2,715 matches
-
ne lasă în pace până vine după noi. Mi se părea cel mai simplu și mai logic adevăr. Viața e aici, moartea e dincolo. Eu sunt aici, nu dincolo. În noaptea în care a murit Kizuki mi-am schimbat complet optica. N-am mai fost capabil nici o clipă să consider moartea (respectiv viața) o problemă atât de simplă. Moartea nu mai era la polul opus vieții, ea era în mine, fusese întotdeauna în mine. Oricâte eforturi a[ fi f\cut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
asupra naționalului artistic) nici nu trebuie să se mai ostenească în inventarea argumentelor pentru „demitizarea” poetului, deoarece le oferă chiar el cu absolută sinceritate (este adevărat, în corespondența intimă). Mai greu le-ar fi să explice cauza acestei schimbări de optică asupra propriei creații, după zece ani de la publicare. Pe de altă parte, oarecum derutați ar trebui să fie și subtilii stilisticieni 13 pentru care acele „cuvinte stranii” și „nonsensuri” par a fi constituit, timp de un secol, probe decisive pentru
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nedefinit? Deși nu au un contract de muncă semnat și parafat, aleșii sunt supuși, totuși, unui altfel de contract, chiar dacă nescris, cu aceia care le-au delegat puterea. Cred că demersul juriștilor deputați și al votanților din Cameră exprimă o optică tipic comunistă: demnitatea de stat, fie și obținută prin alegeri libere, este 135 asociată în continuare cu puterea discreționară și cu privilegiul. Ne amintim că pe vremea regimului Dej se aplica o regulă socotită normală de reprezentanții „puterii proletariatului”: dacă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
românii dedicați muncii cinstite au plecat din țară într-un număr de-a dreptul îngrijorător. Față de toate acestea nu pot să tac: scriu! Mă revoltă și inșii care judecă după schema „ce nu am cunoscut eu nu a existat!”. În optica lor, crimele comunismului nu ar fi decât invenția unor intelectuali frustrați, povestea cu cenzura ar fi mult exagerată, ca și mărturiile scrise, audio și video ale victimelor represiunii regimului instaurat abuziv în România de cotropitorii sovietici. Acești concetățeni 150 încă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
asupra naționalului artistic) nici nu trebuie să se mai ostenească în inventarea argumentelor pentru „demitizarea” poetului, deoarece le oferă chiar el cu absolută sinceritate (este adevărat, în corespondența intimă). Mai greu le-ar fi să explice cauza acestei schimbări de optică asupra propriei creații, după zece ani de la publicare. Pe de altă parte, oarecum derutați ar trebui să fie și subtilii stilisticieni 13 pentru care acele „cuvinte stranii” și „nonsensuri” par a fi constituit, timp de un secol, probe decisive pentru
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nedefinit? Deși nu au un contract de muncă semnat și parafat, aleșii sunt supuși, totuși, unui altfel de contract, chiar dacă nescris, cu aceia care le-au delegat puterea. Cred că demersul juriștilor deputați și al votanților din Cameră exprimă o optică tipic comunistă: demnitatea de stat, fie și obținută prin alegeri libere, este 135 asociată în continuare cu puterea discreționară și cu privilegiul. Ne amintim că pe vremea regimului Dej se aplica o regulă socotită normală de reprezentanții „puterii proletariatului”: dacă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
românii dedicați muncii cinstite au plecat din țară într-un număr de-a dreptul îngrijorător. Față de toate acestea nu pot să tac: scriu! Mă revoltă și inșii care judecă după schema „ce nu am cunoscut eu nu a existat!”. În optica lor, crimele comunismului nu ar fi decât invenția unor intelectuali frustrați, povestea cu cenzura ar fi mult exagerată, ca și mărturiile scrise, audio și video ale victimelor represiunii regimului instaurat abuziv în România de cotropitorii sovietici. Acești concetățeni 150 încă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fie.” Într-o altă plachetă Ereditate găsim Baladă pentru fluiere și buciume; un Psalm (cu ecouri din Cotrușă „țăran român cu bundă, cămeșă și șerpar; trecutul se materializează În „icoane vechi de doine și basme românești””. O relativă schimbare de optică se manifestă În Vestala neagră Însumare de momente reflexive vehiculând o simbolistică decorativă, dar neexcluzând radical clișeele. ...Pretutindeni poetul duce cu sine mâhniri și esențe amare, aceleași la Calatis, și Drinova, la Gâvojdia și Tapia; el vegheză lângă Cetatea Neamțului
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
