2,363 matches
-
la care el a răspuns că nu are pământ și că, pentru a-și hrăni familia, trebuie să muncească din greu la fratele său care îi împrumută un plug și un bou doar duminica pentru a-și ara micul său ogor. Conform legendei, domnitorul Ștefan cel Mare i-a dat lui Burcel șase pungi cu galbeni pentru ca să-și cumpere boi și plug. În zonă a existat o familie cu numele Burcel (sau Purcel), care a stăpânit moșii și a dat țării
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]
-
câmpurilor deschise și trecerea la noul sistem al împrejmuirilor - unul dintre elementele cele mai importante și mai discutate din istoria agrară a Angliei la sfârșitul evului mediu și în perioada de trecere de la feudalism la capitalism. Împrejmuirile însemnau câmpuri sau ogoare „închise”, adică rezervate exclusiv destinației pe care le-o dădea proprietarul și nepermițându-se nimănui altuia nici pășunatul vitelor și nici un alt fel de drept de folosință asupra lor. Cu alte cuvinte, împrejmuirile reprezintă trecerea la sistemul agriculturii strict individuale
Fenomenul împrejmuirilor () [Corola-website/Science/312156_a_313485]
-
agriculturii strict individuale. Sistemul n-a fost adoptat numai de nobilii mari proprietari ci și de o bună parte a țărănimii mai înstărite. Centrul, răsăritul și sud-estul Angliei sunt regiunile în care se conturează mai accentuat noul peisaj agrar al ogoarelor cultivate individual de o țărănime smulsă din vechea unitate economică a manorului și concentrată în cadrul acestui sistem parcelar. Începând cu a doua jumătate a a secolului al XV-lea, nobilii și țăranii mai înstăriți transformă loturile împrejmuite în pășuni pentru
Fenomenul împrejmuirilor () [Corola-website/Science/312156_a_313485]
-
Începând cu a doua jumătate a a secolului al XV-lea, nobilii și țăranii mai înstăriți transformă loturile împrejmuite în pășuni pentru oi, fenomenul acesta fiind cauzat de solicitarea tot mai intensă a lânii pe piață. În timpul dinastiei Tudor, transformarea ogoarelor în pășuni a luat avânt, mai ales în regiunile centrale ale țării. Se întâlnesc însă de asemenea în răsărit, iar către sfârșitul secolului al XVI-lea - chiar și în nord. Consecințele împrejmuirilor au fost multiple. Dintr-un punct de vedere
Fenomenul împrejmuirilor () [Corola-website/Science/312156_a_313485]
-
putut întreține vitele și prin aceasta gospodăriile lor s-au ruinat, trebuind să le cedeze nobilului sau altor țărani din cauza imposibilității de a produce atât cât să trăiască și să-și poată achita obligațiile. Odată cu intensificare procesului de transformare a ogoarelor în pășuni, nobilii au recurs până și la alungarea cu forța a țăranilor de pe loturile lor, pentru a lărgi suprafața pășunilor. Faptul acest constituia un abuz. Limitarea drepturilor de folosință comună a țăranilor asupra unor părți de moșie micșorase și
Fenomenul împrejmuirilor () [Corola-website/Science/312156_a_313485]
-
repartizați în Viișoara în anii trecuți au plecat la puțină vreme după sosire. Unii dintre ei au produs și dezastre; spre exemplu, inginerul agronom sosit înaintea lui Geo a hotărât să nu se mai cultive cartofi, sfeclă și porumb pe ogoarele comunei, așa cum se cultiva de zeci de ani, plantând grâu care nu s-a copt. Absolvenții încep un adevărat război cu președintele CAP-ului și sătenii. Medicul îi amendează pe grăjdari pentru că nu respectau regulile de igienă a muncii, iar
Toamna bobocilor () [Corola-website/Science/312955_a_314284]
-
tremuricea” (Briza media) și „păru porcului”. Dintre plantele cu flori se cuvin a fi amintite: trifoiul sălbatic, „lipitoarea” ("Viscaria vulgaria"), „sunzuenele”, scăunelele numite și „scaonu popii” ("Dianthus carthusianorum"), sulfina, chimul, ochiul boului, pojarnița, sunătoarea, arnica, păpădia, clopoțeii și bujorii. Prin ogoare și miriști cresc: iarba roșie, trei frați pătați, traista ciobanului, urda vacii, rocoina, rapița sălbatica, neghina, cicoarea, cocoșeii, știrul, loboda, „purecii” (turița), pălămida, volbura, mohorul, costreiul, pirul, ceapa ciorii, laptele câinelui, susaiul, „iarba scumpă” (colilia) și cânechioara. Specifice pentru lunca
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
săsesc, numit „Dreifelderwirtschaft” . Potrivit acestuia suprafața arabilă a satului era împărțită în trei „trupuri” (părți), pe fiecare dintre ele semănându-se prin rotație toamna, grâu sau secară și primăvara - ovăz, porumb sau cartofi, în al treilea an terenul fiind lăsat ogor „să se odihnească” conform tabelului. O singură suprafață de teren nu avea nevoie de un astfel de sistem trienal:lunca Oltului precum și „Mestecănișul” care trebuia să fie „gunoit” (îngrășat). Aspecte ale agriculturii racovițene, comune cu cele ale altor localități transilvănene
