18,249 matches
-
că, în pofida/ umilinței, eu am puterea” (Dulceață de trandafiri). Drumul acestei lirici complexe, plină de pliuri și meandre, nu e de la concret la abstract, ci invers. Tulburător așadar, și ca urmare a unei asemenea răsturnări a ceea ce a practicat conștiința omenească. Pentru a lua în posesie lirică lucrurile, poeta simte nevoia de-a le privi, pipăi, mirosi. Incantația senzoriului reprezintă expierea d-sale profană: „Ceea ce ei au îmbulzit într-o confuzie colorată/ noi separăm cu zel (...) Ei mureau de mii de
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
l-a cunoscut grație prieteniei care a legat-o de protagonist, și apoi, prin schimbarea bruscă a decorului, ipostaza lui de bolnav. E ca și cum personajul e trecut din mediul citadin în cel spitalicesc, cititorul putîndu-i urmări metamorfoza: mai întîi identitatea omenească, de ins al urbei, și apoi identitatea de fișă clinică, ca simplu prizonier al unui salon auster. Procedeul are efect de captatio întrucît ți se cere ca, după ce te-ai familiarizat cu intimitățile lui George Constantin sau Gheorghe Dinică, să
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
Ludwig van Beethoven. Întruchipare a sociabilității și oralității urbane, înzestrat cu o prodigioasă inteligență, Caragiale a cultivat comicul ca nimeni altul în literatura română. Pătrunzătorul său spirit de observație s-a aplecat asupra realităților socialpolitice ale vremii sale, asupra sufletului omenesc. În scrisul său, autodidactul Caragiale a urmat un făgaș care avea multe afinități cu normele esteticii clasice: claritatea, concizia și precizia. Fiica scriitorului, Ecaterina Logadi, a reținut faptul că tatălui ei nu-i plăceau piesele de teatru în care comicul
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
cu solemnitatea cu care curg valurile cântării acesteia?”4 Deci, frumosul artistic, datorită talentului creatorului, subiectivității acestuia, manifestate prin subiectivitatea limbajului muzicii, este superior frumosului naturii. Aceeași complexă relație dintre lumea obiectivă și artist este sugerată prin imaginea gnomului. Sufletul omenesc ar fi o imensă și misterioasă orgă, la claviatura căreia lucrează neîntrerupt și haotic lumea exterioară, natura, văzută ca un titanic maestru organist. Artistul își strecoară degetele printre acelea ale titanului, suprapunând acordurilor haotice propria melodie ordonată, rațională. Caragiale avertizează
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
ultimele două milenii. Iar unde nu-i organicitate acolo e democrație, adică ateism fardat în drepturile individului, cu o oligarhie plutocratică care conduce din culise Europa. Să ne întrebăm atunci dacă Vasile Băncilă l-a înțeles pe Nae. Ideologic și omenesc, fără îndoială că da. Filosofic însă, discipolul e sub nivelul maestrului, stilistic, cît și speculativ. Dar lacuna aceasta e prea mică față de bazarul de anecdote și picanterii cu care te întîmpină volumul. Și apoi, vorba lui Carl Schmitt din Glossariumul
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
pretențioasă și mereu în alertă, nesfiindu-se să-și intrige partenerii de dialog. Din tactica aceasta de dislocare a tihnei celuilalt iese o carte în care majoritatea discuțiilor pot fi urmărite cu plăcere, cu gîndul de a vedea cît adevăr omenesc răzbate din timbrul fiecăruia. Și totuși, mai toate interviurile confirmă conturul public al persoanelor cărora le sunt închinate. Așa se face că, sub unghiul imaginii pe care memoria colectivă a reținut-o, fiecare scriitor își adeverește esența: Emil Brumaru e
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
literatura e un „sport bărbătesc“ la care femeile, stînd la mantinelă, nu au voie decît să aplaude cuviincios. O remarcă anume se cuvine lui Mircea Horia Simionescu, care se dezgolește cel mai mult în cursul mărturisirilor, apărînd într-o nuditate omenească cuceritoare, de aceea interviul cu el îmi pare cel mai reușit. „Nu pot să-ți vorbesc acum despre cărțile mele decît în termeni funcționărești, pentru că trăirea nu am cum să ți-o comunic. Chiar eu cînd recitesc ce am scris
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
