2,422 matches
-
„” este o melodie rap a artistului hip hop, 2Pac. Piesa a fost produsă de Tony Pizarro pentru cel de-al treilea album solo al lui 2Pac ca o odă pentru mama lui, Afeni Shakur. „” a fost lansată pe 21 februarie 1995 ca primul single pentru album. Singleul a fost cel mai de succes dintre toate cele lansate. Cântecul este considerat de critici și de fanii ca fiind una dintre
Dear Mama () [Corola-website/Science/322206_a_323535]
-
poemele lui Hesiod, Teogonia și Munci și zile. În secolele VII - VI î.Hr. se afirmă genuri și specii noi: poezia lirică (Alceu, Safo, Anacreon, Pindar) și fabula (Esop). În secolele V - IV î.Hr. apar tragediile lui Eschil, Sofocle și Euripide, odele lui Pindar, comediile lui Aristofan, precum și operele marilor filozofi Socrate, Platon și Aristotel. În perioada marcată de personalitatea lui Alexandru Macedon, literatura nu mai cunoaște strălucirea din perioadele anterioare. În schimb, se dezvoltă critica filologică a textelor. Ca orice popor
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
lui Hesiod), dar opera sa cea mai valoroasă este Eneida. În Eneida, Vergiliu prin eroul său, Aeneas, evocă momente importante ale istoriei naționale. Quintus Horatius Flaccus (65 - 8 î.Hr.), unul dintre cei mai importanți poeți romani a scris epode, satire, ode și epistole. Printre acestea din urmă, cea mai renumită este "Epistula ad Pisones", cunoscută ulterior sub numele de "Ars poetica" și în care sub forma unui tratat de poetică, prezintă principii estetice. Acestea vor fi preluate mai târziu de către Nicolas
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
Cantemir (1708-1744), scriitor iluminist și diplomat rus. Este fiul lui Dimitrie Cantemir și unul dintre inițiatorii clasicismului in literatura rusă. El a reușit sa produca satire ("Minții mele sau celor ce iubesc știința"), tratate filozofice ("Scrisori despre cultură și om"), ode, fabule, epopeea eroică "Petrida". <br>
Familia Cantemir () [Corola-website/Science/329584_a_330913]
-
este o epocă de unificare politică în istoria Japoniei, care a durat de la sfârșitul perioadei de instabilitate și fărâmițare feudala (Perioadă Țărilor Beligerente) până la instituirea shogunatului lui Tokugawa (Perioadă Edo). Această perioadă cuprinde aproximativ anii 1573 - 1603, timp în care Oda Nobunaga și succesorul său, Toyotomi Hideyoshi, au impus ordinea în fața haosul rămas după prăbușirea "Shogunatului Ashikaga" (Perioadă Muromachi). Numele acestei perioade este luată din castelul lui Nobunaga, Castelul Azuchi (în orașul de azi Ōmihachiman, prefectura Shiga) și castelul lui Hideyoshi
Perioada Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/328231_a_329560]
-
în pre-moderna. Activitățile de comerț ale europeniilor și misionarilor catolici, dar și incursiunilor japoneze în restul lumii, au dat acestei epoci, o aroma cosmopolitana. După un secol de războaie interne, Japonia a fost reunită de trei titani ai acelor vremuri: Oda Nobunaga, Toyotomi Hideyoshi și Tokugawa Ieyasu. Denumirea acestei perioade provine de la numele ce-l purtau locațiile castelelor lui Nobunaga - Azuchi, lângă Kyoto, si a lui Hideyoshi - Momoyama în provincia Fushimi. Deși începutul perioadei ( 1573 ) presupune termeni mai generali, această perioadă
Perioada Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/328231_a_329560]
-
mai, 898) fiind o concubină a aceluia. Zwentibold și-a primit numele după nașul său, regele Svatopluk I din Moravia Mare (Zwentibold fiind transcrierea francă pentru Svatopluk). Zwentibold a intervenit în disputele pentru tron din Francia occidentală (Franța) dintre contele Odo de Paris și Carol cel Simplu, însă cei doi au început să coopereze împotriva lui Zwentibold, atunci când li s-a părut că acesta încerca să preia coroana Franciei apusene pentru sine. Pentru început, fiul mai mare al lui Arnulf a
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
regatul Franciei răsăritene s-a dezintegrat, iar din 903 regatul lui Zwentibold a fost administrat de către contele din Lahngau, Gebhard, un urmaș al dinastiei Conradinilor, care a primit titlul de duce de Lorena. În 897, Zwentibold a fost căsătorit cu Oda, o fiică a ducelui Otto I de Saxonia. Urmașii săi au fost:
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