îi vibra, iar trupul i se transforma într-un cântec. Pâlpâia ca o flacără surescitată și după fiecare furtună rămânea parcă istovită, cu nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întîlnirea cu Laura mi-a dat o altă optică asupra furtunilor. Fiecare dragoste cu pedagogia ei. Dar și aici și-a spus cuvântul păcatul meu originar. Într-o zi am izbucnit iritat: "Curaj? Se bălăcesc și ei în furtună în căutare de senzații tari". Devenisem gelos pe piloții surâzători
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a Evului Mediu European, care trebuia să aducă o 1 G. Ostrogorsky, Byzantine Cities in the Early Middle Ages, Dumbarton Oaks Papers, XIII, 1959, p. 48 2 Revue historique du Sud-Est européen, XVI, (1939), p. 175 27 autentică răsturnare de optică În concepția istorică a vremii. Noua lucrare urma să deplaseze centrul de greutate al istoriei europene medievale spre Constantinopol, apoi spre Alexandria și Antiohia, urmând să dea Întreaga sa importanță și valoare Orientului - acest creuzet de civilizație, acest focar de
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
am putea să ne întrebăm dacă nu ar fi la fel de interesant să considerăm că economiile sunt, în fapt, dotate cu o dublă reglare, pe care nu o putem înțelege decît asociind mecanismele pieței cu cele ale acțiunii publice. În această optică, Statul este investit, în privința mecanismelor economice și sociale, cu o funcție de tutelă. Într-un anume fel, el este responsabil de evoluția socio-economică, prin aceea că el face, face să se facă, sau nu face. Aceasta este o misiune delicată, în măsura în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
adițional fix ce se adaugă fiecărei unități de produs, se obține un cost total, cuprinzînd o parte de cost privat (intern) și o altă parte de cost extern. Denumim deci cost social suma costurilor interne și externe. Și, în această optică, vom spune că un efect extern există atunci cînd apare o diferență între costul social și costul privat. Costul extern se prezintă deci ca un element neluat în seamă de piață și suportat, integral sau în parte, de către membrii comunității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Gary Becker, unor teme non-economice precum mariajul (vezi noțiunea de piață matrimonială) sau delincvența. În acest cadru, așa cum preconiza J.Bentham, trebuie fixată o pedeapsă mare și certă pentru o greșeală, pentru ca delicventul să-și releve preferințele. Căci, în această optică, dacă cineva fură sau înșeală, aceasta se întîmplă deoarece termenii pieței nu sunt fixați dinainte. Dar pot ei fi fixați? Noțiunea de pasager clandestin (traducere din englezescul free rider) răspunde într-un anumit mod acestei chestiuni. Absența condițiilor necesare la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ocupă o poziție ierarhică dată să fie urmat de indivizii plasați într-o poziție inferioară; puterea corespunde probabilității ca un actor angajat într-o relație socială să poată să-și impună vederile. Ea este deci atributul unei persoane. În această optică, Michel Crozier a dezvoltat un studiu interesant asupra "fenomenului birocratic". Pentru el, în toate organizațiile, indivizii caută să-și asigure o anumită putere în chiar inima relațiilor cotidiene. Pentru aceasta, ei se străduiesc să controleze informațiile sau orice ele-mente necesare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
un alt risc apare atunci, pe care M. Crozier îl califică drept birocrație. El constă în a obstacula relațiile pentru a evita jocurile de putere. Regăsim astfel abordarea curentă a birocrației, lipsită de suflet și de imaginație. Dar în această optică a sociologiei organizațiilor, acest tip de comportament relevă o disfuncționalitate, care ar putea fi evitată adoptînd structuri mai puțin rigide. Întrebarea e dacă se poate aplica acest raționament administrațiilor? 4.3.1. Raționalitatea organizațiilor Economia birocrației împrumută conducătorilor administrației raționalitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
eforturile de raționalizare a alegerilor bugetare constituie o primă formă de evaluare, a priori, inspirată dintr-o voință normativă. Dar o abordare pozitivă poate de asemenea conduce la căutarea ecarturilor existente între nevoile și serviciile oferite de administrații. În această optică, evaluarea se aproprie de o politică comercială. Se va stabili o gamă de produse în încercarea de a se răspunde unei cereri, apoi se va organiza distribuția lor, fără a se uita recursul la tehnicile moderne informatice și de comunicații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
pune degetul pe al doilea efect pervers: rămîn încă numeroase per-soane care locuiesc în condiții foarte precare sau fără domiciliu fix; pare deci evident că o parte din ocupanții actuali de locuințe sociale trebuie să cedeze locul altora. Dar această optică simplă, fondată pe principiul satisfacerii nevoilor sociale, uită de fenomenele de concentrare și de segregare. Atunci cînd un imobil social primește cu prioritate familii fără resurse și aflate în dificultate se produce un fenomen de ghetou. Unii se pot îndepărta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
