KorAP: Find »[drukola/base=oroare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...148 >

3,686 matches

Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442

Întinsă a dezastrului, războaie care se confundau Între ele, oameni care se confundau unii cu alții, morți care se confundau cu alți morți. Negative fără număr, Își amintea doar unul dintr-o sută, din cinci sute, dintr-o mie. Și oroarea precisă, fără drept de apel, care se Întindea prin veacuri și prin istorie, lungă ca un bulevard Între două drepte paralele foarte lungi, triste. Certitudinea grafică ce rezuma toate ororile, poate fiindcă nu exista decât o singură oroare, imutabilă și

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
dintr-o sută, din cinci sute, dintr-o mie. Și oroarea precisă, fără drept de apel, care se Întindea prin veacuri și prin istorie, lungă ca un bulevard Între două drepte paralele foarte lungi, triste. Certitudinea grafică ce rezuma toate ororile, poate fiindcă nu exista decât o singură oroare, imutabilă și eternă. - Chiar nu-ți amintești de mine? Necunoscutul părea dezamăgit. Dar nimic din el nu-i era familiar lui Faulques. European, a conchis, cercetându-l mai Îndeaproape. Vânjos, ochi albaștri

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
mie. Și oroarea precisă, fără drept de apel, care se Întindea prin veacuri și prin istorie, lungă ca un bulevard Între două drepte paralele foarte lungi, triste. Certitudinea grafică ce rezuma toate ororile, poate fiindcă nu exista decât o singură oroare, imutabilă și eternă. - Chiar nu-ți amintești de mine? Necunoscutul părea dezamăgit. Dar nimic din el nu-i era familiar lui Faulques. European, a conchis, cercetându-l mai Îndeaproape. Vânjos, ochi albaștri, mâini puternice. O cicatrice verticală peste sprânceana dreaptă

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
uciși În fața părinților, frați obligați să se tortureze unii pe alții, pentru ca unul din ei să supraviețuiască. Nu-ți poți Închipui ce a văzut prizonierul. Durere, mișelie, deznădejde. Noi, oamenii, suntem cu toții animale de pradă, domnule Faulques. Inventivitatea noastră În privința ororilor n-are margini. Dumneata trebuie să știi. O viață Întreagă În care pozezi răutatea te Învață ceva, presupun. - De asta vrei să mă omori? Ca să răzbuni toate acelea? Pe chipul lui Markovic s-a ivit iar zâmbetul rece, aproape străin

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
Pe Îndelete, cu cea mai mare grijă, pictorul de război a aplicat gri payne neamestecat pentru coloana de fum și cenușă, apoi, accentuând baza cerului cu albastru cobalt mixat cu alb, a uitat de precauții și a marcat focul și oroarea cu tușe viguroase, aproape brutale, de lac stacojiu și alb, portocaliu de cadmiu și cinabru. Vulcanul Își sângera lava până la marginea câmpului de bătaie, ca un Olimp indiferent la râvna furnicuțelor cu lănci ridicate care se Înfruntau la poalele lui

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
Olvido, vorbele sale și contactul cu mâna ei i-o imprimaseră de mult În inimă și În minte. Erau subtile și foarte stranii, gândea, legăturile ce se puteau stabili Între lucruri În aparență fără legătură Între ele: picturi, vorbe, amintiri, oroare. Părea că tot haosul lumii, răspândit cine știe cum pe pământ de capriciul unor zei beți ori imbecili - o explicație la fel de bună ca oricare alta - sau de hazardurile fără milă ar fi putut să se pună brusc În ordine, devenind un ansamblu

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
Ca să ne Înțelegem, spunea, trebuie să pătrundem universul; și ca să pătrundem universul, trebuie să ne Înțelegem pe noi Înșine. Dar de atunci au căzut multe ploi. Divorțând de natură, noi, oamenii, ne-am pierdut puterea de a ne consola În fața ororii care ne pândește aici, alături. Cu cât observăm mai mult, cu atât mai puțin sens are totul, cu atât ne simțim mai deconcertați. Uite că, din pricina ciufutului de GØdel, nici măcar nu mai putem să ne refugiem În singurul loc pe

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
Îi liniștesc intelectual pe cei care le cunosc și folosesc. Sunt analgezice, aș spune. Așadar, ne Întoarcem la un Aristotel cam maltratat, dar Încă util: Înțelegerea, inclusiv strădania de a Înțelege, ne salvează. Ori, cel puțin, ne consolează, deoarece transformă oroarea absurdă În legi senine. Continuaseră să mănânce și să tăifăsuiască despre toate acestea, pe când Faulques punea Întrebările adecvate și asculta răspunsurile În tăcere, ca un student interesat de expunerea profesorului. Pe atunci nu știa, dar toate acelea Îi schimbau - completau