barbare. Abandonarea templului echivalează însă cu reîntoarcerea pe făgașul destinului boicotat o vreme prin refuzul mișcării. În ultima sa apariție, corul nu mai este o trupă de actori care improvizează, ci un veritabil cor antic proclamând grav zădărnicia oricărui efort omenesc: Drumul cel mai lung îl străbați rămânând nemișcat. [...]Asta e încercarea cea mai grea prin care avem cu toții de trecut: să privim înainte fără să ne fie scârbă. [...]Altfel rămânem până la moarte prizonieri între un prezent gol și un viitor
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
școală indiscretă și nepăsătoare, în care profesorul nu face vreun efort să se constrângă, să se disciplineze, ca să-i poată disciplina pe alții, într-un sens mai înalt decât acela al corecțiilor la nimereală pe care le aplică demonstrativ. Din omenescul ei prea omenesc îi vin, acestei școli care, spuneam, definește o epocă, și meritele, și cusururile. Nu este o școală de profesioniști, nici pe departe, ci o ucenicie. Elevii lui Vucea intră la stăpân. La mai bine de o sută
Școala fără metodă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5243_a_6568]
-
nepăsătoare, în care profesorul nu face vreun efort să se constrângă, să se disciplineze, ca să-i poată disciplina pe alții, într-un sens mai înalt decât acela al corecțiilor la nimereală pe care le aplică demonstrativ. Din omenescul ei prea omenesc îi vin, acestei școli care, spuneam, definește o epocă, și meritele, și cusururile. Nu este o școală de profesioniști, nici pe departe, ci o ucenicie. Elevii lui Vucea intră la stăpân. La mai bine de o sută de ani de când
Școala fără metodă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5243_a_6568]
-
răsărind acolo, în vîrful efigiei, ar veghea, fără non sens, imensitatea nudă a deșertului... * Istoria, ca energie morală, se lipsește de auxiliul convențiilor celebrative, monumentele spre care ne îndreaptă ea, să nu rămînă epigonic confortabile, prea lesnicios legate de lucrurile omenești! Un asemenea legămînt din partea sculptorului, apt să răsfrîngă crezul auster al lui Vasile Pârvan, știe să coincidă cu opțiunea definind major cugetarea istoricului: „Nu biruința e frumoasă, nu biruința e sublimă, ci drumul pînă la dînsa”. Numai așa ritmul creator
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
și chiar cu o notă de satiră malițioasă. S-a spus întotdeauna că figura lui Sarastro îl avea ca model pe marele om de știință Ignaz von Born, maestrul lojii lui Haydn Zur wahren Eintracht. Dar Born avea și defecte omenești - era vanitos și prea puțin tolerant față de alte idei decât ale sale (care se știe că erau înțelepte și influente). Când a preluat noua lojă, înființată la 12 martie 1781, a intenționat s-o transforme într-un fel de societate
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
supraumane. Atracția vine și din ispita pe care o lansează, cu o dispensă de bună purtare. Genul autobiografic, cu toate speciile lui, scoate cheia din broască și te invită să privești. Privitul prin gaura cheii e una dintre vechile îndeletniciri omenești. Nici proza de ficțiune n-o neglijează. „Devoalarea «personajului» scandalos din inima unui jurnal veritabil (și toți suntem scandaloși, în afară de sfinți) oferă exact ceea ce așteaptă voyeur-ul incurabil din orice cititor pasionat de jurnale”, zice Simona Sora. Nu altminteri se întâmplă
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
tînără domniță „temătoare și iubitoare”, iar în Mihai la pădurarul apariția senzuală a tinerei unguroaice, care îi toarnă eroului vin (gest simbolic) îl convinge pe voievodul înfrînt că „viața este dulce”. Istoria sumbră se află mereu în contrapunct cu patimile omenești eterne, fără vîrstă - iată lecția subreptice oferită de poet. Istoria în sine este nesemnificativă (un Ev Mediu întunecos și legendar, același, fie că acțiunea se petrece în secolul al XV-lea, ca în Țepeș și solii, sau în secolul al
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
că balanța d-sale lăuntrică nu înclină totuși spre mizantropie, spre nihilism. Însăși sfredelitoarea putere de observație precum și infatigabilul comentariu înflorat de tropi constituie o probă a unei mari vitalități corective. Resortul întregului discurs e o triere severă a specimenelor omenești întîlnite: „La Judecata de Apoi nu există cuvîntul noi, ci mai curînd oameni și javre, fiecare cu crucea lui în cimitirul zădărniciei”. Întru totul remarcabila creație a lui Niculae Gheran constituie ea însăși o miniJudecată de Apoi.
