3,270 matches
-
multe lucruri care nu aveau nici o logică, însă îmi amintesc că le găseam singură explicații... Nu voiam să cred că se ascundea ceva în spatele lor... așa că eram mințită din două direcții... mă mințeam singură... Nu mi-am spus propriu-zis "Mă păcălesc singură". Știți, după cum am precizat, am inventat o mulțime de explicații și chiar le-am luat drept valabile... Nici nu m-am confesat altcuiva, pentru că îmi era teamă de ceea ce mi s-ar fi spus. Voiam să cred că totul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
verde în față și nici ea nu mă întreba. (Ibid.:301) Totuși, în ciuda acestui acord tacit, nu avea senzația că rivala ei o mințea: ... Nu mă simțeam mințită, sau cel puțin nu simțeam impactul emoțional al celui care se descoperă păcălit... (Ibid.) R2 nu avea nici senzația că ar fi fost ea însăși nesinceră: Și o păcăleam, însă nu în mod conștient... La vremea aceea nu consideram că aș minți-o. (Ibid.:302) Din păcate, nu dispunem decît de punctul de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu avea senzația că rivala ei o mințea: ... Nu mă simțeam mințită, sau cel puțin nu simțeam impactul emoțional al celui care se descoperă păcălit... (Ibid.) R2 nu avea nici senzația că ar fi fost ea însăși nesinceră: Și o păcăleam, însă nu în mod conștient... La vremea aceea nu consideram că aș minți-o. (Ibid.:302) Din păcate, nu dispunem decît de punctul de vedere al lui R2 cu privire la relația ei cu bărbatul și cu cealaltă femeie; poate că aceștia
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
așa, în ciuda faptului că declarația prezintă doar un punct de vedere, este îndeajuns de ilustrativă pentru a ne da seama cît de inadecvată ar fi o analiză a minciunii care n-ar ține cont de relația dialectică dintre mincinos și păcălit și care ar presupune că în toate situațiile oamenii au intenții bine definite de a înșela sau convingeri ferme că sînt înșelați. Poate că minciunile spuse publicului au de cele mai multe ori scopuri bine definite, fără a implica riscul remușcărilor sau
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
era o minciună care ținea douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru", a spus R2 (Ibid.:302). Sentimentele generate de minciună sînt uneori foarte intense și pot intra chiar în conflict unele cu altele. Există numeroase motive pe care le dau cei păcăliți pentru a explica de ce păstrează relații în care știu că sînt mințiți sau, ca să prezentăm problema într-o manieră mai pedantă, motive pentru care unii oameni mențin relația cu cei despre care știu că încearcă să-i mintă sau ale
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
egalitate, însă nu același lucru este valabil și în cazul unei inegalități, cum ar fi de exemplu relația dintre părinți și copii. Aici se întîlnește mai des acordul tacit decît colaborarea deschisă, deși copiii pot fi complicii părinților pentru a păcăli pe altcineva. Părinții pot considera nereușite minciunile pe care le spun copiilor lor, dacă aceștia își dau seama de înșelăciune și pretind doar că nu știu nimic; atunci părinții sînt tentați să considere că mincinoșii sînt copiii și nu ei
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
copiii și nu ei, deoarece primii încearcă să-i convingă pe aceștia din urmă că minciuna lor a avut succes. Eck (1970:71) relatează ce a trăit unul dintre pacienții săi care fusese adoptat în copilărie. Părinții adoptivi l-au păcălit spunîndu-i că era fiul lor natural. Într-un tîrziu, el a descoperit adevărul însă nu le-a adus la cunoștință acest lucru. Cînd, în prezența lui Eck, copilul le-a mărturisit totuși părinților că aflase, aceștia au exclamat furioși: "Cum
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
separate, iar datele înregistrate ar trebui să ne pună în gardă în privința posibilelor relații similare între mincinos și păcălit, ce ar apărea în multe alte situații. Comentariul lui John Locke, menționat în capitolul 1, că "oamenilor le place să fie păcăliți" se aplică nu numai minciunilor spuse altora, ci și celor spuse propriei persoane. În plus, modul de a accentua posibilitatea ca o minciună să nu fie depistată este pentru mincinos să creadă el însuși în ceea ce spune. Acestea sînt motive