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
limbii lui, carnea splendidă a femeii pe care o iubea. Pictorul de război s-a cutremurat, trecându-și degetele peste marginile fisurii din zid, aspre și reci. Carne crudă, și-a amintit pe neașteptate, lângă urmele unui animal În nisip. Oroare mereu la pândă, cerând dijme și dări timpurii, gata să-i taie capul lui Euclid cu secera haosului. Fluturi care Își fâlfâiau aripile prin toate războaiele și toate păcile. Fiecare clipă era un amestec de situații posibile și imposibile, de

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
Îl Învățase și să privească. Și, Într-un fel, să picteze. Avusese noroc. Când ea murise, lentila camerei foto se Încețoșase, și asta fusese salvarea. Picta cu privirea pe care ea i-o formase. - Spune-mi ceva, domnule Faulques. Simțul ororii declanșează aparatul? De astă dată, pictorul de război n-a putut decât să râdă. Individul făcuse treabă bună În căutare și interpretare, chiar dacă nu total. Adesea era tangent cu adevărul, chiar dacă nu-l atingea, dar unele dintre aproximările lui grosolane

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
de sânge, cele strânse una Într-alta, ca o turmă speriată de puștile călăilor, cea cu trăsături africane, care se uita, muribundă, la privitor, cea care În planul cel mai din față deschidea gura ca să scoată un urlet tăcut de oroare. Și Olvido Ferrara, În toate colțurile și În toate liniile peisajului vast care ar fi fost cu neputință de observat și compus fără prezența ei. Ca În vulcanul cel roșu, negru și brun, care era vârful picturii murale, punctul unde

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
fiecărui deținut, inclusiv copii, care avea să fie executat de khmerii roșii. Frumusețea tuturor acestor oameni frumoși, despre care știam că aveau să moară. Nu, iubitule. Știi vechea reclamă Kodak? Tu apasă pe buton, noi facem restul. În lumea unde oroarea se vinde drept artă, unde arta se naște cu pretenția să fie fotografiată, unde conviețuirea cu imaginile suferinței n-are legătură nici cu conștiința, nici cu compasiunea, fotografiile de război nu-s bune de nimic. Lumea face restul: și le

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
Îndoiesc ca vreun pictor să fi reușit vreodată așa ceva. Goya? Poate. Nu-i același lucru să muți din realitate pe pânză ori de pe retină pe pânză. Înțelegi? Una e să reproduci aspectul vieții, imitând-o și interpretând-o: plăcere, frumusețe, oroare, durere și chestii de-astea. E numai o chestiune de ochi bun, de tehnică și talent. Și alta e să te orientezi după fatalitatea retinei. Să pictezi oroarea cu linii reci - continua să stea la fereastră, goală pușcă sub cămașa

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
e să reproduci aspectul vieții, imitând-o și interpretând-o: plăcere, frumusețe, oroare, durere și chestii de-astea. E numai o chestiune de ochi bun, de tehnică și talent. Și alta e să te orientezi după fatalitatea retinei. Să pictezi oroarea cu linii reci - continua să stea la fereastră, goală pușcă sub cămașa bărbătească, privind umbreluța de fum negru care acoperea orașul, și din când În când ridica pe jumătate aparatul, ca și cum ar fi făcut o fotografie, dar pe loc Îl

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
care Îl privea Într-o sală aproape goală din muzeul Mayer van der Bergh din Antwerpen. Rezultatul final al Întregii munci fusese albumul Morituri, ultima lucrare pe care o publicase. Drumul cel mai scurt Între două puncte: de la om la oroare. O lume unde singurul zâmbet logic era cel al hârcilor pictate de bătrânii maeștri pe pânze și table din lemn. Și, când cele douăzeci și trei de fotografii fuseseră gata, Înțelesese că era gata și el. Atunci părăsise pentru totdeauna

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
perceput cu ochii unui pictor englez de la jumătatea secolului XIX, dar și frontiera difuză - acuarela și nuanțele ei ambigue erau perfecte pentru așa ceva - dintre frumusețea unor zori și reprezentarea plastică pe care paleta variată a Universului, spectrul cromatic fascinant al ororii, le punea la dispoziția oricărui observator situat În punctul propice. Tușele unor nori puteau să se Întindă deasupra mării, la orizontul estic al dimineții, ca anunțul unei noi zile perfecte din lumini și umbre, dar și ca fumul care, dus

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
lui, fiece unghi al existenței. Copilul amintea de trăsăturile soldatului-călău care Îi supraveghea pe fugari. Mama căzută se repeta, rând cu rând, până la infinit. Blestemat fie rodul pântecelui tău. Carmen Elsken avea dreptate. Răutatea ca peisaj. Cine numea toate acestea Oroare cu majusculă - prea multă literatură pe această temă - nu făcea decât să intelectualizeze simplitatea evidenței. - De ce mi-ai vorbit În port? Faulques și-a revenit cu greu. Femeia stătea În fața lui. Avea umerii goi sub bretelele subțiri ale rochiei. Și