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
succesivă a unor păduri, ultimele care au căpătat acest statut fiind ""Priporul"" și ""Arinii"". Ca și fânețele, pășunile au fost și au rămas până azi slab productive și terenurile de pășunat au fost suplinite deseori cu pășunatul pe miriști, pe ogoare, prin porumbiștile culese iar în situațiile de secetă chiar și prin păduri. Este de subliniat faptul că până în [[1914]], racovicenii au folosit intens pășunatul din muntele "Racoviceanu", parte componentă a muntelui "Suru", despre care un document din [[1777]] ne spune
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
căreia i-a dat numele său. Cât adevăr conține această legendă este greu de spus. Se mai povestește că Ploieștii aveau șapte case și un schit de maici și că locuitorii, înmulțindu-se, și-au cucerit locuri de case și ogoare, ca toporani în luptă cu pădurea. Așezarea a apărut probabil în prima jumătate a secolului XIV-lea din mileniul trecut, cam în vremea cuprinderii acestor locuri între hotarele tânărului stat Țara Românească. Poate că întemeietorii Ploieștiului au fost într-adevăr
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
era un mic cătun cu nouă case și un schit. Cătunul s-a extins prin lupta cu pădurea, locuitorii lui trebuind să defrișeze an de an noi bucăți din ea, pentru a înființa alte gospodării sau pentru a-și lărgi ogoarele. Amintirea acestui efort eroic a făcut ca urmașii lor, atunci când orașul a devenit municipiu, în perioada interbelică, să aleagă drept emblemă doi lei smulgând din pământ un stejar, imagine care se găsește și astăzi pe stema Ploieștiului. Din punct de
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
care aproape că își încetase activitatea în anii războiului. În același timp, a completat cu călugări tineri și destoinici personalul slujitor al Catedralei mitropolitane, numindu-l ca eclesiarh pe părintele arhimandrit Teoctist Arăpașu. Seceta cumplită din anii 1946-1947 a pârjolit ogoarele din zona Moldovei, adăugându-se mizeriei lăsate de război. Arhiereul Justinian a încuviințat efectuarea primei procesiuni cu racla cu moaștele Sf. Cuvioase Parascheva, de când acestea se află la Iași, străbătând satele pustiite de secetă ale județelor Iași, Vaslui, Roman, Bacău
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
Domnului" etc. Tot la Sibiu îi va apărea și primul volum de versuri, "La Golgota". Din 1938 și până în 1943, împreună cu învățătorul Ioan Marini, va fi redactor la Oradea, la Cluj sau în alte locuri din țară al publicațiilor religioase: "Ogorul Domnului", "Viața Creștină", "Misionarul Vieții Creștine", "Familia Creștină", precum și al calendarelor-almanah ale acestora. N-a mai urmat nici o școală, dar va evolua spiritualicește ca un autodidact pe tot restul vieții. Timp de mai bine de șase decenii, Traian Dorz va
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
Milițianul sau paznicii de noapte, dacă zăreau cumva vreo luminiță înăuntru, băteau în geam, aducându-i aminte că „n-are voie să scrie!”. Regimul îi dădea astfel de înțeles că numai munca lui brută din timpul zilei, pe așa-zisele ogoarele înfrățite și înfloritoare ale colectivei, are vreo valoare pentru societate. Traian Dorz era însă animat de o credință cu rădăcini direct în scrierile biblice (Evrei 11:1) ; el și-a petrecut multe nopți plângând, rugându-se și scriind, dar nerenunțând
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
de țăran și muncea cu ziua pe pământul boierului local. S-a căsătorit apoi cu frumoasa Hareta. Jandarmului comunal îi fugeau ochii și lui după ea, așa că într-o zi se lua de ea, profitând că Coroi era plecat la ogor. Când s-a întors, a aflat, s-a dus la post și le-a dat câte 2 săptămâni de spitalizare la toti jandarmii. A fost arestat și condamnat. În închisoare a intrat în legătură cu diverse personaje certate cu orânduirea. La întoarcerea
Haiducul Coroi () [Corola-website/Science/309381_a_310710]
-
de difterie (9), de rujeolă (45), de scarlatină (935). Satul avea (în 1904) 170 de case cu 1.068 de suflete. În 1908 de două ori (la 25 mai și la 4 iulie) ploi puternice, cu grindină, pricinuiesc mari pagube ogoarelor. În 1910 satul parcă se mai lărgește, numără deja 186 de case, dar populația scade, coborînd pînă la 1.050 de locuitori. Un nou recensămînt sovietic, cel din 1949, introduce în listele pentru s. Medveja 2.293 de locuitori, majoritatea
Medveja, Briceni () [Corola-website/Science/305140_a_306469]
-
afirmă el, probabil de răul nomazilor de cîmpie. Abia după cucerirea Daciei de către romani, adică în a. 106 e. n., pe aceste locuri starea de lucruri s-a schimbat. S-a format o nouă așezare umană. Sedentari devenind, locuitorii ei lucrau ogoarele, creșteau vite, confecționau diferite lucruri pentru gospodărie. Podoabele și hainele le aduceau din orașele imperiului. Casele și le făceau mai spațioase, din lemn, nuiele și lut, le acopereau cu stuf. Pe lîngă case mai construiau și diferite anexe, săpau gropi