-o. În schimb, el s-a raliat altora în tentativa de a-l convinge pe regele din Francia răsăriteană, Arnulf de Carintia să preia și coroana Franciei apusene, lucru pe care Arnulf l-a refuzat. În cele din urmă, contele Odo de Paris a fost ales rege, care însă nu a sprijinit încercările lui Balduin de a obține controlul asupra abației St. Bertin. Cei doi au intrat în conflict, iar atunci când Odo l-a atacat pe Balduin la Bruges, nu a
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
Arnulf l-a refuzat. În cele din urmă, contele Odo de Paris a fost ales rege, care însă nu a sprijinit încercările lui Balduin de a obține controlul asupra abației St. Bertin. Cei doi au intrat în conflict, iar atunci când Odo l-a atacat pe Balduin la Bruges, nu a reușit să îl supună. Balduin și-a continuat expansiunea către sud și a obținut controlul asupra Artois, inclusiv asupra importantei abații de St. Vaast. Atunci când abația a fost trecută sub jurisdicția
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
Odo de Champagne (n. cca. 1040-d. 1115), a fost conte de Troyes și de Meaux între 1047 și 1066, apoi conte de Aumale între 1069 și 1115. Odo a fost fiul contelui Ștefan al II-lea de Troyes și Meaux cu
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
Odo de Champagne (n. cca. 1040-d. 1115), a fost conte de Troyes și de Meaux între 1047 și 1066, apoi conte de Aumale între 1069 și 1115. Odo a fost fiul contelui Ștefan al II-lea de Troyes și Meaux cu Adela. El era încă minor atunci când tatăl său a murit, drept pentru care unchiul său Theobald al III-lea de Blois a activat ca regent de Troyes
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
fiul contelui Ștefan al II-lea de Troyes și Meaux cu Adela. El era încă minor atunci când tatăl său a murit, drept pentru care unchiul său Theobald al III-lea de Blois a activat ca regent de Troyes. În 1060, Odo s-a căsătorit cu Adelaida de Normandia, fiică a ducelui Robert I de Normandia și văduvă a contelui Enguerrand al II-lea de Ponthieu (totodată, senior de Aumale) și a contelui Lambert al II-lea de Lens. După moartea fiicei
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
Ponthieu (totodată, senior de Aumale) și a contelui Lambert al II-lea de Lens. După moartea fiicei unice a lui Enguerrand, Adelaida, mama sa Adelaida de Normandia a devenit moștenitoare a sa și ca urmare, prin căsătoria sa cu aceasta, Odo a achiziționat titlul de conte de Aumale, în cuprinsul Ducatului de Normandia prin dreptul soției sale. Adelaida (numită uneori Adeliza) era de asemenea soră a ducelui Guillaume al II-lea de Normandia, iar Odo l-a însoțit pe cumnatul său
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
urmare, prin căsătoria sa cu aceasta, Odo a achiziționat titlul de conte de Aumale, în cuprinsul Ducatului de Normandia prin dreptul soției sale. Adelaida (numită uneori Adeliza) era de asemenea soră a ducelui Guillaume al II-lea de Normandia, iar Odo l-a însoțit pe cumnatul său în cucerirea normandă a Angliei din 1066. Theobald al III-lea de Blois a preluat apoi posesiunile lui Odo din regiunea Champagne. Pentru serviciile oferite de Odo, William Cuceritorul (devenit regele William I al
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
uneori Adeliza) era de asemenea soră a ducelui Guillaume al II-lea de Normandia, iar Odo l-a însoțit pe cumnatul său în cucerirea normandă a Angliei din 1066. Theobald al III-lea de Blois a preluat apoi posesiunile lui Odo din regiunea Champagne. Pentru serviciile oferite de Odo, William Cuceritorul (devenit regele William I al Angliei) i-a acordat ca posesiune Holderness, în Yorkshire. Implicat într-un complot împotriva regelui William al II-lea Rufus, Odo a fost făcut prizonier
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
Guillaume al II-lea de Normandia, iar Odo l-a însoțit pe cumnatul său în cucerirea normandă a Angliei din 1066. Theobald al III-lea de Blois a preluat apoi posesiunile lui Odo din regiunea Champagne. Pentru serviciile oferite de Odo, William Cuceritorul (devenit regele William I al Angliei) i-a acordat ca posesiune Holderness, în Yorkshire. Implicat într-un complot împotriva regelui William al II-lea Rufus, Odo a fost făcut prizonier în 1095. Odo a avut un fiu cu
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
preluat apoi posesiunile lui Odo din regiunea Champagne. Pentru serviciile oferite de Odo, William Cuceritorul (devenit regele William I al Angliei) i-a acordat ca posesiune Holderness, în Yorkshire. Implicat într-un complot împotriva regelui William al II-lea Rufus, Odo a fost făcut prizonier în 1095. Odo a avut un fiu cu Adelaida: Ștefan, devenit apoi conte de Aumale și decedat în 1127.
