2,742 matches
-
ca bunurile evreilor expropriați aflate în nordul provinciei Bucovina, să rămână în administrarea Guvernământului, iar cele din partea de sud, cuprinzând județele Suceava, Câmpulung, Rădăuți și Dorohoi, în cea a Centrului Național de Românizare. Conform hotărârilor Consiliului, clădirile urbane care erau „părăsite” urmau a fi administrate de administratori generali și administratori giranți numiți de Guvernământ, iar primăriile municipiilor reședință de județ, trebuiau să numească pentru toate imobilele intrate în patrimoniul statului, administratori cu răspunderea unei bune conduceri, a conservării bunurilor și a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
conducerea Comunității evreilor din Dorohoi, în conformitate cu instrucțiunile nr.55500/1942, stabilite în Conferința interministerială din 30 noiembrie 1943. Sub președinția lui Solomon Haifler, în anii 1943 și 1944, Oficiul Județean se străduiește să asigure „hrană și adăpost” evreilor repatriați. Casele părăsite ale evreilor deportați au fost preluate de Centrul Național de Românizare, dar au fost distruse, lipsite de uși, ferestre, dușumele, acoperișuri. Pentru cazarea evreilor repatriați, Centrul Național de Românizare pune la dispoziția Oficiului Județean imobilele, însă starea lor nu făcea
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
intrați în putrefacție. Am întrebat care era motivul de arătau oribil și mi s-a spus că se umflase Dunărea și, din cauza ploilor, apa a trecut dealul revărsându-se spre sat. Am ajuns în comună: case sărăcăcioase, locașuri de cult părăsite, degradate, cabinete medicale - lipsă, secție de poliție lipsă, lipsa oricăror autorități locale (vorbesc de locul unde eram noi). În fine... Am lucrat acolo o săptămână, timp în care am renovat două camere (tencuit) și am construit alte două, punându-le
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
vecină cu ei, unde 8 persoane locuiau într-o singură cameră, un pic mai mare, cu 3 paturi. Și acolo trebuie să acționăm! De asemenea, am acționat împreună cu fratele pastor Adrian Andrei, Dan Vasile și Emil Simionescu într-un bloc părăsit, unde locuiau mai multe familii, în total 37 de persoane. Acestea trăiau într-o mizerie de nedescris, fără apă, curent electric, gaze, lemne, uși, ferestre, paturi, etc. Biserica Bethel a fost foarte receptivă și s-a implicat în ajutorarea acestora
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
declarat de UNESCO "rezervă a biosferei"), se aflau la peste 200 km de Puntas Arenas, pentru a cunoaște puțin Patagonia amabilul nostru amfitrion ne-a oferit o deplasare cu o mașină de teren la "Fuerte Bulnes", prima așezare din zonă, părăsită și acum reconstituită, aflată la 54 kilometri de Punta Arenas. Peisajul caselor fără geamuri și uși, a bisericii din lemn, toate pustii, la care se adăuga epava navei "Lonsdale", era dezolant. La înapoiere am trecut pe lângă o altă așezare abandonată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să ia sfârșit la început de secol XX, odată cu descoperirea de către un savant german a nitratului de sodiu sintetic. Fostele mine de salpetru, așezările și construcțiile din jurul lor sunt astăzi "locuri fantomă", cu linii ferate, garnituri de trenuri, gări, case părăsite, prăbușite, dărâmate, calcinate. Mineritul a adus cu sine nu numai acumularea de bogății în nord, ci și de mari tensiuni între muncitori și patroni. Cea mai dură a fost în 1907, când aveau să fie uciși 200 de mineri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
secolul nostru bântuit de două războaie mondiale -, dezbinarea, a avut consecințe incalculabile pentru omenire. Ascensiunea lui Mahomed, a Imperiului Otoman atunci și a lui Hitler acum puteau fi oprite, dacă Apusul era unit. Ștefan Vodă, atunci, la Valea Albă, înșelat, părăsit, a stat, totuși, cu sabia, singur împotriva urgiei otomane, singur, într-o luptă inegală, disperată, pe viață și pe moarte. Unde în istoria universală se mai poate găsi un exemplu asemănător de curaj și jertfă, când o mână de oșteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căzut ca un viteaz, cu sabia în mână, în luptele de pe Câmpia Mierlei-Cossovo. Ioan Corvin de Hunedoara, "Lumina Lumii", s-a stins cu durerea în suflet că nu și-a văzut visul cu ochii. Vlad Țepeș Drăculea, "Spaima turcilor", trădat, părăsit, putrezește de zece ani în temnițele Vișegradului de lângă Buda. Uzum-Hassan, șahul Persiei Leul Pustiului înfrânt, își linge rănile la Bagdad. Matei Corvinul se războiește el cu turcii, dar mai mult cu gura... Nu s-a ridicat la dimensiunea europeană