lasă totul așa cum e, te rog! Mâine dimineață vom pune totul în ordine, împreună! Promit! insistă ea, amuzată de expresia neîncredere și surpriză de pe chipul mamei. Ești sfârșită de oboseală și nu te voi lăsa să ridici nici un pahar de pe masa asta! - Bine, iubito! De data asta te voi asculta, dar nu mă voi baza prea mult pe promisiunea ta! - Hmm, să înțeleg că mă consideri o leneșă? E drept
DILEME ( FRAGMENT 34) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375662_a_376991]
-
nu la nivel fizic. Era conștientă de starea în care era și observa cu nepăsare cum depresia se întindea peste ea, ca o negură opacă și densă, dar parcă ieșise din propriul corp și îl abandonase complet. Mintea îngreunată de oboseală și confuzie, rămânea adesea suspendată deasupra unui hău negru ca smoala și plutea în neclintire, fără gânduri, dorințe sau amintiri. Îi era bine așa!... Nu voia să facă nimic, de teamă să nu trezească monstrul adormit din subconștientul ei, acel
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
combinase din prea mult exces de zel. dar consecințele nu vor întârzia să apară, așa că va trebui să apuce taurul de coarne. Se zăvorî în camera lui de unde nu mai ieși până seara, refuzând ceaiul și atențiile mamei, simulând o oboseală ce nu admitea intruși. Lea se simțea voioasă și senină după lunga confesiune făcută familiei. Era optimistă și acum, că avea aprobarea și sprijinul lor necondiționat, se simțea puternică și liberă să-și decidă soarta, fără presiuni și condiționări felurite
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
aripate că împăratul răsplătea regește orice poveste nemaiauzită, așa încât ele zburau prin lume să adune noi și noi întâmplări cu care să-l bucure pe bunul lor împărat. Într-o zi, la poarta palatului din nori, prăfuită și pierită de oboseală, s-a oprit o pasăre cum nimeni nu mai întâlnise vreodată. Avea penele pe piept galbene, pe aripi portocalii și pe cap roșii ca sângele. - Am și eu o poveste pentru Pană-Împărat, a anunțat pasărea, o poveste de care nimeni
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
ajunge să o liniștească nicicum, deoarece muncitorii ce aveau nevoie de apă, de cuie, de materiale, de mâncare și... D-zeu mai știe de ce, o chemau fără încetare, aducând-o la disperare și la extenuare. Alerga plângând și gâfâind de oboseală, în toate părțile, cu inima sângerând pentru fetița ce plângea neostoită în leagăn și pentru pruncul ce se zbătea în sânul ei, neliniștit și el. Se temea îngrozitor să nu îl piardă din cauza atâtor greutăți și eforturi pe care era
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Clara rămase cu brațele sprijinite pe volanul mașinii, al cărei motor încă mai torcea silențios, așteptând răbdător să-și încheie misiunea din acea zi. Era sfârșită de oboseală iar tâmplele îi pulsau dureros, strânse în menghina unei migrene ce o torturase fără milă, încă de dimineață. Avusese la serviciu o zi infernală și pierduse numărul cafelelor pe care le băuse, pentru a rezista ritmului absurd de muncă, ce
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
zile și două nopți cocoțat într-un pom de la marginea poienii ca pasărea de aur să se arate și abia când se lăsă cea de-a treia noapte, o lumină orbitoare îl trezi de pe creanga pe care adormise răpus de oboseală. O minunăție de pasăre se așezase în mijlocul poienii iar penele ei de aur luminau întreaga poiană, pădurea și muntele. Cu inima zbătându-i-se în piept gata să-i sară afară, flăcăul începu să fluiere încetișor. Pasărea începu să se
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
Școala de la Barbizon”. Splendid este tabloul intitulat bine cunoscut „Angelus- Rugăciune pe câmp”, în care artistul a dorit să zugrăvească pioșenia țăranilor vremii sale. Menționez și celebrul tablou „Culegătoarele de spice” (1857), în care a redat cu un real talent oboseala fizică a țărăncilor. Lucrare fascinantă este și „Lecția de tricotat” (1868-1869) în care demonstrează calitatea sa de colorist, nuanțele de albastru se potrivesc cu galbenul unei parți a veșmintelor, iluminarea este echilibrată de razele de lumină care cad pe mâinile
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
să o scoată pe balcon. Laura se trezea în zori, era ca într-un adevărat maraton, navetă, școală, aprovizionare pentru casă, indiferent că era ploaie, vânt , frig. Elevii ei erau cuminți și silitori, astfel se compensa starea de apatie și oboseală, cu care pleca în fiecare dimineață la drum. Se întorcea acasă zgribulită de frig, dar bucuroasă , aici era cuibul ei, puiul ei. Acesta, când venea de la grădiniță , alerga direct la frumoasa lui bicicletă, o mângâia și o plimba prin cameră
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
frumoasă, vor profita din nou și vor ieși cu toții din casă. În plus, Gabi, sigur va voi să-i însoțească, le era dor de el, chiar dacă venea din când în când, dar tot în fugă, era stresat și rupt de oboseală, dar cu ei își reîncărca bateriile. Avea o perioadă foarte încărcată, accidentele se țineau parcă lanț, iar el era prins peste cap cu operațiile, era recunoscut ca cel mai bun ortoped din oraș, și toți doreau să fie operați și
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
ofertă a lunii. Ioana era deja in bucătărie, unde trona pe masă, deja, un blat de tort și o tavă de prăjitură, iar din cuptor veneau arome îmbietoare, semn că buni fusese hărnicuță pentru nepoțelul ei drag. Laura, cu toată oboseală acumulată, dormi iepurește și se sculă de câteva ori să vadă dacă nu cumva starea lui Ionuț s-a înrăutățit. Acesta dormea profund, nu avea febră, se părea că vindecarea avea loc cu pași repezi. Razele de soare își aruncau
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
cu pași repezi. Razele de soare își aruncau timid lumina în camera unde Laura încă dormea, mângâind-o pe obraz ca un dulce sărut. Se trezi și își dădu seama că era destul de târziu, promisese să ajute la prăjituri, dar oboseala își făcuse efectul si spre dimineață căzu într-un somn adânc și atât de binefăcător pentru întreg stresul pe care îl strânsese în ultima vreme. Sări repede din pat și intră cu pași înceți în camera lui Ionuț, se liniști
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
de gloanțe și obuze! De câte ori nu m-a acoperit pământul...” Amintindu-și de acele clipe, reuși să se târască până pe prispă. Urcă scările tot târâș, scrâșnind de durere. Până la urmă reuși să se arunce-n pat, zdrobit de durere și oboseală. Își zise, gâfâind: „Bine că nu m-a văzut careva. Și puturosul ăla, pe unde-o fi? Of, de-ar veni copiii ăia, că nu mai fac față!” Spera să-i treacă, dar...durerile nu-l lăsară. Dimpotrivă, se amplificau
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
a apropiat în mare viteză și m-a lovit. Nu chiar așa de rău, dacă acum văd tavanul din salonul spitalului în care sunt. Am auzit tot, cum m-au adus, ce au discutat, și că acum totul e bine. Oboseala își spune cuvântul, dar nu mă las până nu aflu cine sunt cei din vis. Mi-au rămas datori cu niște explicații. Unele vise se continuă. Oricum, stau aici, am timp să visez mai departe. Îmi pornesc mașina, să se
ALB de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369154_a_370483]