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
țara prin sud și cu Chișinău. Distanța de la Băcioi la Chișinău este de 13 km. Populația Băcioiului, cum scrie un călător german, era caldă la suflet, binevoitoare, sinceră și obiectivă. Fiecare gospodar cunoaște cu lux de amănunte, cum să lucreze ogorul, cum să cultive vița de vie, livada, orice legume, cereale, cum să le păstreze, cum să le realizeze. Femeile aveau grijă să prelucreze lîna, inul, cînepa, să țese pînză, stofă, covoare, țoluri pentru a îmbrăca familia și casa. Pentru iarnă
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
ceea ce a avut urmări grave asupra populației autohtone. Reforma agrară din Basarabia n-a oferit nici o palmă de pământ locuitorilor satului Ciocâlteni, deoarece erau așezați pe pământ răzășesc. Impozitele creșteau, țăranii erau siliți să ocupe loturi de teren nefertil, taxa ogorului fiind destul de costisitoare. Autocrația țaristă ducea o politică de rusificare și deznaționalizare, având ca scop final crearea poporului velicorus. După marea Unire din decembrie 1918, guvernul României a întreprins o serie de măsuri urgente ce prevedea redresarea situației economice și
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
s-a aflat printre cele mai înaintașe în republică. Situația s-a schimbat pe parcursul ultimelor decenii, când agricultura Moldovei cedează o parte a pozițiilor cucerite anterior. Comuna Ciocâlteni a aderat la programul republican „Pământ”. Primăria a repartizat locuitorilor cote-parte de ogor, aceștia asociindu-se în diverse asociații agricole. În ultimii ani, mulți locuitori ai satului au renunțat la prelucrarea individuală a pământului din lipsă de mijloace tehnice și bănești. Exodul moldovenilor peste hotarele republicii s-a resimțit foarte mult și la
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
poștal, creșă, monument celor căzuți în cel de-al doilea război mondial ca ostași ai Armatei Sovietice. În anul 1989 biserica a fost reconstruită. O ploaie torențială a inundat în anul 1991 grădinița de copii și câteva case, a deteriorat ogoarele din văi. La începutul mileniului III, în localul unei foste tabere de odihnă a elevilor a fost deschisă o mânăstire pentru călugărițe.
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
o mare parte a satelor doljene. La 10 martie 1707, domnul dăruia mahalale și moșii (Craiovița) mănăstirii Hurez menționînd că, numai morile existente în Craiovița produceau un venit de 3000 de obroace pe an. O parte a cerealelor provenea din ogorul public al orașului, locuitorii Craiovei avînd obligația de a presta clacă ca orice țăran. În afara grîului, se cultiva: porumb, orz, mei, legume și zarzavaturi dar o dezvoltare deosebită o avea viticultura. Vița de vie, de bună calitate, era cultivată în
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
ruso-turce pe teritoriul Munteniei și Olteniei i-a unit la greu. În 1781, Vodă Caragea care încercase, fără succes, strîngerea unei sume foarte mari de bani, intrînd în conflict cu haiducii, mai găsește o modalitate de a strînge bani; vînzarea ogorului public al Craiovei către marii boieri locali. Craiovenii s-au ridicat la luptă și împreună cu haiducii au stăvilit pretențiile marilor boieri și a lui Vodă Caragea care își pierde tronul. Primul act pe care îl dă noul domn, Mihai Șuțu
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
de aproape 200-300 m cu versante intens erodate, care despart culmi rotunjite. De aceea așezările Poiana Mărului și Holbav evită în general văile înguste și umbrite, care nu permit decît o dezvoltare liniară. Casele s-au răsfirat pe ”dealuri” printre ogoare, fînețe și livezi. Pădurile de foioase și cele în amestec au rămas cantonate pe văi și în jumătatea nordică a acestei grupe muntoase, unde relieful nu favorizează o umanizare intensă. Depresiunea Șinca Nouă, situată la contactul rocilor cristaline cu cele
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
agricole până în momentul în care trupele guvernamentale au pus capăt revoltei. Violență revoltelor diferea funcție de condițiile de viață mai bune sau mai rele ale țăranilor. Țaranii lipsiți de pământ din Livonia și Curlanda au atacat marile proprietăți și au incendiat ogoarele și conacele, în timp ce cei mai avuți din Grodno, Kovno și Minsk s-au manifestat mult mai puțin violent. În total, 3.228 de revolte au trebuit să fie înăbușite de armată, iar proprietarii de pământuri au suferit pierderi de 29
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]