2,513 matches
-
ar fi greu să mă Înșel asupra anotimpului În care mă aflu. VÎntul urlă uneori ca o haită de lupi, acoperind zgomotul valurilor. CÎnd se domolește, marea rămîne totuși friguroasă și ostilă. E Îngălbenită de alge putrede și nu cere ochi care s-o privească. Deasupra ei, ploaia din timpul nopții a lăsat o pîclă fumegoasă care face dimineața să semene cu un chiparos posomorit și sensibil. Dar peticele de zăpadă au dispărut pe fîșia Îngustă de nisip unde Își trag
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și de frica faraonilor. Iar sfinxul Indiferenței, Înainte de a fi paznicul piramidelor, este el Însuși o piramidă ca semnificație. Surîsul său metafizic s-a născut din disperare nu din dispreț. Alt animal n-ar fi rezistat culcat pe nisipuri... Acești ochi pustii privesc moartea ironic numai pentru a o transforma În eroare a eternității, În vreme ce soarele trece deasupra unor piramide care nu ascund nimic mai mult decît o clepsidră... Dar chiar nisipul o va renaște pe Fata Morgana. Niciodată natura n-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pentru că Îi aduce aminte... Să mori cu ochii plini de soare și de amintiri... CÎnd vei pricepe ce Înseamnă toate acestea, vei simți ca și mine ce-a vrut Apolo... La polul opus al lui Don Quijote se află, deci, acești ochi triști ai Cassandrei. Ei ar ruina această dimineață Însorită În care nimic nu mi se pare mai ilogic și mai departe decît moartea și În care revin, poate, ca marea spre aceleași stînci, dar o fac pentru că ele dau un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
O, m-ați făcut și mai curioasă. Despre ce taină vorbiți? - Taina frumuseții tale, zise el surâzând. - Vi se pare că sunt o persoană frumoasă? - Nu mi se pare deloc. Chiar ești! Frumusețea ta poate fi văzută de oricine are ochi de văzut. Pentru mine ești nemaipomenit de frumoasă și distinsă. Alin îi cuprinse o mână cu sfială așezând-o în a lui ca într-un căuș după care o ridică grațios până la gura sa și o sărută cu delicatețe, aruncându
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Puiu) va fi primit cu brațele deschise la al doilea film : unele succese grăitoare (comerciale, dar și de critică) sunt greu de digerat atunci când, într-o carieră de 20 de filme, nu ai avut nici unul ! Rămâne să vedem cu propriii ochi cum va arăta anul cinematografic 2003 ; ca o prognoză personală, sunt gata să pariez că nu prea grozav. Paradoxal, unul dintre motivele pentru care 2002 a fost atât de bun poate fi găsit chiar în afirmația de mai înainte : unele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
tablou. Evident, nu e la loc de cinste, fiind doar o poză de revistă. Îți place pictura? Tabloul cu ramul de magnolii, zic eu, stă pe peretele de lîngă piscină. Cînd jaluzelele sînt ridicate, seara, se vede din stradă. Ai ochi foarte buni. Acum... mai scrii? mă întreabă, dar în capul meu, această întrebare ajunge în întregime: "Acum, cînd ești prieten cu Livia, mai scrii?" Sigur, răspund, mințind. În fiecare zi, îmi rezerv cîteva ore pentru scris. De fapt, tot din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a naibii să pălmuiești", îi spun în gînd, așezîndu-mă pe marginea patului, lîngă ea, auzind în receptor țîrîitul mărunt al centralei pe interior. Dacă n-am dreptate, spun eu, accept palmele. Dar dacă am? Întoarce brusc privirea spre mine: aceiași ochi mari de căprioară speriată, gata s-o ia la fugă. Nu-i în birou, se aude vocea centralistei. Cereți dispeceratul central, îi șoptesc. Dispeceratul central, repetă Cristina. În receptor se aud cîteva sunete scurte, apoi vocea tehnicienei de la pupitrul-dispecer: Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prea o răsfeți“ - își ascundea încuviințarea față de fericirea ta copilărească. Crăciunul însemna și goana prin magazine, cu o lună înainte, însemna beteala argintie ce șiroia pe bradul jivrat, miile de fleacuri care făceau să se des chidă mari superbii tăi ochi negri; și mai târziu, Mouette, când viața s-a înăsprit pentru noi două, era totuși pomul de Crăciun pe care-l împodobeai în firida bibliotecii cu jucă riile care mai scăpaseră după toate dezastrele, după toate necazurile. Și anul acesta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cam pe fugă. Îmi desfaci fermoarul, te rog? — Amy... mă sforțez să zâmbesc. Cred că, totuși, n-ar fi rău să mai încerci câteva înainte de a te hotărî. — N-auzi