din riscuri. La scara colectivității, aceasta va avea efecte favorabile: inovații, scăderea prețurilor etc. Este o întreagă problematică a ceea ce numim astăzi guvernarea între-prinderii (Corporate governance). Ideea de a transpune raționamentul la administrații a apărut în anii 1980. În această optică, relația dintre teoria drepturilor de proprietate și teoria agentului este evidentă. Administrațiile sunt un agent aflat în poziție de forță, deoarece "proprietarul", adică personalul politic nu dispune decît de un drept de proprietate degradat. El nu poate, într-adevăr, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
raționament cu vocație universală. Plasîndu-se din punctul de vedere al colectivității, el va repune în cauză legea lui Say, zisă și legea debușeelor, care stipula faptul că orice ofertă implică o distribuire a veniturilor care creează propria-i cerere. În optica keynesiană, dimpotrivă, o supraproducție este posibilă datorită faptului că ponderea relati-vă a economisirii crește pe măsură ce crește venitul. Aceasta îl conduce să considere economisirea ca pe o fugă din circuitul economic. Atunci cînd economiștii care l-au precedat considerau economisirea ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
amenință. Așa se face că, de la Statul minimal inspirat de lucrările lui Hayek, s-a ajuns la statul intervenționist justificat de Keynes. Perspectiva s-a schimbat. Era nevoie de o acțiune exterioară pieței pentru a combate efectele perverse. În această optică, acțiunea publică devine esențială și i s-au conferit tot mai multe misiuni, în ideea că politica eco-nomică are puteri extinse. Putem ilustra aceste ambiții cu exemplul investițiilor, monedei și relațiilor sociale. Este un mod de a înțelege faptul că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nu ne ia la pumni, dar ne ia de mână. Isus ne dă curaj, ne stimulează, provoacă tensiune spre bine. „Aruncați și veți găsi”. E un cuvânt sigur: ne face să înțelegem că dacă acceptăm să intre și El în optica noastră pentru a o transforma, ne va merge bine și pe plan uman. Să ne întrebăm puțin cum ar fi făcut diavolul, în schimb, dacă ar fi apărut în aceeași dimineață, în penumbră pe țărm: ce le-ar fi spus
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
lucru. Întâlnim pe suprafața lui ștersături, corecturi, suprapuneri, operația fiind începută sub regimul trecut, în diverse etape. E adevărat că nu ne mai izbim de penibilele interdicții legate de scriitorii (unii de prima mâna) expatriați sau de cei indezirabili în optica unei politici discreționare. Dar se ivesc manevre ale unui soi de "politică a corectitudinii", ce ne îndeamnă, straniu, la hărțuieli ale celor vrednici, care au suferit într-un fel sau altul rigorile epocii totalitare spre a face pe plac cui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
român s-ar putea să aibă mai mari șanse, prin impunerea și implicit respectarea regulilor existente în UE privind creația literară, în rest vom fi atât cât va exista voință personală de a fi, iar politica statului își va schimba optica privind cultura națională. După comunism ar fi fost normală o reevaluare a literaturii noastre... Cine crezi că ar putea face o asemenea reevaluare? Cum crezi că s-ar putea face o "dezideologizare" a literaturii noastre din perioada comunistă? Este mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o acțiune denumită «--» Studenții luaseră la cunoștință cele șase legi de distribuire fără a ști căror acțiuni (A, B,...,sau FĂ le erau asociate. Pentru a ști asta, studenții trebuiau să își pună întrebarea privind istoricul evoluțiilor cursului. În această optică, la începutul experimentului, erau puse la dispoziția lor evoluțiile pe 4 perioade de la -3 la 0. Apoi, la începutul fiecărei perioade de la 1 la 14, trebuiau să spună dacă cumpără sau vând cele șase acțiuni, știind că le este interzis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
Un suflet, spune extraordinar Augustin, trimițând și la preceptele filozofiei stoice, nu poate fi judecat și osândit până în ultima clipă a vieții. Pentru că oricând există o șansă de convertire, așadar o șansă de mântuire. Păcatul împotriva Duhului echivalează, în această optică tolerant-realistă, cu încremenirea în refuz, cu încăpățânarea de a nega harul și bunătatea lui Dumnezeu. Last but not least, logion-ul nostru merită citit în paralel cu alte pasaje „tari” din Noul Testament, care se referă la aceeași chestiune, a păcatelor iremisibile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]