2,926 matches
-
fără sfârșit, acestui coșmar perpetuu. Nebuna știe că gestul se va repeta din nou și din nou și din nou, dar în momentul ăsta ea decide să fie aspră, să rupă orice punte care o leagă de bărbatul care o obsedează, chiar dacă știe că se amăgește degeaba și că ruptura nu va dura mai mult de o oră. Prin gestul ăsta scurt, ea îl pedepsește crunt pe bărbatul care a umilit-o. Căci da, a umilit o. Pentru că i-a explorat
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Se autointitulează post-feministă. Într-adevăr, spuse Adrian și citi cu glas tare din ziar: „Samuel Sharp mi-a declarat «N-am înțeles niciodată cuvântul ăstaă. I-am spus că prin asta eu înțeleg că am asimilat feminismul fără să fiu obsedată de el. La care mi-a replicat cu un zâmbet ștrengăresc: «Păi, în cazul ăsta și eu sunt post-feministă. I-am spus că, judecând după modul cum tratează femeile în scenariile sale, așa ceva e greu de crezut. Aici s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori, îi propune să-l angajeze ca gardian al tatălui ei, bătrân ciudat, obsedat de ideea sinuciderii. Filip primește. Nu este clar de ce, nu e prea verosimil, dar nu are importanță. Esențial pentru constituirea dramei filozofice este că acești doi bătrâni se află față în față. La început, Carol refuză să vorbească. Rămâne toată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Comisionarul asistăm la o polemică raționalistă adică bazată pe argumente, dintre cele mai ingenioase pe tema sinuciderii, a avantajelor sau dezavantajelor de a trăi, purtată între două personaje: Filip, comisionarul, angajat să-l supravegheze zi și noapte pe Carol, acesta obsedat de ideea de a-și pune capăt zilelor deci, alți bătrâni (de fapt primii în ordinea sumarului cărții), pe care îi scoate autorul din cutia sa neobișnuită. Mizantrop și ipohondru, refuzând din start orice comunicare cu gardianul său, Carol își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Mariana era șocată. Cum putea Mișu al ei să trezească atâta ură în cineva? Cum putea iubitul ei soț să-i trezească unui necunoscut atâtea cuvinte îngrozitoare? Va fi Mișu victima unui atentat? Va fi ea urmărită de vreun nebun obsedat de o răzbunare kamicaze? Oare mai erau și alții ca acest Nexus? PASAJ RETRAS Dragă Halterofil, Mă numesc Cioacă Raluca și sunt originară din Tulcea. Momentan locuiesc la București întrucât am niște contracte la o casă de modă. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un pic cu mătura prin casă: pe covor se puteau vedea firmituri, mucuri de țigară, scrum, oase subțiri de scrumbie, scobitori rupte, bucățele unsuroase de hârtie. Toată această murdărie Îi crea o stare de disconfort Mașei, făcând-o să fie obsedată de o singură idee: să facă neapărat curățenie. De fapt, pe Mașa n-o supăra atât mizeria În sine, cât dezordinea. Dezordinea n-o putea suferi. Praful n-o deranja pe Mașa; dacă lucrurile erau strânse și puse la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din mâni, strigau după ajutor, unii căutau să se desprindă de scaunele În care se așezase trupul lor bicisnic, dar din pricina vitezei și a necredinței lor, sufletul le devenise atât de greu, Încât erau ca niște bucăți de plumb inerte. Obsedată de aceste imagini, gospodina casei nu se Întreba nici despre ce fel de omenire sau Dumnezeu Îi vorbea Extraterestrul. Ei Îi era suficient să știe că nimeni nu mai crede În nimic. Ce fel de lume mai era și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
îi reprezintă pe acei oameni, cărora le funcționează numai sexul, restul fiind amorțit, în special rațiunea. Și pe stradă, în vorbirea curentă, unii băieți, bărbați, repetă obsedant o expresie vulgară de jargon: p mea! Ei au numai p , care-i obsedează și-i dirijează la pușcărie, pentru viol sau proxenetism. Pavel Coruț (3), scrie că unii pământeni, sunt „niște tuburi digestive cu sex”. Și I.L. Caragiale, în operele sale literare, a criticat defectele contemporanilor săi, pentru a fi corectate. A prezentat
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