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spuse propriei persoane. În plus, modul de a accentua posibilitatea ca o minciună să nu fie depistată este pentru mincinos să creadă el însuși în ceea ce spune. Acestea sînt motive întemeiate care justifică faptul că mulți mincinoși reușesc să-i păcălească nu numai pe ceilalți, ci și pe ei înșiși. Exemplele noastre arată că această consecință îi poate costa foarte mult atît pe mincinoși, cît și pe cei păcăliți. 8 A spune și a depista minciunile SOCIALIZAREA ȘI PERSONALITATEA Capacitatea de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acest lucru este adevărat, deși pare greu de crezut că părinții aparținînd păturilor sociale mijlocii și superioare din New Jersey, care au constituit subiectul acelui studiu, și-ar instrui copiii că este necesar din punct de vedere social să-i păcălească pe psihologii experimentaliști. Copiii pot învăța cum să mintă eficient, însă abilitatea și probabil frecvența mințitului par să se dezvolte spontan. După cum afirmă (Eck (1970:4), "copilul mic este capabil să se comporte în mod înșelător cu mult înainte de a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu e nimeni acasă". Această tehnică este într-adevăr foarte răspîndită; în capitolul 3 am menționat faptul că era practicată la începutul secolului al XVIII-lea, în Anglia. Însă, în Anglia o afirmație formală de acest gen n-ar fi păcălit pe nimeni, așa cum nici în Burundi-ul prerevoluționar, în care și-a finalizat Albert cercetările, nimeni n-ar fi luat drept adevărat un asemenea anunț. Totuși, în zilele noastre se întîmplă deseori să fie făcute afirmații similare de către copii ai căror
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și este necesară o anume ingeniozitate în structurarea unor programe de cercetare acceptabile din punct de vedere etic. Minciunile pe care copiii sînt provocați să le spună sînt de obicei inofensive, în sensul că nu au consecințe grave pentru cel păcălit; într-adevăr, dacă așa-zisa victimă este psihologul, atunci jocul este echitabil. Cînd 40% din copiii Hopi au trișat într-o temă intelectuală, cercetătorii au comentat: "Testele aptitudinilor intelectuale nu au o proeminență însemnată în sistemul moral Hopi" (Burton și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
al progresului unui copil în deprinderea limbajului este atunci cînd știe "să mintă eficient" (cf. DePaulo și Jordan 1982:167). După cum s-a menționat mai devreme, există situații în care copii foarte mici spun minciuni, în unele cazuri nereușind să păcălească pe nimeni. A învăța cum se minte trebuie considerat un proces care face parte din cadrul larg al deprinderii înșelătoriei. Aceasta implică, printre altele, învățarea descifrării indicilor contextuali, indiferent dacă este vorba despre minciuni sau nu. Astfel, pentru a obține maximum
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
faptul că "în jocurile copiilor nesinceritatea este sancționată", și că, drept urmare, orice sentimente de culpabilitate sau rușine care apar în "auto-evaluare" nu sînt probabil la fel de importante ca încîntarea pe care o trăiește copilul cînd vede că a reușit să-i păcălească pe ceilalți. În lucrarea sa "Nasture, nasture, cine a luat nasturele?" (1980) Sacks analizează pe larg complexitatea și semnificația lucrurilor învățate de copii prin intermediul jocurilor. Există diferențe importante între joc și lumea obișnuită; de exemplu, jocurile sînt practicate împreună cu prietenii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
face greșeala de a considera minciună o afirmație care nu are intenția de a induce în eroare, constituie o parte a culturii unei comunități și este acumulată prin procesul socializării. Copiii sînt încîntați de jocurile care le cer să se păcălească între ei; uneori se ceartă, susținînd că regulile unor jocuri implică acest lucru. Problemele apar atunci cînd încercăm să interpretăm o situație nouă. Oricît de omogenă ar fi o comunitate și oricît de bine am asimilat cultura acesteia, din cînd
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
așteaptă la o minciună, și profită de acest lucru, dîndu-i un răspuns adevărat lui A. El spune: "Mă duc la X", fiind convins că A va interpreta greșit mesajul, dîndu-i înțelesul: "Nu mă duc la X; vreau doar să te păcălesc spunîndu-ți că mă voi duce într-acolo". Această alternare a presupunerilor constituie baza unei glume evreiești tradiționale, prezentată de Freud (1960:115) ca paradigmă a ceea ce el numea subclasa sceptică a glumelor tendențioase. În relatarea lui Freud: Doi evrei se
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de a dezinforma este a spune adevărul". Chiar exemple mai complexe de metaînșelătorie pot fi găsite în numeroase romane polițiste și de spionaj. În aceste situații, forma veridică a mesajului nu indică sigur nici dacă vorbitorul are intenția de a păcăli, nici dacă ascultătorul va interpreta afirmația ca fiind o minciună. Pe de altă parte, în situațiile în care oamenii se așteaptă să fie mințiți, intenția de a păcăli poate fi absentă chiar atunci cînd se fac afirmații false. Douglas (1976
