2,340 matches
-
cu Marcianopole, Sciția cu Tomis, Iliric cu Tesalonic, Dacia cu Sardica, iar în sfera Romei sunt înserate Nouricul, Galia, Hispania, Panonia, Africa, Sicilia, Sardnia și Corsica. E redarea stării cunodcute îndeobște pt jurisdicția episcopului român. Virgilius se discredideaza însă prin oscilațiile sale în privința celor “ trei capitole “ ale siodului V ecumenic din 553, în cât e respins de episcopii italici și africani, ca și de cei ilirici fapt care îi îndeamnă pe unii să creda că “vicariatul rămân doar onorific” și Justinian
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
zile acoperite (2-4 zile). Zilele senine reprezintă 22-35%, iar zilele acoperite 28-35%. În perioada iunie-octombrie, numărul zilelor senine este de 2-5 ori mai mare decât cele acoperite. Soarele strălucește, în medie, 2300-2600 ore anual. În Câmpia Olteniei, amplitudinea anuală a oscilațiilor presiunilor atmosferice depășește 6,5 mb. Predomină tipul continental de variație anuală a presiunii atmosferice. În lunile august și septembrie se produc cele mai mari creșteri ale valorilor presiunii atmosferice. Valorile sunt cuprinse între 755 și 762 mm. Întreg județul
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
Între 1640 și 1650, lucrând împreună cu preotul iezuit Giovanni Riccioli, a studiat căderea liberă a obiectelor, confirmând că lungimea căderii este proporțională cu pătratul timpului necesar. Grimaldi și Riccioli au realizat, de asemenea, un calcul privind constanta gravitațională pe baza oscilațiilor unui pendul precis. Observațiile sale au constituit un progres remarcabil în evoluția opticii. În 1665 menționează în lucrarea "Physico-mathesis de lumine, coloribus et iride" un fenomen pe care l-a numit difracție, sugerând astfel pentru prima dată că lumina nu
Francesco Maria Grimaldi () [Corola-website/Science/326073_a_327402]
-
impetuosului și a susținut că un corp lăsat să cadă liber spre centrul Pămîntului nu s-ar opri în acest punct-locul său natural după doctrina aristoteliană-ci, din cauza "impetuosului" său, ar depăși acest centru și ar reveni, executând o serie de oscilații până la epuizarea acestui "impetum". Datorită acestei teze ale sale, el este considerat primul savant care a intuit existența impulsului și cea a inerției corpurilor. Începând cu 1366 până la sfârșitul vieții, a fost episcop de Halberstadt. De asemenea, a fost primul
Albert de Saxa () [Corola-website/Science/326129_a_327458]
-
mare a orbitei primului corp în jurul baricentrului — iar "r" = "a" − "r" este semiaxa mare a orbitei celui de al doilea corp. Dacă baricentrul se află localizat în "interiorul" celui mai masiv corp, mișcarea lui apare mai de grabă ca o "oscilație" decât ca o mișcare pe orbită. În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva exemple din sistemul solar. Valorile au fost rotunjite la trei cifre semnificative. În ultimele două coloane sunt date "R", raza corpului masiv și "r"/"R", raportul
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
cu aproximativ 5 ordine de mărime mai ridicată în comparație cu o sursă de laborator. Pentru creșterea luminozității radiației X cu alte 5 ordine de mărime, structuri adiționale, numite "undulator" sau "wiggler", sunt instalate care, deoarece conțin un câmp magnetic, imprimă o oscilație adiționala electronilor (câmpul magnetic al unui wiggler duce la o oscilație a electronilor mai pronunțată decât cel al unui undulator). Radiația X generată în magneți dipolari, undulatori sau wiggleri nu poate fi deviată de către câmpuri magnetice sau electrice și se
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