a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întoarce spre Maria. Au plecat?... "Slobozenia"?... Unde să se ducă? Ea nu știe ce cere... Știai că "Frumosul Radu", la tinerețile lui, a fost "cadâna favorită" a sultanului? Știam. Era pribeag, ostatic, zălog de domnie la Înalta Poartă, tânăr, singur, părăsit, sub puterea Sultanului... "Poți să arunci piatra"? spune Maria blajin, cu înțelegere. Ești bună, Maria... Tocmai noi care am cunoscut umilința pribegiei... Și acum? Ai știre? După ce l-ai dat jos... Unde se află Radu? Sub o cruce de lemn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Negrilă înspăimântat. Chestia aiasta cu salcia mă și furnică pe șira spinării! Ține-ți-vă firea, spune Alexa cu calm. Isaia, știe el ce face. E uns cu toate alifiile. Un răstimp, se lasă tăcere și, parcă, cucuvaia din schitul părăsit se vaicăre și cobește și mai sinistru, înfiorându-i cu gânduri rău prevestitoare... Da' Isaia nu mai vine, bre? Să jurăm ce avem de jurat și să plecăm pe la cășile noastre, insistă Cupcici. Negrilă schimbă vorba, pentru că îi păcănea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
foarte mirat de întrebare: Păi... am spus doar! Nu! Nu se poate!... Un vuiet ca un mormăit disperat, străbate țărănimea... Ștefan tușește, își șterge cu palma fruntea brobonită de sudoare, vorbește rar, cu patimă: Dragii mei!... Copiii mei! Nu mă părăsiți! Am împărțit împreună și pâinea, și apa; și râsul și lacrima; și viața și moartea... Eu... voi... noi suntem trecători... Moldova e veșnică! Voi... voi sunteți ultima mea nădejde... De plecați și voi... Se lasă o tăcere grea. Toader, descumpănit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un glas, gâtuiți de emoție, jură: -Jurăm!! Ștefan bagă sabia în teacă. Vă mulțumesc. Mi-ați luat o piatră de pe inimă... Ștefan se duce la fereastră. Respiră adânc aerul proaspăt al nopții... Broaștele orăcăie în șanțul de apărare... Un câine, părăsit, lăsat să păzească casa, urlă a pustiu...O lună mare iese dintr-un nor și poleiește cu argint acoperișurile Sucevei, clopotnița, turla Mirăuților. Vlaicu, impresionat de solemnitatea clipei, tușește, își drege glasul, se simte obligat să ia cuvântul, grav: Măria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vreme în preajma Lui și apoi, deodată, să nu mai fii... să te bucuri de prezența Lui și apoi să-l pierzi... Ce triști, ce abătuți trebuie să fi fost apostolii în acea zi, după săvârșirea anabasis-ului, cât de singuri, de părăsiți, de orfani trebuie să se fi simțit ei atunci! „Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer. / Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare” Luca (24, 51-52
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
crescusem mai mare și eram de ajutor la creșterea fraților mei mai mici. Vară mergeam la muncă câmpului cu toții. Era o armonie plăcută, că ne întreceam la prăsit. Tata mereu cântă cântece duioase. Ele se numeau: Iisuse călător, Cruce sfântă, părăsita, Pasăre măiastra, Pe drum cu spini încununat, Blândul Pastor și altele. El cântă și lacrima de duioșia cuvintelor care-L înfățișau pe Domnul Iisus și Golgota. Apoi cântam cu toții. Era frumos și plăcut. Și Dumnezeu parcă le sporea pe toate
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
croitorie. Altă soră era măritată iar soțul era la armată. In sfârșit, Sașa. Era micuță, slăbuță, aproape brunetă și frumușică, chiar frumoasă. Avea un suflet de aur și dacă nu mi-ar fi spus că a fost logodită și apoi părăsită când, în realitate fusese ademenită de un plutonier de jandarmi, poate m-aș fi însurat cu ea. Dar cum să începi să-ți clădești viața pornind de la o minciună? Oricum a mai trecut un an și iată-mă iar la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Se așeza la o masă anume, o masă specială, năltuță, mereu acoperită cu hârtie albă. Compozitorul desena portative, poate noi cântece, acelea pe care aveam să le ascult în zilele următoare în parc. și îndrăznesc să miaduc aminte de povestea “Părăsitei”. Venit la Ismail ca șef al muzicii militare, se însurase cu o domnișoară din părțile locului și îi dăruise Dumnezeu un copil, o fetiță. Nu știu din care cauză dar soția lui Alexandru Marian a trecut la cele veșnice, moment
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a cântat în premieră absolută Marșul Carol și apoi Valsul Regina Maria. Cine sunt artiștii militari? Ce se întâmplă? - a întrebat emoționată de gest regina. Un aghiotant, cunoscător al motivului prezenței fanfarei din Ismail la București, i-a relatat istoria “Părăsitei”. - Vă rog să-l chemați aici pe domnul căpitan Marian. - Da, majestate, doar că, în spiritul disciplinei militare și al însemnelor de pe umeri, acesta nu mai e căpitan. - Mda. Vă rog să-i exprimați compozitorului Alexandru Marian rugămintea de a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