că n-am nevoie să mai încerc nici o rochie? Ai ochi foarte bun. — Ba nu, deloc! E groaznică! spun fără să mă gândesc și ea îmi aruncă o privire stranie. Adică, vreau să spun că avem o rochiță roz superbă care cred că ți-ar veni ca turnată... Înșfac repede umerașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să Întâlnească tot „tipul cu nasul coroiat” al evreului, În locul unui iluzoriu evreu de „tip galic”. „Între jidanii din Târgu Cucului [Iași] și cei din Strasbourg - conchidea el - n-am găsit nici o deosebire. Aceeași figură, aceleași maniere, același jargon, aceiași ochi satanici” <endnote id="(622)"/>. În schimb, F. Aderca scria În 1916 despre „nenumăratele, profund diferitele, antagonicele tipuri ale inșilor care se cred evrei. Unde este unitatea, proprie tuturor celorlalte neamuri vii, În diversitatea tipurilor ?” <endnote id="(510, p. 36)"/>. La
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
3, p. 55)"/>. Aceleași opțiuni erotice are tânărul și Într-o Colindă a voinicului culeasă Într-un sat românesc de pe râul Bug, la est de Nistru : Voinicu Vasile, Lerului Doamne, Bun cal că-mi hrănește, Trei țări stăpânește, Trei fete ochește, Una de hărmancă, Una de moldovancă, Da una de jâdaucă <endnote id="(222, p. 82)"/>. Fac În paranteză următoarea observație : este inedit faptul că, În simbolistica acestei colinde, „hărmanca” este responsabilă cu recolta bună de grâu, „moldovanca” cu recolta bună
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se apropie de destinație, soarele pare să-l cheme tot mai des pe psihologul Searle (Cliff Curtis) în observatorul navei, după cum pare să pătrundă tot mai adînc (ca planeta Solaris din Solaris) în visele fizicianului Capa (Cillian Murphy, ai cărui ochi de un azuriu beatific sînt la fel de avizi de lumină, de revelație ca ai lui Keir Dullea din 2001 : O odisee spațială). Mai e și misterul navei Icarus I, care a dispărut în cursul unei misiuni identice și pe care cel
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
rezervele secrete de amintiri și fantasme ; în următorii doi ani trăiește din ele și trăiește în primul rînd pentru a împărtăși ce trăiește (a murit la scurt timp după terminarea cărții). Camera de filmare se eliberează din prizonieratul condiției de ochi extern al lui Bauby (Mathieu Amalric) și începe să zburde prin paradisul lui interior, învîrtindu se în jurul lui și al frumoasei martinicane imaginare cu care se sărută pe malul oceanului sau înălțîndu-se pentru a-l vedea cum coboară pe schiuri
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
înlocuit cu viață. Și viață la superlativ! De mult nu am mai trăit clipe în care lacrimile să pâlpâie la colțul ochilor destul de des, de mult nu am mai văzut atâta forfotă și atâta vibrație!... Am intrat în Biserica plină ochi și m-am așezat lateral. Nu am știut că mă aflu pe locurile celor care formau “armata de rezervă” ... adică a celor care vor lua locul “armatei actuale”. Adică vreau să spun că am văzut mulți dintre cei care odată
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
spune „mai bătuți de brumă, mai copți la minte, cu armata făcută” printre care se număra și Costache, ce avea 24 de ani. Deci se prinse în horă în rândul celor cu armata făcută, buni de însurătoare. Fetele de măritat ocheau câte un flăcău ce le-ar fi plăcut. Hora se învârtea cu voioșie în sunetele scoase de fanfara din Valea Mare, vestită în toate așezările de pe Valea Racovei. Curtea școlii unde horeau tinerii era plină și se vedeau și oameni
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
meu natal, să învăț copiii consătenilor mei, în școala la care învățasem pe vremea copilăriei mele! Ce mare bucurie pe ai mei că, după atâta pribegie, am revenit acasă, lângă ei! Tata îmi cară bagajele în sat. Încă din iulie ochisem o casă în care urma să mă instalez. Stăpânul casei căzuse printre primele jertfe ale războiului. Soția lui având un copil mic se mută la părinții ei, lăsând în toată casa pe soacră-sa. Cum locuia într-o singură încăpere