de laborator. Pentru creșterea luminozității radiației X cu alte 5 ordine de mărime, structuri adiționale, numite "undulator" sau "wiggler", sunt instalate care, deoarece conțin un câmp magnetic, imprimă o oscilație adiționala electronilor (câmpul magnetic al unui wiggler duce la o oscilație a electronilor mai pronunțată decât cel al unui undulator). Radiația X generată în magneți dipolari, undulatori sau wiggleri nu poate fi deviată de către câmpuri magnetice sau electrice și se propagă în linie dreaptă în interiorul unei structuri atașate la inelul de
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
ondulatorie a luminii, pe care o va publica în al său "Traité de la lumière" (lucrare apărută în 1690). Susține că lumina se propagă prin eter, o materie distribuită în întreg universul și constituită din microparticule care sunt surse secundare de oscilație. Astfel, Huygens explică mai multe fenomene legate de propagarea luminii, cum ar fi dubla refracție din calcit descoperită de Rasmus Bartholin. Newton remarcă faptul că lumina are un caracter complex. Chiar dacă a susținut faptul că este alcătuită din corpusculi, presupune
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
Soarelui, Pământului și ale Lunii generează fazele lunare. Partea neluminată, câteva zile după faza de Lună Nouă, poate totuși să fie slab observată mulțumită luminii proiectate pe suprafața Lunii de lumina solară difuzată de Pământ. În sfârșit, librația, fenomen datorat oscilațiilor axei de rotație a Lunii, permite zărirea până la 9% din fața ascunsă a acesteia. este acoperită cu zone întunecate. Primii astronomi care au cartografiat aceste zone, în secolul al XVII-lea (îndeosebi Giovanni Riccioli și Francesco Grimaldi) credeau că zonele întunecate
Fața vizibilă a Lunii () [Corola-website/Science/329832_a_331161]
-
Ed. Reu Studio, București, 2009), considera că creația lui Giulio Tincu se remarca prin scrupulozitate, implicare directă și acribie profesională. Potrivit ei, „Giulio Tincu a imprimat în scenografia profesată o poezie sobră, ce vorbește despre sufletul omenesc aflat în permanentă oscilație între realitatea dură a timpului istoric și a destinului individual și nevoia de transcendență, fie ea și numai afectivă”. Scenograful Giulio Tincu a obținut Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) (1973) pentru decorurile la filmul "Veronica" și
Giulio Tincu () [Corola-website/Science/327528_a_328857]
-
deseori în dialecte , iar alofonul nazal rămâne mereu . Toate cuvintele în limba guarani se termină cu un sunet vocalic, iar accentul se pune în mod normal mereu pe ultima silabă. Sufixe rămân neaccentuate. Limba guarani are o caracteristică specială denumită "oscilație": Multe cuvinte care încep cu sunetul /t-/ schimbă acest sunet dacă sunt folosite în relații posesive. Mai demult, și unele cuvinte care nu încep cu sunetul /t-/ fac această mutație consonantică: Limba guarani este o limbă aglutinantă, deseori clasificat chiar
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
Podu Calului, Siriu, Tătaru și Ciucaș. Deși considerată inițial numai de origine tectonică, este în realitate formată în sedimentele cretacice ale flișului unității de Teleajen (șisturi cu intercalații grezoase masive) și prin contribuția Buzăului împreună cu afluenții săi din cursul superior. Oscilațiilor tectono-struturale în raport cu unitățile montane adiacente (300-350 m față de Clăbucetele Întorsurii - spre nord și 600-700 m față de munții sudici), li s-a adăugat erodarea laterală de către apele curgătoare - în sectorul Întorsurii. Actual tectonica sa este subsumată celei a Munților Buzăului, fiind
Depresiunea Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331974_a_333303]
-
între De Forest și von Lieben și între De Forest și Marconi Company, care îl reprezenta pe John Ambrose Fleming, inventatorul diodei. Trioda a revoluționat domeniul electric, creând electronica. Ea și-a găsit imediat aplicații în domeniul telecomunicațiilor, comunicațiile prin oscilații întreținute înlocuind ineficientele comunicații prin sau prin , permițând transmiterea sunetului prin modulație de amplitudine (AM). Spre deosebire de , care trebuiau ascultate în căști, triodele aveau puterea de a acționa difuzoare, care permiteau ascultarea emisiunilor de către întreaga familie. Asta a dus la trecerea