domnul căpitan Marian. - Da, majestate, doar că, în spiritul disciplinei militare și al însemnelor de pe umeri, acesta nu mai e căpitan. - Mda. Vă rog să-i exprimați compozitorului Alexandru Marian rugămintea de a cânta și pentru Noi valsul durerii sale, Părăsita. În tot acest răstimp Regele era foarte atent la discuție. A ascultat și el cântecul oprind cu greu lacrima care dădea să izvorască în colțul ochilor. și, după ultimul sunet, între perechea regală și grupul alămurilor s-a lăsat o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
teamă că nu va trece nici o mașină și mă voi face om de zăpadă, acolo, la intersecție, în locul acela pustiu, iar dimineață mă vor găsi cei de la deszăpezire înghețată. Pe partea cealaltă a șoselei, la mică distanță, era o fermă părăsită. Se povestea că locul ar fi bântuit de fantoma unei femei care s-a spânzurat. Bărbatul ei ar fi dat foc ca să șteargă urmele nenorocirii. Vecinătatea acelui loc mă umplea de spaimă mai tare decât animalele pe care le zărisem
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
intra nestingherit în curte. Gardurile erau doar de formă în fața casei. Ușile nu erau încuiate și, adeseori, pe plita călduță era un castron cu ciorbă și o bucată de mămăligă. Țăranii erau la câmp toată ziua, de aceea satul părea părăsit. În spatele caselor, într-o parte era pășunea inundabilă în verile ploioase, iar pe cealaltă 166 parte era un deal acoperit cu o livadă bătrână de meri și de pruni, unde pășteau vacile satului. Într-una din zile, la trecerea prin
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pentru apărarea libertății, onoarei și ființei neamului românesc. Posteritatea recunoscătoare”. Chișinău Feodosia Cosmin Condrea ne trimite o descriere În forma nuvelelor documentare din viața petrecută În Siberia. Copilă fiind deportată Împreună cu părinții, cunoaște amarul vieții de lagăr și amintirea satului părăsit este unicul refugiu luminos. Ceea ce impresionează profund este că cei 16 ani de calvar sunt povestiți cu Înțelegerea copilului de la țară fără experiențe și cu puține elemente de comparație. Sunt amintiri scrise cu sânge și lacrimi și nici un cronicar nu
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
industrial superior”. După mai mulți ani de activitate s-a observat că deși numărul organizațiilor neguvernamentale era destul de mare, unele zone beneficiau de aportul mai multor organizații În timp ce alte zone nu erau vizitate sau invitate la manifestările din țară. Rămâneau părăsite. Pentru o mai largă cuprindere a comunităților În sistemul relațional, am elaborat o strategie sintetizată În 4 puncte și propusă atât Departamentelor guvernamentale cât și organizațiilor din țară: 1. Toate organizațiile neguvernamentale dintr-un județ să se reunească Într-o
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
declarat de UNESCO "rezervă a biosferei") se aflau la peste 200 km de Puntas Arenas, pentru a cunoaște puțin Patagonia amabilul nostru amfitrion ne-a oferit o deplasare cu o mașină de teren la "Fuerte Bulnes", prima așezare din zonă, părăsită și acum reconstituită, aflată la 54 kilometri de Punta Arenas. Peisajul caselor fără geamuri și uși, a bisericii din lemn, toate pustii, la care se adăuga epava navei "Lonsdale", era dezolant. La înapoiere am trecut pe lângă o altă așezare abandonată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să ia sfârșit la început de secol XX, odată cu descoperirea de către un savant german a nitratului de sodiu sintetic. Fostele mine de salpetru, așezările și construcțiile din jurul lor sunt astăzi "locuri fantomă", cu linii ferate, garnituri de trenuri, gări, case părăsite, prăbușite, dărâmate, calcinate. Mineritul a adus cu sine nu numai acumularea de bogății în nord, ci și de mari tensiuni între muncitori și patroni. Cea mai dură a fost în 1907, când aveau să fie uciși 200 de mineri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și oricât de slab ar fi glasul meu, sunt sigur că În aceste priviri el va răzbate dintr-un unghi al țării În altul”. A văzut În discursul regelui un „lung țipăt de disperare prin care se zicea țărei că, părăsită de toți, am fost siliți să ne aruncăm În brațele Rusiei.... De suntem deci sau nu părăsiți nu o putem ști decât după război și țipătul de durere care l-ați aruncat În țară nu este pentru mine decât dovada
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]