2,363 matches
-
numiți au fost Rasih Mustafa efendi, ca reis efendi, si Constantin Ipsilanti, în dregătoria de mare dragoman 98. De altfel, noul reis efendi s-a grăbit, chiar în primele zile după preluarea demnității, să-l asigure pe von Knobelsdorff că otomanii erau în raporturi bune cu Rusia, raporturi pe care sperau să le îmbunătățească, în continuare. Declarație care a fost interpretată de diplomatul prusian ca fiind "une nouvelle preuve de la persévérance de la Porte" în politica să de neutralitate, atât de dorită
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
000 de prizonieri polonezi, luați, probabil, în timpul luptelor cu insurgenții comândați de Tadeusz Kosciuszko, si care au putut, astfel, să se întoarcă în patria lor. Dând frâu dorinței de a vedea Rusia separată, total, de partenerii săi la împărțirile Poloniei, otomanii erau tentați să creadă că scopul tarului era "d'obliger par là leș deux autres Cours Co-partageantes à suivre son Exemple, de relever leș esperances des Polonois, de leș porter à une entreprise tendante à leurs reintegration, de ressusciter la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de realitățile politice de atunci din Europa 114. Din contră, acestea deveneau tot mai amenințătoare pentru securitatea Imperiului Otoman și se concretizau în rezultatele preliminariilor păcii austro-franceze de la Leoben, preliminării ce au fost ținute în secret, spre marea nemulțumire a otomanilor care se considerau îndreptățiți să le fi fost 112 Cf., raportul lui von Knobelsdorff către rege, din 10 aprilie 1797, în G.St.APK, I. HA, Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Beziehungen, No 275d, Türkei, fasc. 82, f. 82. 113
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în cazul în care pacea franco-austriacă nu ar fi fost, încă, încheiată, Poartă era decisă să trimită o armată, compusă din 100.000 de oameni la frontierele cu Austria 117. Reacția negativă a lui du Bayet i-a determinat pe otomani să caute o altă ieșire din situație, apelând la sprijinul Prusiei. Presupunând că Tratatul de la Campoformio conținea și articole secrete privind divizarea Imperiului German, sultanul Selim al III-lea punea din nou în evidență comunitatea de interese dintre Prusia și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
stare de neliniște, provocată de necunoașterea condițiilor păcii de la Campoformio, era semnalată, la 25 noiembrie același an, si de von Knobelsdorff (cf., G.St.APK, I, HA, Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Beziehungen, No 275d, Türkei, fasc. 83, f. 1-5v). Otoman, mai ales că circulă zvonul despre încheierea unei alianțe a Prusiei cu Rusia și cu Marea Britanie, "tendue à renverser leș stipulations d'Udine (Campoformio n. Ven.C.) en rétablissante en même tems la République de Venise"118. Concomitent, Poartă făcea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
urm. 127 La 24 august 1798, Ignatius Mouradgea d'Ohsson raporta regelui că marele dragoman Constantin Ipsilanti i-a spus că, pentru moment, divanul "se reposoit sur leș Anglois et qu'on leș croyoit suffisans pour combattre avec sprijinul Prusiei. Otomanii continuau să suspecteze existența unor articole secrete ale Tratatului de la Campoformio, în baza cărora s-ar fi produs declanșarea expediției franceze în Egipt. De aceea, insistau să afle în ce mod ar fi reacționat Prusia, în cazul în care presupunerile
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la Bujukdere, în Bosfor 130. Ca urmare, negocierile turco-ruse, vizând stabilirea termenilor unei alianțe antifranceze, au fost accelerate, deși, potrivit celor declarate de marele dragoman Constantin Ipsilanti, lui Ignatius Mouradgea d'Ohsson, această decizie era de-a dreptul penibilă pentru otomani, "mais qu'il a fallu céder à des circonstances très alarmantes" (s. Ven.C.)131. Circum succès leș agresseurs de la mer blanche", adică pe francezi (cf., Europe and the Porte, Vol. ÎI, p. 73). 128 Cf., raportul lui von Knobelsdorff
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
flotei ruse în Bosfor, 8 septembrie 1798. 131 Cu același prilej, demnitarul i-a expus temerile Porții Otomane provocate de posibilitatea "d'un échec du côté des Anglois ou d'une paix șubițe stanțe care nu atenuau, însă, și temerile otomanilor că acea cooperare cu Rusia ar fi putut antrena "des suites facheuses" pentru ei132. Totuși, cooperarea militară otomano-rusă a devenit realitate, flotele lor fiind trimise spre fostele insule venețiene, deja la începutul lunii octombrie 1798, deci înainte că această colaborare
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
