491,506 matches
-
mașină, înconjurat de oamenii lui; cîteva rafale de împușcături îi lichidează pe toți, numai stăpînul rămîne în picioare, calm, așteptînd; cel care se apropie, ca să-l împuște privindu-l în ochi, cu ochii împăienjeniți de lacrimi (Tom Hanks), e un om pe care îl iubește și care l-a iubit, ca un fiu adoptiv; replica bătrînului nu va fi "Și tu, Brutus", ci "Mă bucur că ești tu"... Dacă nu aveți răbdarea pentru dantelăria altmaniană și nici nervii pentru infernul lui
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
Timpul meschin sau între-timpul (aluzie la sintagma englezească "mean-time" care înseamnă atât "între timp", cât și "timp meschin"). Pornită într-o îndrăzneață odisee personală, eroina paginilor jurnaliere se dezvăluie progresiv (cititorilor) prin experiențele care o marchează și o reformează ca om. Străină, într-un mediu care o respinge de la bun început (accentul - care o dă de gol în permanență, obtuzitatea londonezilor plini de prejudecăți și de principii, statutul ei de "refugiat politic "dintr-o fostă țară comunistă și teama de a
Povestea unor experiențe by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/14619_a_15944]
-
face figură de femeie voluntară și hotărâtă să reușească (gen eroina din filmul Erin Brokovich, pe care autoarea chiar o menționează la un moment dat). Descoperă o lume fascinantă în care se aventurează "on her own", citește, cercetează și cunoaște oameni (acele întâlniri privilegiate care îți schimbă viața) și, în mod surprinzător, experiențele ei chiar se constituie într-o simbolică expediție de aflare a Graalului. Chiar numele o îndeamnă la asta, "pocaliu" înseamnă "potir, cupă"; de altfel speculațiile etimologice, jocurile de
Povestea unor experiențe by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/14619_a_15944]
-
totul și cu totul speciale). Imaginea de ansamblu e una năucitoare din care nu lipsesc, legați între ei prin diverse elemente, Cavalerii Templieri, catharii, Iisus Hristos, Francmasoneria, O.Z.N.-urile, alături de contemporanii Ken Campbell, Oberto Airaudi, Jeff Merrifield, aceștia din urmă oameni deosebiți pe care Hemina Pocaliu i-a întâlnit și care i-au fost într-un fel sau altul, mentori în aventura spirituală în care s-a lansat. Trebuie adăugate la episoadele diverselor ordine religioase și pe cel gnostic legat de
Povestea unor experiențe by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/14619_a_15944]
-
mea (modernitatea occidentală)". Astăzi dl Alexandrescu își declară convingerea că nu se poate aplica o hermeneutică post-modernă la o lume tradițională. O a doua problemă se referă la "prețul" Unirii din 1918 ce a trebuit plătit de generația interbelică de oameni politici. E în fapt reluarea unei teme din Paradoxul român. "Ar fi fost mai bine, scrie dl Alexandrescu, dacă întrebarea ar fi fost rostită, că ar fi putut corecta o anumită "cecitate politică" a elitei, datorită căreia ea a văzut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
pare a se subordona acestor principii. Ana este o victimă a capitalismului și a familiei tradiționale. Faptul că face un copil fără să fie măritată arată că se emancipează totuși de viziunea reacționară tradițională. Ea e o victimă a exploatării omului de către om, și, în mod special, o victimă a bărbaților: Tomiță, soldatul cu care trăia, este exponentul falocrației brutale, el câștigă mai mult decât ea și se consideră în drept să o domine din această cauză. Ana se asociază însă
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
se subordona acestor principii. Ana este o victimă a capitalismului și a familiei tradiționale. Faptul că face un copil fără să fie măritată arată că se emancipează totuși de viziunea reacționară tradițională. Ea e o victimă a exploatării omului de către om, și, în mod special, o victimă a bărbaților: Tomiță, soldatul cu care trăia, este exponentul falocrației brutale, el câștigă mai mult decât ea și se consideră în drept să o domine din această cauză. Ana se asociază însă cu alte
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
pe urmă la bătut, pe urmă iar la bătut, la scărmănat, la curățat, apoi la prima mașină care îl trage într-un fuior gros cât un butoiaș, după aceea în furioare tot mai subțiri, la început cât un trup de om, apoi ca pe picior, apoi cum alte mașini îl împrăștie în zeci de fuiorașe ca zăpada, mereu mai subțirele și mai curate, până ce nu mai rămâne aproape nimic, decât niște liniuțe de spumă, care sunt apoi toarse în nenumărate calități
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
ea de găsit. Singurul care-o mai caută e un orb care sună la telefoane publice dintr-o nevoie, pentru alții bolnavă, de a sta de vorbă. Teatrul absurd e eminamente unul al alienării existențiale, al frîngerii, al prăbușirii inconștiente. Omul pentru care nașterea a fost o prăbușire nu mai e un personaj tragic, pentru că tragicul, ca și sublimul, a devenit banal. Nu panica sau isteria colectivă însoțesc apocalipsa, "răsăritul de soare avortat", ci resemnarea, condescendența, dezabuzarea ori cel mult excesul
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
o minune, ca și miracolul Polului Nord, văzut, de-a lungul unei nopți întregi, din avion. Cum am ajuns în Japonia? Datorită Ministerului Culturii, Uniunii Scriitorilor și unei Fundații Culturale, învingînd astfel obstacolele subterane. Dar totul e bine... Mai sînt și oameni care nu cred că valorile, cultura, pot fi gîtuite de politică.