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a mesajului nu indică sigur nici dacă vorbitorul are intenția de a păcăli, nici dacă ascultătorul va interpreta afirmația ca fiind o minciună. Pe de altă parte, în situațiile în care oamenii se așteaptă să fie mințiți, intenția de a păcăli poate fi absentă chiar atunci cînd se fac afirmații false. Douglas (1976:67) descrie cum "în orice scenă cu caracter sexual, cum ar fi o plajă pentru nudiști sau un bar unde profesează prostituatele", se minte enorm în privința numelui de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-și ascunde identitatea" și drept urmare "își susțin unul celuilalt minciunile", făcînd chiar glume cu privire la ele. Astfel, se pare că în asemenea contexte este de așteptat să nu se spună adevărul referitor la identitatea fiecăruia, încît nimeni nu este de fapt păcălit; orice intenție de a induce în eroare, în cazul în care există, este în mod sigur foarte străvezie. O altă problemă apare atunci cînd comunitatea nu este omogenă sau cînd vin în vizită turiști străini. Dacă nu există aceeași percepție
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sigur foarte străvezie. O altă problemă apare atunci cînd comunitatea nu este omogenă sau cînd vin în vizită turiști străini. Dacă nu există aceeași percepție a sincerității sau minciunii, vor apărea acuzații de rea intenție și de încercări de a păcăli. Aceste neînțelegeri sînt un risc al contactului cu altă cultură, exemplificat de experiența lui Bailey în India, menționată în capitolul 5. Asemenea probleme nu apar numai în calea cercetătorului; mulți turiști se pot simți înșelați cînd locuitorii țării pe care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
există desigur diferențe însemnate de la o persoană la alta. Totuși, în afara cazului particular al mincinoșilor patologici, nu s-au făcut prea multe încercări de a descoperi de ce unii oameni spun mai multe minciuni și au mai mult succes în a păcăli decît semenii lor. Rămîne de verificat eficiența diverselor rețete pedagogice cu privire la sinceritate. De exemplu, puțin mai devreme, în acest capitol am menționat faptul că anumite mame din Nottingham considerau că tolerarea fanteziei copilului are ca rezultat o atitudine nesinceră a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
maturitate. Ar fi util de aflat dacă aceasta presupunere este adevărată. LIMBAJUL Succesul în a spune minciuni depinde în mare parte de exploatarea posibilităților oferite de limbaj. Refuzul de a numi un hîrleț nu este neapărat o încercare de a păcăli, însă dacă substituim unei expresii o alta care are conotații înșelătoare, atunci se poate spune că inducem în eroare. Un trandafir căruia i se dă altă denumire are același parfum, însă un război poate părea mai puțin grav dacă este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
unde orice exprimare a sentimentelor este exclusă; a descrie o bătălie ca și cum ar fi un joc de șah înseamnă să excluzi, prin natura limbajului, toate aspectele emoționale neplăcute legate de război. Un cititor, ascultător sau privitor isteț, nu este neapărat păcălit de prezența metaforei și nici aceia care folosesc termeni eufemistici nu au neapărat intenția de a înșela. Cu toate acestea, cînd o mare parte a publicului poate fi indusă în eroare, este de presupus că metaforele vor fi folosite de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
difuzate la televizor, avînd scopul de a "elimina din imagine corpul uman" (Mitchell 1992:7). Folosirea de către publicul larg a televizorului pentru jocuri video accentuează ușurința cu care realitatea unui război devine tot un joc. Însă, deoarece unii oameni sînt păcăliți de aceste eufemisme și disfemisme, nu putem spune cu certitudine că cei care le folosesc au neapărat intenția de a înșela. Animalele noastre domestice care suferă de o boală incurabilă sînt "ajutate să nu mai sufere" și nu "ucise" sau
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la harță cu superiorul său, este mai mult ca sigur că în cele din urmă va sfîrși prin a face ceea ce i s-a ordonat. Din relatarea lui Albert reiese că ambele părți implicate cunosc convențiile și nimeni nu este păcălit. De asemenea, cînd cineva spune "M-am dus acasă la X, dar nu mai avea bere", toată lumea înțelege că gazda avea bere, însă nu îndeajuns pentru a-l mulțumi pe musafir (Albert 1972:95). În Occident se găsesc din abundență
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]