este însăși Terra, acolo unde Kala, Orient și Lora sunt singurii care pot ridica un obstacol credibil în fața avansului de conchistador al regelui Sectan. Sectan este, schimbând ce-i de schimbat, un Basam Damdu al ținutului Terango : sanguinar, feroce și obsedat de planurile de expansiune, el întruchipează ener gia demonică latentă în galaxie. Dacă proiectul său de extindere a spațiului vital nu va fi contracarat, Pământul poate fi confruntat cu o apocalipsă ce evocă sosirea marțienilor lui Wells. Perspectiva se schimbă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lupte în exil, fidel datoriei care se cere dusă până la capăt, Koinski este întruchiparea acelui ethos al speranței fără de speranță, ethos care pare să explice și contradicțiile unui caracter ce sfidează încadrarea în categorii familiare. Brutal și pregătit să ucidă, obsedat de țelul militar pe care nu îl poate ignora nici un moment, locotenentul polonez este și purtătorul unor fantasme poetice care îl bântuie, odată ce luptele se opresc. Koinski este, ca și Corto, o ființă paradoxală și ambiguă, ce străbate epoca de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sau ca un tango al lui Carlos Gardel. Ea unește, prin jocul biografiilor, patru destine și două spații geografice. Pornind din insula Rhodos, acolo unde este evocată, visător, himera labirintului, ea sfârșește în același peisaj al Cornului Africii care îl obsedează pe Pratt. Pietro și Luca Bronzi, Luciana și Tristan Melrose sunt prinși, cu toții, în acest mecanism al războiului mon dial. Pratt stăpânește arta de a transforma cadrul melodra matic în pretextul artei autentice. Intertextualitatea înseamnă, în cazul său, vocația de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Pratt. Schimbarea de decor este deliberată - în locul Africii de Sud a lui Quatermain (regatul solomonic din ruinele de la Zimbabwe), Africa de Est spre care se va îndrepta și Karen Blixen. Oricât de paradoxală ar putea apărea această apropiere, Pratt și Blixen sunt obsedați, până la capăt, de această Africă pe care o descoperă și pe care o părăsesc, sub acțiunea unui destin implacabil. Și totuși, oriunde s-ar afla, sufletul acestui pământ se strecoară în textele lor, iar europenitatea lor nu va mai fi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
legată de găsirea unei noi identități care să o înlocuiască pe cea pierdută. Apropierea de Maha, adolescentul ce supraviețuiește expediției ucigașe la care Kirk însuși luase parte, sugerează posibila reintregrare în această nouă comunitate. Soldat dezertor, torturat de dileme și obsedat de himera reîntoarcerii între ai săi, Kirk descoperă în indieni ethosul marțial al nobleței, curajului și cruzimii. Indienii din proza grafică a lui Pratt și Oesterheld sunt mai aproape, prin umanism și temeritate, de efigiile din romanele lui Karl May
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dintre „adevăr” și „închipuire” se subțiază, iar istoria din care vine goticul vizionar al lui Hawhtorne este și cea din care se desprinde această poveste a lui Pratt. În această tentativă de a reexamina, postmodern, patrimoniul de imagini care îl obsedează pe autorul Casei cu șapte frontoane, Vara indiană mizează pe combinația ficțională și grafică de sexualitate, energie demonică, păcat și promisiune a mântuirii. Cele trei comunități care trăiesc în acest colț de eden promis pelerinilor (triburile indiene, drept-credincioșii ipocriți din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Marele Joc pe care îl gândesc englezii și rușii la granițele Indiei, un joc cu identitatea din care contabilul metis nu poate ieși decât învins. Ca și în textele lui Faulkner, blestemul impurității sângelui este de neiertat în societatea victoriană, obsedată de respectabilitate și atentă la evitarea oricărei poluări „etnice”. Viața lui Winkie este viața unui „outcast”, în termeni conradieni, a unui intrus care nu poate să privească, niciodată, către un viitor al integrării. Biografia lui Winkie se schimbă sub presiunea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
poesc al casei naratorului, vizita eternautului este semnul unei rupturi în cotidian - odată cu ciudatul pelerin ce cutreieră acest spațiu dezolat al timpului, povestitorul (el însuși scenarist de bandă desenată) este încărcat cu povara unei mărturisiri care nu încetează să îl obsedeze. Căci istoria eternautului Juan Salvo este istoria prăbușirii lumii cunoscute sub apăsarea tenebroasă a ninsorii fatale. Fulgii care ucid odată cu delicata lor atingere sunt emisarii paradoxali ai invaziei extraterestre. Cu fiecare strop de ninsoare, moartea se întinde ca un giulgiu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Raza străinului face ca unitatea originară a omenirii să se piardă, iar visul turnului Babel să se prăbușească în neant, fără ca vreodată să mai poată fi readus la viață. Din trecutul misterios al vechimii egiptene vine și ciudatul egiptolog englez obsedat de regăsirea mormântului lui Lisis. Inițiat în tainele lumilor pierdute, Mort îl antrenează pe Ezra în coborârea spre originile misterului. Natură vizionară și străină de uitarea omenească, Mort duce în sine amintirea tuturor vieților care îl precedă. Din memoria sclavului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