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
secret peste zădărnicia și vanitatea puterii. Un sfârșit ionescian care tulbură, farmecă și neliniștește pentru că "nu există teatru fără o taină ce se dezvăluie; nu există artă fără metafizică; nu există social fără un fond extrasocial. Extrasocialul e locul unde omul e profund singur. în fața morții, de pildă."
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
de lângă Craiova, ca prin farmec și-au făcut apariția clasicele figuri de infractori, pregătiți permanent pentru jecmănirea călătorilor, amețiți de șoc, În plin Întuneric. Deși susțin că sunt defavorizați și discriminați, concetățenii noștri au arme performante În mână și drepturile omului În gură. În urmă cu câțiva ani am avut plăcerea să fiu Încolțit de astfel de conaționali, care nu iartă. Vreau acasă, În patria necazurilor generalizate și a grevelor continue. Formele de nemulțumire au fost, sunt și vor urma. Greșala
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
naivității și prostiei de a se fi lăsat duși de nas doisprezece ani la rând. În societatea românească a momentului se petrec lucruri cumplite, dar lumea ridică lehamisită din umeri. Avem asociații și fundații cu duiumul, specializate în violarea drepturilor omului, dar parc-au intrat în pământ. Cu o singură excepție - scandalul OTV -, nici una dintre consumatoarele de fonduri externe nu s-a lăsat trezită din somnolența indusă de sunetul plăcut foșnitor al eurodolarilor. Dar și atunci când două doamne oneghiste au ieșit
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
este pur moral, nea Gheorghe și nea Mitică nu-și dau osteneala să-și ridice măcar privirea din paharul cu poșircă. Mai mult, pentru că le-a tulburat tihna cu astfel de inutile probleme, de vină sunt cei vreo zece-douăzeci de oameni vital implicați în procesul de curățire morală a societății. Aveți impresia că după emisiunea lui Tucă, în care s-au confruntat două din remarcabilele inteligențe ale țării, Andrei Pleșu și H.-R. Patapievici, cu doi obscuri reprezentanți ai Parlamentului și
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
plictisit? Or fi plecat din țară? Sau - după cum se bârfește - unora dintre ele li s-ar fi arătat niscaiva dosare rău mirositoare? Prin urmare, ceea ce se întâmplă în interiorul CNSAS-ului nu ține neapărat de ticăloșia specifică unui grup restrâns de oameni. Ci de reflexul unei mentalități ce domină societatea românească la scară mare. Duplicitarismul, pe de o parte, legăturile inavuabile fie cu Securitatea, fie cu forțele politice sprijinite de supraviețuitorii Securității, pe de alta, au ajuns să reducă aproape de zero eficiența
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
zero eficiența instituției în fruntea căreia tronează dom' Onișoru. însă în țara "românului care se mulțumește cu puțin" idealul îl reprezintă, să nu uităm, nimicul. Un nimic plin de țâfnă. Nu pot decât să admir calmul și înțelepciunea cu care oameni altminteri nu lipsiți de temperament (Mircea Dinescu, Andrei Pleșu, H.-R Patapievici) răspund acuzelor în serie bine orchestrate în laboratoarele SRI-ului și ale partidelor de la putere (dar nu numai). Acuze pe cât de grosolane, pe atât de bine ambalate în
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
nici poliții tipografice în apărarea ortografiei Academiei!) Această nevinovată ortografie - contestată, nerespectată integral nici regional - era în vigoare în momentul invaziei sovietice comuniste din 1944. Și - de ce să nu recunoaștem - Al. Rosetti - "boierul roșu"! -, Al. Graur, J. Byck, Iorgu Iordan (om de stînga, antifascist, din Universitatea din Iași), alături de Emil Petrovici (colaboratorul lui Sextil Pușcariu!, dar și cel care votase deschis împotriva lui Ion Antonescu 1)) - erau "în grațiile" puterii comuniste; universitari, academicieni, directori de institute, conducători de reviste și de
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
slav" (uitînd pe Maghiari și Peninsula Balcanică). În orice caz, reforma din 1953 și corecțiunile aduse ei în 1965 deveneau opera diavolească a slavofiliei și a comunismului... Cum, printre aceștia, îndrăznim, și azi, să ne prenumărăm (poate că și alți oameni de cultură fac la fel), cum, de asemenea, și revista România literară nu s-a precipitat a urma indicațiile academice post-decembriste - ne găsim, inobedienți, sub incidența legilor parlamentare. Iată de ce, în concluzie, revenim la editorialul Cum scriem al directorului României
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
dea seama de capcana în care cad. Cine i-a pus să dea ascultare cîntecului de sirenă al dlui Tucă? Dar cine i-a mandatat pentru funcțiile pe care le dețin? Stai și te miri: să nu mai aibă "structurile" oameni deștepți și abili? Asta, da, speranță pentru viitorul nostru!
