3,706 matches
-
Cartea lui Isaia, în capitolele 36-37. Există așadar două păreri diferite ale profetului în cadrul aceleiași cărți. Primul oracol, Is 1,4-9, datează, pentru mulți exegeți, din epoca ce urmează imediat invazia asiriană. Descrierea făcută de Isaia este înfiorătoare: 4Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânță de nelegiuiți, copii distrugători! L-au părăsit pe Domnul, l-au disprețuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele. 5De ce vreți să mai fiți loviți voi, care adunați nelegiuiri? Tot capul este numai
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
făcut aceasta (2Sam 2,5: „Binecuvântați să fiți de Domnul, fiindcă ați arătat bunăvoință față de stăpânul vostru Saul și l-ați îngropat”). Oasele lui Saul vor fi duse mai târziu în pământul tribului Beniamin (2Sam 21,12-14). Chiar și cel păcătos și cel judecat de Dumnezeu, precum cei din deșert care s-au lăcomit pentru carne (Num 11,33-34) sau ucigașii osândiți (Dt 21,22-23) au fost îngropați. N-au fost excluși nici inamicii lui Israel, uciși în bătălie (1Reg 11
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
a aflat aceasta de la birou, unde mă căutase o dată ca să mă invite la un picnic. A mai aflat tot atunci că vreau să mă lepăd de legea mea și să trec la hinduism. Și, deși el însuși este un mare păcătos și se duce la biserică numai pentru Iris, vestea aceasta l-a îngrozit îndeajuns. Îmi spuse că Sen e un monstru, că am fost fermecat, că ar trebui să dau cinci rupii la "Sisters of the poor" ca să se roage
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și că am un grain de beauté pe gât, care desigur se vedea în această poziție, când pășeam înainte. — Vezi, i-am spus, și am întins vârful demi-botinei ca să mângâi spinarea arcuită a motanului care, cum mă văzuse, îmi ieșea, păcătosul, în întâmpinare. Vezi, i-am spus, ce blană strălucitoare are acum ? Ei bine, să știi că motanului Pițurcă este pacientul madamei Ana. Habar nu am de unde venise plin de râie, și madam Ana, care nu știe multe, l-a înșfăcat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de nu mureau de bătaie și muncă, mureau de foame. Hă-hă-hă, mai cu fereală, de-a aflat toată lumea! Că se ducea vorba. Povestea tata poveștile ăștilea, ne spunea că ce le face comuniștii la oameni nu face nici dracu’ la păcătoși. Hă-hă-hă! — Păi și-atunci...? Să nu fure? Fu-tu-le casa-n cur... — Auzi mă nepoate, dar ia scoate și tu o țîgare de-aia de-a ta. Ca să nu se cheme că ai căscat ciocu’ degeaba pe-acia. Ofer la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fără îndoială că și doreau un monstru în el. Și totuși, care erau dovezile? — Toată lumea îl vorbește de rău, continuă Gabriel. Au nevoie de un țap ispășitor, le place să aibă la îndemână pe cineva care, oficial, să fie mai păcătos decât ei. — Exact. Poate că în ochii noștri apare mai rău decât e în realitate. Dar sunt sigură că se poartă îngrozitor cu Stella. — Parcă spuneai că a fost un accident? — Desigur... dar vreau să spun... cred că Stella ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
America. George și-a păstrat răbojul, în ciuda soartei. Era convins că lui, viața îi datorează ceva: ceva măreț, nu departe de proporțiile mântuirii. De ce se întorcea John Robert la Ennistone? Nu oare pentru el, oaia rătăcită, singurul om just, singurul păcătos justificat? Crezuse întotdeauna în magie și știa că John Robert Rozanov e un magician. — Di, ce-i la televizor? Dă-i drumul să vedem cutremurul din San Francisco. Astea-s imaginile pe care-mi place să le văd. — Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe care le studia cu un soi de ațâțare păgână, de parc-ar fi fost cărți pornografice. Câteodată își petrecea serile în lungi discuții afective cu anumiți penitenți, cu totul speciali. Asta-i plăcea. Nu se ducea el în căutarea păcătoșilor, ci ședea, confortabil, la postul vamal, pentru eventualitatea în care păcătoșii ar fi dorit să-și descarce poverile. Stabilise unele relații vag sentimentale cu câteva femei (Diane era una dintre ele, și Gabriel ar fi fost, dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Wiggins își spuse: „Acum ar trebui să mă duc la messa catolică pentru a-i face o plăcere tatălui meu și trebuie să încetez de a mai fi atât de ridicol de încântată de mine însămi. Nu sunt decât o păcătoasă împuțită. Mă rog, nu chiar împuțită!“. Doamna Bradstreet, turista, avea un păcat foarte serios pe conștiință, legat de răposatul ei soț. Uneori simțea că e damnată, alteori gândea că ar trebui să se ducă și să mărturisească totul la poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
