KorAP: Find »[drukola/base=păsa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...145 >

3,617 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

la New York, cineva o invitase Într-un penthouse. Nu fusese impresionată. În București apartamentele de genul ăsta erau cea mai proastă alegere. Oamenii voiau să stea aproape de nivelul străzii și plăteau bani buni pentru locuințele de la primele etaje. Nu-i păsa nimănui de poezia urbană pe care o puteai surprinde de pe acoperiș. Dacă se strica liftul? Contemplase tăcută, de pe terasa aceea din centru, priveliștea uluitoare a zgârie-norilor strălucind În noapte. Privind În jos de la 45 de metri, Kitty nu putea uita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
se părea cam ciudată. Femeile trecură pe lângă mai multe restaurante, căutând un loc drăguț În care să mănânce. Dar pentru fiecare din ele, drăguț Însemna altceva. Diane voia mâncare bună, Desert Rose voia mâncare exotică, iar lui Kitty nu-i păsa defel de mâncare. Căuta un loc care să-i spună ceva. Pacificul părea o oglindă lichidă În lumina crepusculului. Era perfect. Un vis devenit realitate. Avea chef să sărbătorească. Îi luase o viață Întreagă să ajungă de pe străduțele prăfuite ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
uită la Desert Rose În oglindă, dar văzu că aceasta privea aparatul de taxat cu un zâmbet larg Întipărit pe chip. Știa că pe prietena ei nu o interesa decât faptul că urma să-l vadă pe Charlie. Nu-i păsa de bani, mai ales dacă o ajutau să ajungă la bărbatul iubit. Kitty se Întoarse și Începu să se uite pe geam. Simți un fior pe șira spinării. Nu cunoștea orașul, dar simțul orientării Îi spunea că fie mergeau Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
vinzi nimic. Kitty se gândi că era atât de impersonal În cursul discuției, asimilând lucrările artistei cu persoana ei, ca și când atât lucrările, cât și Desert Rose n-ar fi fost nimic mai mult decât niște bunuri de care puțin Îi păsa. Desert Rose era la pământ, nici Pedro nu era deloc Încântat. Se urcară toți În mașină, În liniște, apoi Charlie Înconjură clădirea și parcă lângă cele trei rulote, la aproape opt sute de metri de intrarea În aula mare. — Bine, echipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
sunt cu el. Femeile tânjesc să fie cu un bărbat puternic - probabil din cauza vreunui instinct străvechi, rămas din junglă. Desert Rose nu avea nevoie de ajutorul lui Charlie ca să producă un film. Simțea doar nevoia să știe că lui Îi păsa. La ora unu, aula se Închise. Charlie dispăruse În mod misterios, fără să sufle un cuvânt despre chei. Patrick plecă să doarmă la un prieten. Kitty, Desert Rose și Pedro rămaseră și traversară din nou parcarea spre rulotele Încuiate. Partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
sala de expoziții. — Să mergem. În seara asta n-am nevoie de nici un fel de recuzită ajutătoare! Fără bagaje, fără bani, fără bărbați, fără locuri de muncă de vis. Tot ce-i trebuia se afla În interiorul ei. Nu-i mai păsa. Oricum avea să se Întoarcă la București. Planul lor funcționă. Diane se Îndreptă spre intrare purtând ecusonul, iar Kitty le spuse paznicilor că Îl pierduse pe-al ei. O lăsară să intre. Diane o urmă pe Kitty În sală, fericită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
iar acum apărea acest hotel. Prostii, Își zise, nu avea să meargă nicăieri. — Nu ai voie să lipsești, insistă Desert Rose. Biletul la petrecere costă 150 de dolari. Vezi? Charlie nu e chiar nebun până la urmă. Kitty zâmbi. Nu-i păsa dacă biletul era 150 de dolari sau 1 500 de dolari. — Nu Înțelegi? strigă Desert Rose pierzându-și răbdarea. Trebuie să vii. Închidem oricum rulota, nu poți să aștepți În parcare. Și o să ne distrăm de minune, crede-mă! Kitty