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
obține dimensionând rezistorul "Rk". Condensatorii "C" separă componenta continuă dintre etaje, permițând trecerea componentei alternative, iar condensatorul "Ck" (cu capacitate mare) „șuntează” rezistorul de la catod pentru componenta alternativă, pe care în lipsa lui rezistorul ar diminua-o. În electronică principiul producerii oscilațiilor întreținute constă în compensarea pierderilor dintr-un circuit oscilant, în lipsa compensării oscilația fiind amortizată. De obicei circuitul oscilant este format din bobine și condensatori. Din circuit se extrage o mică parte din energia oscilației, care formează semnalul de comandă al
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
trecerea componentei alternative, iar condensatorul "Ck" (cu capacitate mare) „șuntează” rezistorul de la catod pentru componenta alternativă, pe care în lipsa lui rezistorul ar diminua-o. În electronică principiul producerii oscilațiilor întreținute constă în compensarea pierderilor dintr-un circuit oscilant, în lipsa compensării oscilația fiind amortizată. De obicei circuitul oscilant este format din bobine și condensatori. Din circuit se extrage o mică parte din energia oscilației, care formează semnalul de comandă al unui element activ, aici trioda. Trioda amplifică acest semnal și restituie circuitului
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
diminua-o. În electronică principiul producerii oscilațiilor întreținute constă în compensarea pierderilor dintr-un circuit oscilant, în lipsa compensării oscilația fiind amortizată. De obicei circuitul oscilant este format din bobine și condensatori. Din circuit se extrage o mică parte din energia oscilației, care formează semnalul de comandă al unui element activ, aici trioda. Trioda amplifică acest semnal și restituie circuitului oscilant partea extrasă, compensând și pierderile circuitului. Pentru a funcționa, semnalul amplificat trebuie să fie în fază cu tensiunile din circuitul oscilant
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
Condensatorul variabil "C" permite reglarea frecvenței oscilatorului, iar condensatorii "C" și " C" formează un divizor de tensiune care stabilește nivelul semnalului extras, aplicat pe catod. Semnalul este amplificat de triodă, tensiunea anodică variază conform semnalului și alimentează circuitul oscilant, întreținând oscilația lui. Un exemplu de funcționare a triodelor în comutație sunt circuitele logice, cum ar fi calculatoarelor din prima generație. În figura alăturată este prezentată schema unui bistabil Eccles-Jordan de tip SR ("Set-Reset"). În montajul respectiv întotdeauna una dintre triode este
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
mare falie geologică care se întinde din nordul Siriei și până la fluviul Zambezi din Africa Modul în care s-a constituit depresiunea este subiect de controverse. În trecut era acceptată teoria după care ea a luat nastere in urma unor oscilații tectonice verticale, însă în zilele noastre se crede că au fost implicate mișcările orizontale, deoarece zona se află la linia de despărțire dintre plăci tectonice. S-a găsit că partea răsăriteană a depresiunii se deplasează spre nord în raport cu partea de
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
măsurarea nivelurilor relative de estrogen. Efectele tonurilor binaurale asupra conștiinței au fost examinate pentru prima oară de către fizicianul Thomas Warren Campbell și inginerul electric Dennis Mennerich, care sub conducerea lui Robert Monroe, au încercat să reproducă o impresie subiectivă a oscilației de 4 Hz, pe care ei au asociat-o cu experiența extracorporală. În virtutea descoperirilor lor, Monroe a creat industria de autodezvoltare a tehnologiei tonului binaural, formând Institutul Monroe, acum o organizație de caritate de educație și cercetare binaurală. Pentru localizarea