aparținea Porții (cf., raportul său din 10 noiembrie 1798, în loc. cît., f. 199-201v). a negat orice intenție de anexare și a unor teritorii otomane, atitudinea sultanului Selim al III-lea s-a modificat atât față de Franța, cât și față de adversarii otomanilor , în primul rând față de Rusia 135. Această din urmă evoluție a fost favorizată de modificările politice intervenite acolo, concretizate, așa cum am mai menționat, în decesul țarinei Ecaterina a II-a, în luna noiembrie 1796, dușmanul ireconciliabil al Imperiului Otoman, și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
convins pe Selim al III-lea că Triplă Alianță ruso-austro-engleză era ca și inexistentă și a pregătit terenul diplomatic pentru reapropierea Porții Otomane de Franța. La această a contribuit și propagandă franceză care a reluat temele atât de sensibile pentru otomani, precum cea a refacerii statului polon și a sprijinirii planului lor de a redobândi Crimeea, în acest din urmă caz ca preț al angajării lor alături de Franța în războiul împotriva Rusiei 169. Îndeosebi această din urmă promisiune a produs un
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
170. Speranțele le erau, însă, tulburate de zvonurile care circulau referitoare la posibilitatea ca Austria să fi fost recompensată cu Principatele Române, pentru pierderile teritoriale suferite în urma încheierii păcii de la Pressburg 171. Deși Crimeea rămânea, totuși, o fată morgana pentru otomani 172 și împotriva opoziției diplomației britanice și a celei ruse această din urmă, sprijinită în cercurile conducătoare otomane de familiile fanariote filoruse, Moruzi și Ipsilanti la sfârșitul lunii februarie 1806 sultanul Selim al III-lea i-a recunoscut lui Napoleon
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la începutul lunii septembrie 1806, în cercurile conducătoare otomane, dar și în rândul populației constantinopolitane se crease, deja, convingerea că războiul cu Rusia era inevitabil. În această perspectivă, sprijinul pe care îl putea oferi Suedia a devenit o necesitate pentru otomani 178. Ei nu excludeau posibilitatea unei reconcilieri suedo-franceze, "comme suite de la position hostile de la Suède et de la France contra la Prusse pour căușe de Hanovre que la France veut également recéder à 174 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin, din
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
constă, în acele împrejurări, doar "dans la défense commune contre l'ennemi de toutes leș puissances", adică a Franței 180. Așadar, la sfârșitul anului 1806, criza din raporturile otomanoruse, pe de o parte, ca, de altfel, și cea din raporturile otomanilor cu englezii, pe de altă parte, devenise atât de gravă, încât declanșarea războiului nu a mai putut fi evitată. Cauzele generale, ca și cele speciale, fiind foarte bine cunoscute, nu voi mai insistă asupra lor. Potrivit informațiilor oferite de șeful
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Românească, în luna decembrie 1806, fără o declarație, prealabilă, de război, a produs în capitala otomană "une consternation et une animosité, comme și rien de pareil n'avait jamais eté mis en question"181. Cu atat mai mult, cu cat otomanii nu se așteptau câtuși de puțin la așa ceva, mai ales după înfrângerea dezastruoasă suferită de prusieni, în bătălia de la Jenă, din 14 octombrie 1806, înfrângere care "a dû changer le plan de campagne dont Elle (Rusia n. Ven.C.) fesait
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
înfrângere care "a dû changer le plan de campagne dont Elle (Rusia n. Ven.C.) fesait pârtie pour assurer le passage de cet Armée (care a intrat în Principate n. Ven.C.) en Dalmatie et en Italie"182. De aceea, otomanii presupuneau "que cette marche des troupes Russes était en conséquence des ordres antérieurs à la défait des Prussiens"183. Deruta provocată de neașteptată derulare a evenimentelor era, însă, agravată, datorită rivalităților din rândul cercurilor conducătoare otomane care făcea aproape imposibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ajungă la destinație "dans le moment qu'on pouvait s'adresser à la Suède, et en même tems à la France pour faire la paix entre ces deux anciennes Alliés de la Porte" (s. Ven.C.)184. Împrejurare în care, sugerau otomanii, câștigurile Suediei nu s-ar fi limitat doar la recuperarea subsidiilor, ci ar fi fost mult mai consistente. Deoarece, în cuprinsul prezumptivului tratat de pace dintre Suedia și Franța, "leș possessions de la Suède et particulièrement de la Pommeranie, seront garanties indépendantes
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Imperiul Otoman, incepand cu tratatul de la Küciuk-Kainargi, din anul 1774, și până la ultima agresiune rusă, cea din lunile noiembrie-decembrie 1806. Între acestea, era incriminata și anexarea de către Rusia, în timp de pace, a Crimeii, "une și grande province" a Imperiului Otoman 186. 184 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin, din 10 ianuarie 1807, în loc. cît., doc. nr. 60. 185 Loc. cît. 186 Cf., loc. cît., doc. nr. 62, anexă 1. Situația Imperiului Otoman s-a agravat, însă, datorită atitudinii Mării Britanii