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vor fi ai mei. Trimestrial mai primeam câte un premiu de 400 lei și mă descurcam destul de bine din punct de vedere financiar. Profesional nu mai spun! Aveam 6 grupe de seminar, la anul I, majoritatea studenților fiind fete. Le ochisem pe cele mai drăguțe încă de la primele ore și mă "desfășuram" în fața auditoriului asemenea unui cocoș de munte. Am fost mereu în relații amicale cu studenții, îi mai ajutam cu câte o pilă la examene, cu motivarea absențelor sau obținerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și toți erau cu ochii pe sus. M-am prezentat oficialităților și mi-am îndreptat și eu privirea spre "înalt" Am rămas așa cam o jumătate de oră și nimic! Fiind deja vremea prânzului, ziariștilor li se făcuse foame. Am ochit un chioșc alimentar, am găsit acolo câteva pâini, le-am cumpărat și, aidoma Mântuitorului în Cana Galileii, am început să le împart, fără nici o șansă de a le înmulți. Observasem în apropiere o baracă și cineva mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Voi nu v) dați seama cu cine aveți de-a face. Notă a fost c)pitan În armată rus) și a luptat contra germanilor pan) În 1945. A fost r)nit grav de trei ori. Are tr)s)turile familiei - ochi c)prui, sprâncene arcuite, ten m)sliniu, p)rul alb. În plus, are În gur) coroane de aur, produse ale artei dentare rusești. Din compania să f)ceau parte criminali eliberați din Închisoare În timpul r)zboiului. Notă este c)lit
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de asemenea, c) a refuzat s) accepte un stat palestinian În Cisiordania, Între Amman și Ierusalim. Și asta nu e totul, spune domnul Galili. Mic de statur), solid, energic, cu p)rul alb, ca al lui Ben-Gurion, si cu niste ochi albastru-deschis, dar nu sp)l)citi. M) consider) pe bun) dreptate un observator interesat, dar nepriceput. Arunc) o privire spre Shimon Peres, ministrul Ap)r)rii, care este și el prezent, ca și când i-ar spune: „Vezi? Ăștia habar nu au
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ale fluieratului care făcea parte din primul meu costumaș de marinar, copilăria mă cheamă Înapoi În acel trecut Îndepărtat, ca să dau din nou mâna cu fermecătorul meu dascăl. Vasili Martinovici Jernosekov avea o barbă castanie și pufoasă, un cap chel, ochi albaștri ca de porțelan, unul având pe pleoapă o excrescență fascinantă. În prima zi când a venit, a adus o cutie plină cu niște cuburi extrem de atrăgătoare care aveau pictată câte o literă diferită pe fiecare fațetă; umbla cu ele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
demodată, că mă numește moștenitorul lui. „Și acum poți să pleci“, a adăugat el, „l’audience est finie. Je n’ai plus rien à vous dire“. Mi-l amintesc ca pe un omuleț slăbuț, Îngrijit, cu tenul Închis la culoare, ochi verzi-cenușii cu pete ruginii, o mustață neagră, stufoasă și un măr al lui Adam mobil care ieșea În evidență pe deasupra unui inel din aur și opal, sub formă de șarpe, În care era prins nodul cravatei. Avea de asemenea opale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un mare oraș german, simțeam o emoție dublă, pe care nu mi-o puteau produce gările terminale. Vedeam un oraș cu tramvaie ca de jucărie, tei și ziduri de cărămidă pătrunzând În compartiment, stând de vorbă cu oglinzile și umplând ochi geamurile dinspre culoar. Acest contact intim dintre tren și oraș era o fațetă a bucuriei. Cealaltă era să mă pun În pielea unui trecător, care - Îmi imaginam - era impresionat așa cum aș fi fost și eu, văzând lungile și romanticele vagoane
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai puțin recente, multe morți tragice s-au produs pe terenul de duelare, victime fiind membrii multor familii de vază. Sania mea aluneca Încet-Încet, ca prin vis, pe strada Morskaia și Încet-Încet, siluete vagi de dueliști Înaintau unele spre celelalte, ocheau și trăgeau cu pistolul - la ivirea zorilor, În poienile umede ale unor vechi moșii, pe terenuri de instrucție militară pustii sau pe cărarea acoperită de zăpadă dintre două șiruri de brazi. În spatele acestor imagini era totuși un abis emoțional foarte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
interoga cu un rânjet parșiv, iar ea Îi ocolea privirea și Își răsucea ca un copil Încheietura mâinii În strânsoarea lui; În noaptea următoare, individul a fost Împușcat, prins cu lasoul, Îngropat de viu, Împușcat din nou, sugrumat, insultat Îngrozitor, ochit cu sânge rece, cruțat și lăsat să-și târâie viața În rușine. Lenski, un tip cu aspirații Înalte, dar simpluț, aflându-se pentru prima dată În străinătate, reușea cu greu să păstreze echilibrul Între plăcerile turismului și Îndatoririle lui pedagogice
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]