2,880 matches
-
aduc aminte cum, în septembrie 1989, colegul meu de cancelarie de la Liceul mecanic din Botoșani, distinsul traducător și om de carte Emanoil Marcu, îmi povestea, mesmerizat, cum și-a întâlnit autorul favorit la Paris. Manolo, cum îi spuneau prietenii, era obsedat de tălmăcirea lui Cioran în limba română (și, ca dovadă, după ce i l-am prezentat domnului Liiceanu în 1990, a devenit cel mai strălucit traducător al textelor cioraniene la Humanitas!), iar, în vara acelui an, în plină dictatură a lui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
volumul de debut, din 1916, Plumb. Volumul „Scântei galbene” (1926) aduce În discuție importanța cromaticii În lirica bacoviană. Într-un interviu din 1929, În revista „Viața literară”, poetul declară: „Fiecărui sentiment Îi corespunde o culoare. Acum În urmă m-a obsedat galbenul, culoarea deznădejdei... În plumb culoarea galbenă. Compușii lui dau un precipitat galben. Temperamentului meu Îi convine această culoare. După violet și alb am evoluat spre galben. Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben... Altădată, În Plumb, pe lângă impresia
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
rând mărturisește că a fost impresionat de o scenă surprinsă la hotarul satului Prislop, când un țăran s-a aplecat și a sărutat pământul, ca pe o ibovnică. Scena i s-a Întipărit În minte, l-a uimit, l-a obsedat și a fost fixată În desfășurarea epică a romanului. Liviu Rebreanu a mai reținut și o Întâmplare petrecută În sat: un țăran Înstărit și-a bătut unica fiică, Rodovica, pentru că a greșit cu cel mai becisnic flăcău din sat. Dacă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
se va sufoca. Încercă să țipe, dar gâtlejul Îi era uscat, lemnos, și sunetele păreau Înecate În pâslă.”( 34) Episodul al patrulea. Reîntors din lumea În care evadase, Gavrilescu găsește aceeași căldură de la Început. Comportamentul lui este neschimbat și este obsedat de timpul concret. Încearcă să lege conversații În tramvai despre căldură, despre colonelul Lawrence caare „a fost lovit ca o sabie” de căldură, „arșița Arabiei”. Dovezile ieșirii din timp se adună, dar Gavrilescu nu Înțelege schimbarea condiției sale existențiale. Este
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
doctorului Mircea Ghemigian, glumind caracteristic: „În sfârșit, văd și eu un armean bun“. Apoi, dându-și oarecum seama de gafă, s-a corectat: „un armean competent“, a spus președintele, ieșind din lacul gândirii și aruncându-se direct în puțul ei. Obsedat de lupta politică, primul pacient al țării s-a avântat imediat pe terenul minat, conștient că televiziunile îi înregistrează aproape cu evlavie vorbele, și, vizând o lovitură dată liberalilor în fața publicului, prin ricoșeul Varujan Vosganian, a scăpat o nouă... păsărică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Așa cum spuneam mai sus, agonia prin care trece fumătorul e mentală, provocată de incertitudine. Deși nu există durere fizică, efectul e totuși puternic. Fumătorul este nefericit și se simte nesigur pe sine. Nu uită deloc de fumat, dimpotrivă, fumatul îl obsedează. Pot fi zile, sau chiar săptămâni de depresie neagră. Mintea fumătorului e asaltată de îndoieli și temeri: „Cât va dura dorința?" „O să mai fiu vreodată fericit?" „O să mai doresc vreodată să mă trezesc dimineața?" „O să mă mai bucur vreodată de
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
în jos. Fumătorii care reușesc să se lase cu „Metoda voinței" înclină să creadă că metoda durează prea mult și e dificilă. Motivul este că principala problemă e spălarea creierului și, când dependența fizică a dispărut, fumătorul continuă să fie obsedat de țigară. Până la urmă, dacă reușește să supraviețuiască destul de mult timp, începe să priceapă că n-o să moară. Nu se mai lamentează și acceptă că viața merge înainte și e plăcută fără țigară. Mulți fumători reușesc cu această metodă, dar
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
permite să fumăm, fie ni se pare de la sine înțeles, fie ne dorim să nu ni se fi permis. Numai când nu putem fuma devin țigările într- adevăr prețioase, lată cumplita dilemă a fumătorilor. Nu pot câștiga niciodată, căci sunt obsedați de un mit, de o iluzie. Există un singur mod de a câștiga: să nu mai fumezi și totodată să nu te mai iluzionezi. FUMĂTORUL „EU FUMEZ DOAR LA OCAZII SPECIALE". Da, la început toți facem așa, dar e uluitor
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