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
192, atac care s-a produs, totuși, prin trimiterea unei escadre din flotă mediteraneană, sub comanda amiralului Duckworth, care a ancorat în fața Istanbulului, în luna martie 1807. Sub directă îndrumare a ambasadorului Franței, François Horace Bastien Sebastiani, conte de la Porta, otomanii au reușit să-i oblige pe englezi să se retragă 193. Sultanul Selim al III-lea nu a mai reușit, însă, să-și pună în aplicare planurile de campanie împotriva rușilor, deoarece o puternică răscoală a ienicerilor, sprijiniți de ulemalele
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
206 Vezi, în acest sens, ibidem, p. 214 și urm.; Serge Goriainov, op. cît, p. 19; pentru a se evita repetarea, în viitor, a situației din anul 1807, când o escadrila engleză, comandata de amiralul Duckworth, a apărut în fața Istanbulului, otomanii au inserat în tratatul de pace un articol, cel de al XI-lea, care interzicea pătrunderea vaselor de război ale puterilor străine în Strâmtori; clauză a fost însușita de guvernul britanic. Cu acea ocazie, nota Serge Goriainov, "îl est fait
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
proiectatei diversiuni în Italia, prin concentrarea unei "armate de observație" în Balcani 216. În ceea ce privește Rusia, aceasta nu a mai continuat să facă acele diligente, în mod direct, ci le-a încredințat, îndeosebi, Suediei, pentru a evita să se expună refuzului otomanilor. Obiectivul principal al Rusiei viza obținerea asentimentului Porții Otomane că vasele sale de război să fi putut traversa Strâmtorile, si cu scopul de a putea supraveghea intențiile englezilor care declanșaseră expediția împotriva Dalmației. Cum acele intenții i-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pericolului unui război cu adversarii acelui sistem. O opțiune contrară ar fi echivalat cu expunerea la represalii din partea Franței care, chiar și în acele împrejurări, măi reprezenta, încă, un punct de reper în politica europeană a Porții Otomane. Este adevărat, otomanii doreau să scape de vecinătatea imediată a francezilor în Mediterana Orientala și să 218 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin din 1 septembrie 1812, în loc. cît. 219 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin, din 10 septembrie 1813, în loc. cît. 220
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
proiectului rus de diversiune în Dalmatia, au determinat și diplomația suedeză să renunțe la demersurile sale de a o atrage în coaliția antifranceză care se dovedise "și difficile à former"225. Implicarea inițială a Suediei i-a determinat, totuși, pe otomani să fie atenți, în continuare, la evoluția raporturilor lor cu Rusia, mai ales că era membră a Coaliției antifranceze și semnase un tratat cu această din urmă, ale cărui condiții le erau, încă, necunoscute. De aceea, reis efendi, Mehmed Küciük-Arif
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
să se fi temut pentru viața lor, să nu fie mutilați sau orbiți după obiceiul otoman. După moartea tatălui și a fratelui, primul asasinat, cel de-al doilea îngropat de viu de târgo-veșteni, Vlad a urcat pe tronul Valahiei, cu ajutorul otomanilor. La fel ca tatăl său, Vlad s-a întors împotriva celor care îl sprijiniseră în ocuparea tronului, dar, spre deosebire de el, a luptat împotriva lor până la moarte. În demersul său, Vlad a recurs la alianțe cu Moldova, cu vărul său din partea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
întors împotriva celor care îl sprijiniseră în ocuparea tronului, dar, spre deosebire de el, a luptat împotriva lor până la moarte. În demersul său, Vlad a recurs la alianțe cu Moldova, cu vărul său din partea mamei, Ștefan, care era un adversar înverșunat al otomanilor, și cu Transilvania, cu Ion Huniade și mai târziu cu Matei Corvin, figuri politice importante de origine mixtă, română și maghiară. Vlad Țepeș (1418 1456) Viața lui Vlad Țepeș, faptele sale eroice, dar și cele pline de cruzime sunt documentate
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
l-a sprijinit, împreună cu Ștefan al Moldovei, să urce a doua oară pe tron. Oricât de barbar s-a comportat, a fost util creștinătății, chiar lăudat și susținut financiar de către Papă, atunci când a reușit să oprească, pentru o vreme, înaintarea otomanilor în Europa centrală. Cu toate acestea, Vlad Dracula a fost și este o figură controversată, și nimeni nu poate nega nici cruzimea din timpul vieții, nici misterul în care este învăluită moartea sa. A fost Vlad un psihopat, un criminal
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]