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
Champagne. Pentru serviciile oferite de Odo, William Cuceritorul (devenit regele William I al Angliei) i-a acordat ca posesiune Holderness, în Yorkshire. Implicat într-un complot împotriva regelui William al II-lea Rufus, Odo a fost făcut prizonier în 1095. Odo a avut un fiu cu Adelaida: Ștefan, devenit apoi conte de Aumale și decedat în 1127.
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
Odo I (Eudes) (n. cca. 950 - d. 12 martie 996) a fost conte de Blois, Chartres, Reims, Provins, Châteaudun și Omois. Odo era fiul contelui Theobald I de Blois cu Luitgarda, fiică a contelui Herbert al II-lea de Vermandois. El
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]
-
Odo I (Eudes) (n. cca. 950 - d. 12 martie 996) a fost conte de Blois, Chartres, Reims, Provins, Châteaudun și Omois. Odo era fiul contelui Theobald I de Blois cu Luitgarda, fiică a contelui Herbert al II-lea de Vermandois. El a dobândit titlul de conte palatin, care era tradițional în familia sa, din partea regelui Lothar al Franței. Ca și rudele sale
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]
-
Lothar al Franței. Ca și rudele sale prin alianță, conții de Vermandois, el s-a menținut credincios față de Dinastia Carolingiană în disputa cu Capețienii. Ca urmare a războiului dintre tatăl său și arhiepiscopul Odalric de Reims, pentru castelul de Coucy, Odo a primit castelul de la arhiepiscop. În anii '70 ai secolului al X-lea, în cadrul războaielor pentru controlul asupra Ducatul de Bretania, Odo a supus comitatul de Rennes, ducele Conan I de Bretania confirmând drepturile familiei sale asupra regiunii. În jurul lui
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]
-
cu Capețienii. Ca urmare a războiului dintre tatăl său și arhiepiscopul Odalric de Reims, pentru castelul de Coucy, Odo a primit castelul de la arhiepiscop. În anii '70 ai secolului al X-lea, în cadrul războaielor pentru controlul asupra Ducatul de Bretania, Odo a supus comitatul de Rennes, ducele Conan I de Bretania confirmând drepturile familiei sale asupra regiunii. În jurul lui 977, tatăl său a murit și Odo a succedat în posesiunile acestuia. În 988, Odo l-a susținut pe ducele Carol de
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]
-
anii '70 ai secolului al X-lea, în cadrul războaielor pentru controlul asupra Ducatul de Bretania, Odo a supus comitatul de Rennes, ducele Conan I de Bretania confirmând drepturile familiei sale asupra regiunii. În jurul lui 977, tatăl său a murit și Odo a succedat în posesiunile acestuia. În 988, Odo l-a susținut pe ducele Carol de Lorena în operațiunea de capturare a Laonului. În 991, el i-a abandonat pe lotharingieni la Dreux și a asediat Melun, care aparținea lui "Bouchard
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]
-
războaielor pentru controlul asupra Ducatul de Bretania, Odo a supus comitatul de Rennes, ducele Conan I de Bretania confirmând drepturile familiei sale asupra regiunii. În jurul lui 977, tatăl său a murit și Odo a succedat în posesiunile acestuia. În 988, Odo l-a susținut pe ducele Carol de Lorena în operațiunea de capturare a Laonului. În 991, el i-a abandonat pe lotharingieni la Dreux și a asediat Melun, care aparținea lui "Bouchard cel Venerabil", vasal al lui Hugo Capet. Ugo
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]