Cui i-e frică de foștii securiști? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14637_a_15962]
-
cu defectul de a îmbătrâni de două ori mai repede decât ceilalți (metaforă, declară Rushdie într-un interview, a propriei sale situații, fiindcă datorită fatwei fostului ayatollah a devenit el atât de conștient de limitele vieții - chestiune valabilă pentru orice om, deoarece nu e nevoie de fatwa pentru finalul neașteptat: oamenii mor din te miri ce, și fără nici un avertisment) e una dintre acele povești adevărate spuse ca o "eliberare de taine", din urgența de a nu le lăsa pradă uitării
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
decât ceilalți (metaforă, declară Rushdie într-un interview, a propriei sale situații, fiindcă datorită fatwei fostului ayatollah a devenit el atât de conștient de limitele vieții - chestiune valabilă pentru orice om, deoarece nu e nevoie de fatwa pentru finalul neașteptat: oamenii mor din te miri ce, și fără nici un avertisment) e una dintre acele povești adevărate spuse ca o "eliberare de taine", din urgența de a nu le lăsa pradă uitării. De la călătoria lui Vasco da Gama - care "n-a venit
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
fără chipuri, acel val în care, cum se spunea în Statele Unite, "to be different is to be indecent." Tot ceea ce ar fi putut aduce excelență, individualitate, calitate, tot ce nu era "comun" risca să fie exclus. Ortega își închipuia că omul maselor nu va controla procesul civilizației, că va fi zdrobit de complexitatea evenimentelor. Așa s-a dovedit a fi, dar a durat ceva. în comunism, "omul de rând" a făcut destul de multă vreme față, am spune astăzi. Ortega y Gasset
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
calitate, tot ce nu era "comun" risca să fie exclus. Ortega își închipuia că omul maselor nu va controla procesul civilizației, că va fi zdrobit de complexitatea evenimentelor. Așa s-a dovedit a fi, dar a durat ceva. în comunism, "omul de rând" a făcut destul de multă vreme față, am spune astăzi. Ortega y Gasset presimțea deja barbaria (lipsa culturii, individualizante), absența standardelor, fascismul care impunea "rațiunea non-rațiunii", forța maselor capabile de a guverna fără să fie capabile de asta, moartea
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
vreme față, am spune astăzi. Ortega y Gasset presimțea deja barbaria (lipsa culturii, individualizante), absența standardelor, fascismul care impunea "rațiunea non-rațiunii", forța maselor capabile de a guverna fără să fie capabile de asta, moartea idealurilor, năvala mediocrității, incapacitatea de comunicare (omul maselor fiind "pierdut" dacă accceptă discuția, dialogul), statul polițianist pe care, după atâtea decenii de la prevestirile sale, am ajuns să-l cunoaștem cu toții pe viu. Regimurile autoritare aveau să ducă la revoluție. Si câte altele au rămas valabile! "Națiunile europene
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
totuși să-și piardă teribilul caracter paradoxal, faptul că populația dintr-o mare urbe de azi are nevoie să meargă în liniște și să-și vadă de treburi, de o poliție care să reglementeze circulația. Dar este o naivitate a oamenilor de "ordine" să creadă că aceste "forțe de ordine publică", create anume pentru ordine, or să se mărginească să impună întotdeauna ceea ce vor oamenii de "ordine". In mod inevitabil ele vor ajunge să definească și să decidă ordinea pe care
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]