romanilor). Cei care vehiculau zvonurile nu le credeau pe de-a-ntregul, iar Diane nu le credea deloc. Dar ceea ce o făcuse să fugă îngrozită, spintecând apa, la auzul glumei stupide și nesăbuite a lui Tom, era dorința ei, adâncă și păcătoasă, ca așa ceva să se fi întâmplat, ca Stella să fi fost într-adevăr moartă, chiar dacă asta ar fi însemnat întemnițarea lui George pe viață. Atunci, rolurile ar fi fost inversate, el ar fi fost prizonier, râvnind la vizitele ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trăiește într-o schemă temporală foarte ciudată, e ca un criminal care a fost condamnat și eliberat pentru niște crime pe care le va comite în viitor. A plătit de-acum pentru ele și asta îi sancționează ura împotriva omenirii. Păcătosul absolvit care continuă să păcătuiască. Spuneai că George se simte ca un criminal de război nazist la capătul unei lungi condamnări, purificat prin suferință, dar care continuă să nu se căiască. Da. Acum nu mai e în stare să realizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și părul lung, blond. Era înaltă și purta o rochie elegantă, lungă, dintr-o mătase multicoloră. Se apropie de el, aruncându-i-se aproape la piept. Tom se dădu un pas îndărăt și o privi din nou, mai atent. Emma! Păcătosule! Asta-i prea mult! Și ești beat, duhnești a whisky. Bea și tu un pic, am adus sticla cu mine, haide să ne așezăm undeva. Ești beat turtă. De unde ai știut că suntem aici? Am întâlnit niște bețivi lângă cârciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cât e de melancolică, mecanică și totuși duioasă, exact ca viața. Da, îmi petrec viața dorind imposibilul. Dar niciodată nu întind mâna după ce doresc. Oare nu asta spune religia, să nu întinzi mâna? Of, sfinte Buddha, fie-ți milă de păcătosul de mine? S-ar putea ca George McCaffrey să fi fost izbăvit de cel rău și să nu strice nimănui. Oare va veni cândva la mine? Non ragionam di lor, ma guarda e passa. Ce lucru oribil, cât de crud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asta-i tot (fr.) Rugăciuni compuse de Thomas Cranmer (1488-1556), primul Arhiepiscop de Canterbury, promotor al Reformei în Anglia, ars pe rug ca eretic sub domnia Mariei Tudor. Perlă, rubin, diamant (engl.). Un fel de a vorbi (fr.). Drept și păcătos în același timp (lat.). Referire la pisica proverbială care rînjește, personaj din Alice în Țara Minunilor de Lewis Carroll. A nu găsi nimic vrednic de admirat (lat.). Rîs nebun (fr.). 1 Un fals om rău (fr.). 1 „Privește-i și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aceasta se încearcă nu doar sublinierea importanței evenimentului, ci mai ales să deștepte în cel care ascultă sentimentul că se află în fața unui rit celebrat din vechime, în preistorie, dar care, dintr-un motiv anume (probabil pentru că poporul a fost păcătos), a fost lăsat deoparte pentru ca în final să fie reluat. Evident, nu putem verifica adevărul acestei ipoteze în favoarea căreia se aduce ca argument faptul că reformatorii se prezentau în calitate de restauratori, în efortul lor de a readuce la dimensiunile tradiționale o
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
În clipele ce au urmat, dialogul omului cu Dumnezeu a fost denaturat (cf. Gen 3,10), iar, pentru că refuzul omului a continuat, prin faptul că a încetat să fie caritabil, să se umilească, scuzându-se și nerecunoscându-și propria idee păcătoasă (cf. Gen 3,11-13), Dumnezeu nu îl constrânge pe omul pe care îl iubește să mai stea cu el. Nici nu se mai putea construi un dialog autentic bazat pe nesinceritatea unuia dintre interlocutori. De aceea, omul va pierde Paradisul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ce își găsește semnificația numai în relația pe care omul o are cu Dumnezeu. Doar în fața cuvântului lui Dumnezeu, privindu-se într-un raport dialogic cu divinitatea, el poate afirma că un lucru este păcat și altul nu. Când omul păcătos devine conștient de ce a săvârșit, trăiește o experiență de căință. El recunoaște starea sa de creatură în comparație cu bunătatea imensă a lui Dumnezeu. Înseamnă că păcatul nu îl corupe pe om în așa fel încât să nu mai poată auzi vocea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prin care Cristos îi dăruiește omului iertarea, împăcarea și o viață nouă. Aceste roade provin din însăși jertfa lui Cristos, dar sunt concretizate prin celebrarea unei întâlniri solemne a omului cu Dumnezeu, în care omul în mod personal se recunoaște păcătos, în timp ce Dumnezeu se lasă privit milostiv și iubitor. Biserica, în existența sa istorică, a celebrat în diverse moduri acest moment de întâlnire. Credința omului, istoria, cultura și planul însuși al lui Dumnezeu s-au implicat în celebrarea sa, dând naștere