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
Din păcate, acel moment a însemnat mai mult decât atât. A însemnat o eliberare plăcută scump... cu sânge. Dan Negru a povestit pentru ce a însemnat pentru îndrăgitul prezentator TV acel moment îngrozitor care a dus la curmarea de vieți omenești. I-a rămas în minte o imagine dureroasă. Adolescent fiind, în perioada liceului, își amintește că unul dintre colegii săi a fost împușcat în cap. La Revoluție eram in liceu și în fiecare zi treceam prin Piața Operei așa cum o
EXCLUSIV. Dan Negru, cuvinte dureroase: "L-au împușcat în cap" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/54476_a_55801]
-
opoziție cu greierele nonșalant, neprevăzător? O hărnicie care poate fi împinsă la o accepție meschină, la o legătură prea strînsă, egoistă cu bunurile terestre... E mai potrivit să menționăm aici credința indiană potrivit căreia furnica sugerează însemnătatea minoră a făpturilor omenești luate în parte, mediocre, sortite pieirii dacă nu aspiră la o înălțare către Brahma. Calitatea sfidează cantitatea. Avem a face cu o provocare adusă lumii materiale, deoarece microcosmul, purtător și el de absolut, se întîlnește cu macrocosmul divin: „O furnică
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
de altfel, singura enigmă nerezolvată, cea care fură ochiul poetului. Chiar și cadența matematică a morții șia găsit răspunsurile: „Asemeni celor vechi/ care au rezolvat fericiți/ toate ecuațiile morții,/ peste puține întrebări mă mai aplec:/ Cum călătorește paloarea/ în sămânța omenească?/ și asemănarea dintre tată și fiu/ cine o duce/ de la tată la fiu?” (iluzia interimară). În acest traseu monoton și de nedescifrat, libertatea e consecința unui gest paradoxal - renunțarea la iluzii. Pierderea speranței oferă măcar compensația de-a ne izbăvi
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
de vedere avem aici un bun model pentru o schiță de portret stilistic. Câteva din trăsăturile intime ale scrisului lui Ion Vianu ies în evidență din însăși dispunerea paragrafelor. În primul rând, avem de-a face cu o viziune a omenescului întemeiată pe ideea de putere. Și, mai mult decât atât, pe ideea de diversitate a puterii. Aceea casantă, care ne e tuturor familiară, e numai una din formele de manifestare. Ion Vianu nu are rețineri în a etala și celelalte
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
o singură dată, în volumul al doilea de Opere de la Editura Minerva din 1984. Puțini i-au acordat atenție. Printre aceștia, E. Lovinescu în monografia din 1940, care îi rezumă astfel ideea principală: „prin studiul clasicismului refacem etapele formației spiritului omenesc”. Nicăieri nu va fi Maiorescu mai hegelian decât în disertația aceasta de început, care este un model de dialectică. Maiorescu se referă mai întâi la argumentele adversarilor opiniei despre utilitatea studiului latinei în gimnaziu. Ele sunt, firește, în număr de
„Pentru ce limba latină…“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5177_a_6502]
-
politice: „ziua în care poporul ar vedea limpede ce se petrece după culise” (1880, Opere, vol. 10); „Se naște acum întrebarea dacă aceste jocuri de culise sunt constituționale” (1881, Opere, vol. 12); „în lumea speculei intra tot ce o societate omenească are nesănătos, ruinat, pospăit, incepand cu culisele teatrului și sfârșind cu culisele bursei” (ibid.). Așadar, varianta în spatele culiselor, pe care nu o cred necesară (preferându-i mai scurtă și mai bine instalată în limba în culise) nu e, totuși, condamnabila
În spatele culiselor... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5384_a_6709]
-
Ceilalți poeți sunt Vlahuță și Eminescu, a căror viziune pesimistă și resemnată ar fi „străină de sufletul românesc”. Coșbuc este un „naționalist creștin” care „transpune un peisaj identificat pe suprafața României în regiunea de vis a eternei nostalgii din sufletul omenesc: Paradisul”. În locul expresiei devenite celebre a lui Gherea, Crainic o propune pe aceea de „poet al neamului” sau, încă și mai potrivită, pe aceea de „poet al rasei” din chiar titlul studiului. Caracteristica de „supra-Român” a lui Coșbuc s-ar
Note despre George Coșbuc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5393_a_6718]
-
Albă. 40 de mașini au fost implicate într-un carambol din cauza poleiului. Evenimentul rutier s-a produs pe autostradă care face legătura între Albă și Sebeș, transmite România TV. Din fericire, a fost o tamponare ușoare, neexistând pierderi de vieți omenești. Doar o persoană a fost rănită ușor. Traficul a fost întrerupt pentru a evita și alte accidente în zonă. Poleiul a fost principala cauză care a condus la acest accident. În plus, șoferii nu au respectat regulile de cirulație și
Accident de proporții în Alba. 40 de mașini implicate într-un carambol by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/53966_a_55291]
-
preț de câteva zile, sentimente de vinovăție. Știe că pragul dintre statutul de călău și cel victimă e foarte îngust. „Întâlnire cu prietenii, în care se discută, firește, literatură. Bârfim, dar ce zic eu? Cuvântul bârfă e unul simpatic, omenesc-prea omenesc și-n cele din urmă benign. Noi nu bârfim, ci executăm sumar. Suntem o inchiziție și o curte marțială. E Judecata de Apoi a semenilor și colegilor noștri. Nu-i judecăm, totuși, căci și cuvântul «judecată» e unul rațional și
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
a fi împăcată, morală, umană încă. Știu bine că grația există, toată lumea asta e ca și cum dintr-un moment oamenii nu mai sunt și asta mă neliniștește. Aș fi vrut să fac ceva ca Alioșa Karamazov, care vorbește cu o inimă omenească. Aș vrea să fac un portret al grației vii în lume, a omului bun. Sunt tentată să inventez o etapă despre noroiul care creează, ca în romanul meu Boala, în care din noroi ies toate formele sublime ale vieții. Noroiul
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]