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547

efect de putere”. În rândurile ce urmează va fi vorba de o abordare a „supravegherii” și a diverselor moduri în care ea se exercită pe platoul de joc, sub ochiul avizat al unui spectator care îi resimte deopotrivă atracția și oroarea. Fără acest spectator nu există „scenă supravegheată”. Iată de ce analiza va viza atât textele, cât și spectacolele, va evoca efectele supravegherii nu numai asupra lecturii, ci și asupra scenei. Așadar, cartea de față nu propune un discurs suplimentar despre supraveghere

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
un plan teoretic. În acest proiect pe termen lung, supravegherea deține un loc privilegiat. Ca și la Calderón, eroul lui Molière ridică îngrădirea, izolarea la rangul de practică securitară. Să-l închizi pe celălalt, ca să stai tu liniștit: asta e oroarea! Ca întotdeauna, apare, cum-necum, o falie și întreg programul e dat peste cap. Prin fisura produsă pătrunde viața, iar construcția atât de minuțios gândită se prăbușește. Zidul înălțat cu grijă se crapă, lăsând să evadeze prizonierul care va contrazice perspectiva

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192

fiindu-i mamă și cumnată; În persoana Înțeleptei Vremilor Abel Își ia În căsătorie propria soră, vară primară (fiică a mătușii sale Eva) și nepoată! Acest lucru spune totul: de vreme ce neamul omenesc Își are obîrșia Într-o serie de incredibile orori și se Înmulțește Într-o lamentabilă ignorare a celor mai elementare tabuuri de incest, situația lui trebuie să fie cu adevărat disperată. 4. Eschatologia După cum am văzut, sistemul maniheist era, În intenția autorului său, o scientologie care Își propunea să

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
el, după chipul și asemănarea sa, dintr-o materie umedă care conține multă apă (cel mai de jos dintre elemente) și trimite la forma fluidă a Șarpelui - o expresie foarte originală a antisomatismului. În ciuda acestui fapt, bogomilii arată mai puțină oroare de materie decît mulți dintre primii Părinți ai Bisericii. SÎnt bogomilii adepți ai anticosmismului? Acest lucru ar părea exclus. Chiar dacă Diavolul a alcătuit lumea, Tatăl a intervenit și el În acțiune. Ființele vii s-au ivit din Înseși elementele. Animalele

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
și primea vizitele nocturne ale unei fantome credincioase, acea „Dame blanche” care s-ar putea să fi inspirat și denumirea Înghețatei omonime. La echinocțiul de toamnă, de la masa spiritelor Îi vorbește Moartea Însăși, Îndemnîndu-1 să scrie o operă plină de oroare și de mister; pe 22 octombrie, Moartea Îi propune un titlu: Conseils à Dieu. La Începutul anului 1855 se manifestă În cîteva rînduri Isus Cristos, criticînd, după cum era de așteptat, creștinătatea și dezvăluindu-i că Dumnezeu nici nu există. Oricum

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234

mormânt al burgheziei: marile procese-spectacol 130 Sfârșit 132 Un trist bilanț: deportările din perioada stalinistă a comunismului românesc (Smaranda Vultur) 135 Anatomia unei deportări 138 Cine erau deportații? 142 Printre statistici 146 Ce și cum povestesc martorii 148 Tortură și oroare: fenomenul Pitești (1949-1952) (Ruxandra Cesereanu) 153 Comunismul și Biserica: represiune, compromitere și instrumentalizare (Cristian Vasile) 170 Gulagul basarabean: deportări, represiuni, foamete (1940-1941, 1944-1951) (Igor Cașu) 190 Introducere. Considerații generale 190 Represiunile din primul an de ocupație sovietică a Basarabiei, 1940-1941

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
grup de 39 era transferat la Baia Sprie (Arhiva Penitenciarului Gherla). Se Încheia experimentul care prin monstruoasa lui desfășurare ne oferă imaginea a ceea ce se pregătea pentru contingente și mai largi de deținuți dacă nu s-ar fi petrecut deconspirarea ororilor care au avut loc. În virtutea principiului Partidul nu greșește (ci doar unii dintre oamenii lui), după una dintre practicile, acum bine cunoscute, ale comunismului din Uniunea Sovietică și din țările-satelit, și anume aceea a găsirii țapilor ispășitori, deținuților protagoniști ai

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
de arhivă" Arhiva Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului, Memorialul Sighet (ACIMS). Arhivele Naționale, Direcția Județeană Cluj (ANDJC). Arhivele Oficiilor de Stare Civilă de la Primăriile Sighet, Aiud, Gherla, Făgăraș, Cluj-Napoca. Arhiva Penitenciarului Gherla. Lucrăritc "Lucrări" Aioanei, Constantin, Troncotă, Cristian, „Arhipelagul ororii”, Magazin Istoric, nr. 3/1993, pp. 22-27. Andreica, Gheorghe, Târgșorul Nou. Închisoarea minorilor, 1948-1950, Printeuro, Ploiești, 2000. Anisescu, Cristina, „Dinamica de structură și rol a rețelei informative În perioada 1948-1989”, În Arhivele Securității, 1, Pro Historia, București, 2002, pp. 10-50

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]