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Dumnezeu, întrupându-se, a venit între oameni pentru a împlini o misiune: aceea de a învinge păcatul. În fața păcatului, Isus are o dublă atitudine: mai întâi îl condamnă, apoi îl iartă. Chiar de la începutul vieții sale publice, Isus este în mijlocul păcătoșilor pentru că, afirmă el, pentru aceștia a venit (cf. Mc 2,17). Analizând conținutul Noului Testament, descoperim că Evangheliile Sinoptice nu propun o teorie clar structurată, sau o construcție reflexivă cu privire la păcat, la iertare, sau la reconciliere. Se observă însă texte
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
îi fie iertate, așa cum o demonstrează și episodul întâlnirii dintre Petru și Isus (cf. Lc 5,8). Vindecarea paraliticului din Cafarnaum conduce spre înțelegerea legăturii între păcat și boală (cf. Lc 5,17-26), iar episodul întâlnirii dintre Isus și femeia păcătoasă în casa fariseului, face să se înțeleagă legătura între iertare și iubire, căci acesteia i s-a iertat mult pentru că „a iubit mult” (Lc 7,47). Parabola în care doi debitori, cu datorii diferite din punct de vedere cantitativ, sunt
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
15,11-32), întărită de alte două asemănări: cea „a bunului păstor”, care se bucură de oaia regăsită, și cea „a femeii”, care își găsește moneda pierdută și face sărbătoare. Aceste fapte confirmă atitudinea lui Dumnezeu de a se bucura pentru păcătosul convertit. Confirmarea milostivirii divine continuă prin ilustrarea întâlnirii dintre Isus și Zaheu, eveniment ce schimbă ființa lui Zaheu în om caritabil, preocupat de dreptate și împăcare (cf. Lc 19,1-10). „Parabola vameșului și a păcătosului” arată două atitudini pe care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de a se bucura pentru păcătosul convertit. Confirmarea milostivirii divine continuă prin ilustrarea întâlnirii dintre Isus și Zaheu, eveniment ce schimbă ființa lui Zaheu în om caritabil, preocupat de dreptate și împăcare (cf. Lc 19,1-10). „Parabola vameșului și a păcătosului” arată două atitudini pe care oamenii le pot avea în fața Domnului. Modalitatea elogiată este cea a păcătosului, care se umilește, atitudine corectă și plăcută lui Dumnezeu (cf. Lc 18,9-14). Independent de conștiința omului, iertarea lui Dumnezeu este perpetuată cu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Zaheu, eveniment ce schimbă ființa lui Zaheu în om caritabil, preocupat de dreptate și împăcare (cf. Lc 19,1-10). „Parabola vameșului și a păcătosului” arată două atitudini pe care oamenii le pot avea în fața Domnului. Modalitatea elogiată este cea a păcătosului, care se umilește, atitudine corectă și plăcută lui Dumnezeu (cf. Lc 18,9-14). Independent de conștiința omului, iertarea lui Dumnezeu este perpetuată cu gratuitate de-a lungul istoriei. Acest lucru este încununat în mod admirabil prin modalitatea în care Isus
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
afară din biserică. Dacă credinciosul care a păcătuit, refuza aceste ritualuri, episcopul îl putea excomunica din adunarea euharistică. Câteodată, acest rit presupunea și o mărturisire publică și generală, adică o recunoaștere în public a faptului că acea persoană era un păcătos. II. Timpul penitențial era trăit de penitent în mod auster, fie la un nivel personal, fie la un nivel al relațiilor sale sociale. Acest timp era presărat cu acte penitențiale, precum post, lacrimi, rugăciuni, opere de caritate, pomană, etc. Tot
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
sau Paenitentiales, manuale folosite de confesori, conținând cataloage de păcate, cu prescrieri de tarife ce trebuiau impuse în mod corespunzător penitenților. Acest nou sistem penitențial a revoluționat în mod substanțial atât modul de a concepe păcatul, cât și relația dintre păcătos și comunitatea eclezială. Din acest moment, se pare că toți pot să primească reconcilierea fără nici o restricție de stare sau de viață, pentru că prin această nouă practică, păcătosul era încurajat să se spovedească fie episcopului, fie preotului, mărturisindu-i în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]