la cinci și-mi fac nenumărate cești de ceai. Nevastă-mea se trezește la opt și, pentru că sunt atât de prost-dispus, nu vrea să mă vadă în casă. Cobor în seră și încerc să- mi fac de lucru, dar sunt obsedat de țigară. La ora nouă încep să-mi rulez prima țigară - o fac și o refac până iese perfectă. Nu pentru că aș vrea să fie perfectă, dar așa am o treabă. După aceea aștept să se facă zece. Când vine
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
uite ușor, așa că laudă-l tot timpul. Cum nu vorbește despre fumat, poți crede că nu-l mai preocupă și nu vrei să-i reamintești. însă, cel puțin în cazul „Metodei voinței", se întâmplă exact pe dos - fostul fumător devine obsedat de țigară. Prin urmare, nu te teme să abordezi subiectul și continuă să-l lauzi, îți va spune singur dacă nu vrea să-l reamintești. Dă-ți toată silința să-l scapi de tensiuni în perioada de abstinență. Gândește-te
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
despre o carte pe care v-o doriți, pe care nu ați cumpărat-o încă, o „carte din vis“, nu cea de pe raftul unei librării, ci pur și simplu „Cartea“. Este „o carte de nisip“, de tipul aceleia care-l obseda pe Borges, o carte fără început și fără sfârșit? Sper să nu dezamăgesc pe nimeni mărturisind că nu m-am gândit la cartea de nisip a lui Borges, care oricum mi-a căzut în mână mai târziu, mult după momentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
amintită l-a făcut și pe el un personaj istoric. S.A.: Bineînțeles, una este să ai o opinie într-o asemenea chestiune, alta să formulezi o judecată și să o impui cu argumente într-o cultură ca a voastră, aproape obsedată de legalism. M.I.: Da, de aceea decizia a și fost controversată. Acesta nu e însă domeniul meu, nu știu bine detaliile, dar, cum spui și tu, e vorba de o mare performanță savantă în domeniul iudaismului. Așa că, insist, în Tg.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
dezastruoase cu specială dedicație pentru „biata țară”, țin să pună semnul egal între tendința omenirii de a se constitui într-un sat mai mare, având reguli și standarde comune, și „internaționalismul proletar” clocit 94 în mintea satanică a unor personaje obsedate de ideea distrugerii „lumii vechi” și a creării unui „om nou”, robotizat, mancurtizat și ușor de dominat. (Nu s-a demonstrat convingător că apa fluorizată și sarea iodată din odiosul capitalism ar fi parte a unui program de exterminare echivalent
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dezastruoase cu specială dedicație pentru „biata țară”, țin să pună semnul egal între tendința omenirii de a se constitui într-un sat mai mare, având reguli și standarde comune, și „internaționalismul proletar” clocit 94 în mintea satanică a unor personaje obsedate de ideea distrugerii „lumii vechi” și a creării unui „om nou”, robotizat, mancurtizat și ușor de dominat. (Nu s-a demonstrat convingător că apa fluorizată și sarea iodată din odiosul capitalism ar fi parte a unui program de exterminare echivalent
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
luni de negocieri au fost de ajuns pentru ca rezultatele să-i permită Spaniei să-și îmbunătățească situația în ceea ce privește Convenția" (El Mundo, 2004d). La criticile Partidului Popular referitoare la cedarea puterii de vot, guvernul socialist a răspuns că popularii sunt prea obsedați de numărul de voturi, dar uită că nu ajută la nimic să ai multe voturi, dacă nu ai cu cine să le aduni. Astfel, Moratinos recunoaște că e posibil "să avem dificultăți în unele momente". Dar dacă mai adăugăm și
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
și scriitorului Seneca - și care a constituit unul dintre principiile după care m-am ghidat în cei douăzeci de ani cât am activat ca anchetator în Direcția Cercetări Penale a fostului Departament al Securității Statului -, a ajuns aproape să mă obsedeze după 22 decembrie 1989, dar nu sub aspectul semnificației judiciare ce i se atribuie. În condițiile în care, cum se știe, imediat după Revoluție, s-a scris și s-a vorbit enorm în massmedia despre fostele organe ale securității statului
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
natură) care circulă la bursa socială și culturală din societatea noastră. De asemenea, ar trebui regândit și reevaluat ceea ce fac persoanele aflate în poziții înalte, o concluzie fiind aceea că intimidarea și disprețul acestora sunt intolerabile și de neacceptat; cei obsedați de bani și de voința de a deține controlul fac lucruri inacceptabile, dar pe care, în forul nostru interior, le acceptăm, deoarece am fost "programați" prin sistemul pedepse/recompense să le acceptăm și să le justificăm prin poziția pe care