existențelor în funcție de noile cadre, cariera putând constitui un exemplu. De remarcat că ambele temporalități sunt pândite de riscul infinitului. Succesul creștinismului este datorat și rupturii pe care o produce în perspectiva timpului infinit. ٭ Ca nație n-ar trebui să fim obsedați de a ajunge din urmă alte state, ci marcați de căutarea propriului mod de-a fi. Abia odată cu propria cale putem vorbi de identitate. Altminteri singura identitate este una geografică, care e cel mai slab reper identitar al unui popor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
toate? Un Casanova ca tine găsește câte vrea. Ia spală-ți mânuțele astea delicate frumos, o duce la chiuvetă și i le spală ei ștergându-le cu șervetul de bucătărie și hai să vorbim despre Casanova că văd că te obsedează. Se așeză pe un fotoliu în fața televizorului și ea pe genunchii lui. Când mă prinsese hărnicia, tu mă întrerupi. Cine a fost Casanova? Știi? —Cum să nu știu. A fost un celebru seducător venețian. — Deci și eu sunt un seducător
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu mi-am pus planurile În aplicare...” Noimann stătea ridicat ușor În capul oaselor, pentru a-și putea privi interlocutorul. Într-adevăr, chipul ciungului i se părea familiar. Unde Îl Întâlnise oare?! „Recunoașteți, deci, că ați fost și mai sunteți obsedat de gândul sinuciderii....” „N-aș putea spune că nu m-am gândit...” „Vedeți”, răspunse celălalt, „sunteți și dumneavoastră un potențial sinucigaș...” „De la gând la acțiune e o cale lungă...” răspunse Noimann. „Uneori nu e chiar așa de lungă...” „Dumneavoastră ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
doar că prezența mea depinde de starea dumneavoastră de angoasă...” „Dar nu sunt angoasat defel”, zise Noimann. „Angoasa dumneavoastră e pe cale de-a atinge punctul culminant... Aveți o obsesie... Zău așa...” „Nu mai spuneți”, făcu Noimann. „Și de ce aș fi obsedat?” Întrebă el, cu inima Îndoită. „Obsesiile dumneavoastră sunt patul și dulapul... Trăiți cu teama că acolo se ascunde cineva... Stați mereu cu urechile la pândă. Fiecare zgomot vă amplifică angoasa. Nu-i așa că de multe ori vă vârâți dumneavoastră Înșivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prinsă Între cele două palme ale sale: Bergenbier... „Prin urmare, am intrat din nou În zodia halucinației”, Își spuse el. „Să vedem cum vom putea scăpa de asta...” De ceea ce-i era teamă nu scăpase. Abstracțiunile reveneau. Piciorul care-l obseda nu venise din neant. Ci se născuse În urma unor alambicate procese de conștiință. Între oamenii-picior aflați În stabilimentul doctorului Perjovski și această creatură ce-i apăruse În fața ochilor exista, probabil, o strânsă corespondență. Toți venim de undeva și mergem undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care se fixează În gură, apăsând puțin pe ea.” ...Cuvântul gură Începea să-l scoată din papuci. Conotațiile lui erau strict obscene. „Laringele e un organ ca oricare altul, cu asta nu trebuie să ne batem capul”, gândi Noimann. Îl obsedau acum protezele dentare. Piciorul care-i apăruse În cameră nu cumva era un mecanism computerizat ce putea fi mânuit de la distanță? Oare nu cumva profesorul Jan Perjovski, un om, de altfel, admirabil, dar cu apucături ciudate, avea puteri depline asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Anna fața năclăită de sudoare. „Un vis premonitoriu”, conchise Satanovski, coborându-și glasul. „N-ați visat niciodată ceva similar?” „Eu nu sunt Anna”, replică Noimann... „Dar dumneavoastră n-ați Încercat?” „La drept vorbind”, răspunse În șoaptă inginerul, „visul acesta mă obsedează. Îl visez pe mujic destul de des...” „Asta din pricina naturii dumneavoastre abisale”, Îl luă peste picior Noimann. „Eu cred că l-ați visat și dumneavoastră, dar pe moment nu vă amintiți. Sau, dacă nu l-ați visat, atunci sigur Îl veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fie mai obsedat de ce poartă o femeie decât de lucrurile cu care se Îmbracă el? Așa este sau nu?” „Așa este”, făcu Noimann-cinicul, șfichiuind aerul și umplând bobițele de rouă cu sânge. „Iar o femeie, invers, ar trebui să fie obsedată mai mult de Îmbrăcămintea bărbătească decât de cea femeiască, nu-i așa?” „Logica dumneavoastră e de-a dreptul imbatabilă...” Cravașa de aer șfichiui din nou aerul. Bobițele de sânge se sparseră deasupra penitentului, scurgându-se pe pereți și pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]