Tonuri binaurale () [Corola-website/Science/331206_a_332535]
-
cm³, însă S. J. Peale a precizat că toate estimările aveau asemenea erori încât ele nu puteau fi considerate ca fiind fiabile. Cantitatea de material ejectat era de 3 tone pe secundă prin intermediul a 7 jeturi, ceea ce a declanșat o oscilație a cometei cu o perioadă lungă. Praful ejectat avea mărimea particulelor de fum de țigaretă, a căror masă era cuprinsă între 10 kg și 40x10 kg. Deși masa particulei care a provocat rotirea sondei Giotto nu a fost măsurată, ea
Giotto (sondă spațială) () [Corola-website/Science/334056_a_335385]
-
constituie un exemplu de mișcare periodică ce servește ca model pentru mai multe probleme de fizică clasică sau mecanică cuantică. Exemple de sisteme care pot efectua un astfel de tip de mișcare când ies din starea de echilibru: În cazul oscilațiilor mecanice, mărimea care variază periodic este distanța sau unghiul, iar în cazul celor electromagnetice variază periodic sarcina electrică din circuit, deci curentul electric. Analogia dintre mărimile mecanice și electrice conduce la tratarea unitară a acestor procese și înțelegerea fenomenelor care
Oscilator armonic () [Corola-website/Science/331564_a_332893]
-
cazul celor electromagnetice variază periodic sarcina electrică din circuit, deci curentul electric. Analogia dintre mărimile mecanice și electrice conduce la tratarea unitară a acestor procese și înțelegerea fenomenelor care au loc în circuitele electrice de curent alternativ având ca model oscilațiile mecanice. Un caz simplu de oscilație armonică liniară îl constituie mișcarea unui sistem format dintr-un corp de masă "m", fixat de un resort cu constantă elastică "k" și care este deplasat ușor din poziția de echilibru. Mișcarea corpului se
Oscilator armonic () [Corola-website/Science/331564_a_332893]
-
electrică din circuit, deci curentul electric. Analogia dintre mărimile mecanice și electrice conduce la tratarea unitară a acestor procese și înțelegerea fenomenelor care au loc în circuitele electrice de curent alternativ având ca model oscilațiile mecanice. Un caz simplu de oscilație armonică liniară îl constituie mișcarea unui sistem format dintr-un corp de masă "m", fixat de un resort cu constantă elastică "k" și care este deplasat ușor din poziția de echilibru. Mișcarea corpului se efectuează pe direcția "Ox" sub acțiunea
Oscilator armonic () [Corola-website/Science/331564_a_332893]
-
a fost acordat Premiul de stat al URSS și a fost distins de două ori cu Ordinul Lenin. Pontecorvo a adus contribuții fundamentale la fizica neutrinilor. Cu o intuiție deosebită, a anticipat "universalitatea" interacției slabe; a prezis existența tranzițiilor numite "oscilațiile neutrinilor"; a relevat importanța informației conținute în fluxul de "neutrini solari". Rezultatele unor experimente propuse de el au clarificat aspecte esențiale ale interacției slabe, cum este existența unui "neutrin miuonic", diferit de neutrinul produs în dezintegrarea beta. s-a născut
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
un sistem pentru care tranzițiile particulă-antiparticulă să nu fie strict interzise. În acest context, el a enunțat pentru prima dată ideea că, dacă neutrinul are o masă nenulă și sarcina leptonică nu se conservă, tranziții neutrin-antineutrin în vid (așa-zise „oscilații”) sunt în principiu posibile. Într-un articol succesiv asupra proceselor beta inverse, scria: „Efectele transformării neutrinului în antineutrin și vice versa pot fi inobservabile în laborator dar vor apărea în mod cert, cel puțin la scară astronomică.” Rezultatele experimentului Brookhaven
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]