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
curtoazie firească, nu că nu este, ceea ce ar fi fost o grosolănie. Ci exact ce și cât trebuia spus în împrejurarea dată. Știința de a complimenta cuviincios. Cât despre scriitorul Mircea Cărtărescu, spânzurat ca îngerul lui Mazilescu de propriul har, obsedat până la monomanie de calitatea, anvergura și rezistența propriului scris, el este de o asemenea autenticitate, încât mi-a inspirat stimă în toate împrejurările. În fine, cât despre talentul lui, iată o întâmplare pe care cred că i-am și povestit
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de analitici cât să realizăm că bătaia cu sugarul folosit ca ghioagă confirma cu vârf și îndesat câte parale făceam în ochii lor, noi copiii, la o (improbabilă de altfel) adică, împlinire a atenționării părintești. Spectacolul acesta care mi-a obsedat și îngrozit copilăria nu mi-a devenit nici mai târziu accesibil. Oricâtă informație istorică, antropologică, sociologică etc. am asimilat. El a rămas să reprezinte pentru mine alteritatea absolută și emblema însăși a iraționalului. Despre ce se întâmplă la Constanța cu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de uimitor progres al cunoașterii a condus la schimbarea însăși a substanței spiritului estetic, definind un nou tip de exprimare artistică și punctând viziunea unei epoci noi. Astfel s-a tradus în obiectivitate o modificare apărută inițial în forul interior obsedat de voința de nou a artistului. Atitudinea estetică generală, și cea a creatorului și cea a receptorului, are o psihologie aparte (indicată de o descriere vianescă esențializată: "întocmai ca orice manifestare volitivă a spiritului, atitudinea estetică implică unele inhibiții și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pună pe gânduri, mă întreb de ce această lucrare nu este (sau este prea puțin) comentată? Stârnește ea în sufletul românilor o anumită culpabilitate? Îi lasă indiferenți? Surprinzător de problematicul capitol introductiv al cărții sale pune pe tapet chestiuni care au obsedat destui analiști români, de la Eminescu și Caragiale (publiciști) la Cioran sau Patapievici, de pildă (ca să parcurg, simbolic, mai bine de un veac). Eminescu era fanatizat în a percepe o Românie desangvinizată de corupția liberalilor (inamicii săi politici, la vremea respectivă
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
corpul matriotic doar „bube” și „răni”. România, ca „mumă glorioasă și blândă”, era cloroformizată din cauza veneticilor. Și pentru Caragiale, trupul românesc era unul „bubos” politic sau chiar un „cadavru sângerând”, fie din cauza veneticilor, fie din cauze interne (Caragiale nu era obsedat doar de culpa străinilor, chiar dacă aceasta este adeseori pomenită). În articolul intitulat Rărunchii națiunii, Caragiale propune o soluție insolită: harakiri - România fiind proiectată în ipostaza unui bărbat care, ca să se curețe și purifice, trebuie să-și spintece burta pentru a
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
echipei de fotbal Steaua) și cu titulatura unui partid așa-zis progresist (Partidul Noua Generație), Becali nu încarnează doar omul simplu și fără studii ajuns în sferele puterii, ci mahalagiul (specializat în amenințări și înjurături față de oricine nu îl agreează) obsedat de fantasma cetății pe care să o cucerească și pe care să o controleze. Poza de mafiot îl flatează, imaginea de gangster îi răsfață ego-ul, mahalagismul său îl consideră a fi naturalețe și instinct bun: nu întâmplător a fost poreclit
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
defectele umane. Nu există patrie ori țară perfectă. Patriotul autentic ar trebui să știe acest lucru. Dar există patrii ori țări perfectibile. Această carte este dedicată detractorilor României și, în egală măsură, admiratorilor ei împătimiți, tuturor celor preocupați ori chiar obsedați de această țară. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\NaravuriRomanestiRevizuit.doc PAGE 82
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
în Child in Time, Stairway to Heaven sau Smoke on the Water (și multe altele) structura de fugă, cu reluări obsedante, spiralate, ce provoacă adicție. De ce scriu tocmai acum (cu atâta întârziere) despre cele două simfonii blues-rock? Pentru că m-au obsedat multă vreme în tinerețea mea, însă doar acum am fost în stare să și aștern ceva pe hârtie despre ele. rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU Metal Go(o)ds Despre Judas Priest s-au scris atâtea, încât aproape că n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]