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
normal, decent“. Apoi, văzând-o pe Kitty, Înțelese, sau cel puțin crezu că Înțelege, și făcu o mutră și mai acră. Nu putea fi decât soția lui, Își zise Kitty și, În mod ciudat, simți că se Întristează. De ce Îi păsa ei, oricum, dacă un tip la venerabila vârstă de cincizeci de ani avea o soție? Sigur că avea o soție. Așadar, acest bărbat care părea atât de viu era, de fapt, Îngropat, ca mulți alții, Într-o căsnicie lipsită de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
se duse la prietenii ei și le spuse că avea să plece cu Matthew. O priviră oarecum mirați, dar nu păreau pe de-a-ntregul surprinși. Știa că o vor face În toate felurile pe la spate, dar brusc nu-i mai păsa. Se Îndreptă spre mașină, se strecură pe canapeaua moale, de piele, lângă el, fericită să Întâmpine astfel necunoscutul. Din nou pe drum. Înfrățită, peste timp, cu Kerouac! Zburând dintr-o stea căzătoare Într-alta, fără să știe Încotro merge, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
aspirante: corpuri superbe, haine ultimul răcnet, băutură În valuri. Kitty dansă toată noaptea, Însă nu se mai simțise În viața ei atât de singură. Îi era dor de Matthew, și-ar fi dorit să fie cu el... nici nu-i păsa unde, În Patagonia, Într-o gaură de șarpe, oriunde, nu voia decât să fie cu el. În schimb, era nevoită să stea cu Charlie. Totuși, mai târziu, Pedro Îi aduse vești bune. — L-am pierdut pe Charlie. Dar și vești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
să facă poze cu fundurile tuturor fetelor din club și să râdă cu Patrick, de parcă ar fi fost drogat. Kitty fierbea de nervi văzându-l că nu dă doi bani pe faptul că Îngerii lui Îl așteptaseră, că nu-i păsa nici cât negru sub unghie că Desert Rose Îl așteptase. Părea Încântat la culme de ideea de-a face cu film de artă cu fundurile tipelor din L.A. pentru galeria sa. Se făcuse aproape dimineață când Kitty și Desert Rose

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
de la grup și rămaseră singure. Kitty era pe jumătate uluită, pe jumătate furioasă din cauza felului În care Charlie o ignorase cu desăvârșire pe Desert Rose la club. Dacă ar fi iubit-o, se gândi ea, ar fi trebuit să-i pese că era obosită și că aștepta cheile ca să meargă la culcare. Și, bineînțeles, nu ar fi făcut poze cu fundurile fetelor din club În fața femeii pe care o iubea În secret. — Fetele alea nu Înseamnă nimic pentru el, zise Desert

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
și pe care le ținea aruncate Într-o cutie de sub pat. Kitty nu-și găsea nici ghetele, se gândea că era nevoită să se Întoarcă la zăpezile din Manhattan În papuci de plajă, dar În acel moment nu-i mai păsa nici dacă pleca desculță, doar să plece. Simți dintr-odată o nevoie urgentă, dar nu-și putea permite să piardă timpul tocmai până la toaleta restaurantului, mașina lui Matthew putea să ajungă din clipă-n clipă. Luă o sticlă goală de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
ultimă privire spre fețele tensionate pe care le lăsa În urmă. Desert Rose era cea mai Încruntată, văzând-o pe Kitty atât de radioasă, de plină de viață și de elegantă plecând cu taxiul trimis de un bărbat căruia Îi păsa suficient de mult, Încât să vrea să-i facă viața mai ușoară. Era extenuată, și totuși neclintită În hotărârea ei de-a rămâne cu Charlie până la sfârșit. Kitty trânti portiera mașinii și părăsi rulota de parcă ar fi plecat de pe Titanic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
permite o pereche de jeanși, costau mai mult decât câștigam eu Într-o lună. Și eram virgină! Mă iubea atât de mult, Încât a insistat să facem dragoste abia după căsătorie. — Serios? zise Matthew amuzat. Dulce inocență! — Mie nu-mi păsa, voiam s-o facem Înainte, zise ea frivol, mângâind aerul cu mâna. Dar el a insistat să-mi protejeze onoarea. Totul era minunat. Până am ajuns la vila lui imensă, exact ca a ta. Tatăl lui mi-a zâmbit afectuos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
bun decât trecutul. Nu fusese decât o iluzie, dragostea era superficială la Los Angeles, așa cum zicea toată lumea. — Iubito, nu te supăra. Am pregătit de mult asta, plec la Paris, apoi merg la schi, În Elveția. Se purta de parcă nu-i păsa decât de vacanță, dar se Înțelegea de la sine că urma să facă toate astea cu „ea“. — Când o să te mai văd? Nu știu, bună Întrebare. Voi fi plecat cel puțin trei săptămâni. Acesta era sărutul morții pe obrazul iubirii lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
se așezară pe șezlongurile de lângă piscină. Kitty se bucura de soarele cald și voia să se și bronzeze puțin. Pielea ei era ca de fildeș pe lângă bronzul sănătos al lui Matthew. Dar era evident că lui Desert Rose nu-i păsa de priveliștea frumoasă sau de jacuzzi-ul de-afară sau de vremea superbă. Kitty o vedea frământându-se În șezlong, Încercând să găsească o cale de a-l aduce pe Charlie În discuție. Artista Îndreptă conversația ca pe o mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
eu. Suntem prieteni de prea mult timp. Odată pornită pe subiectul Charlie, Desert Rose era de neoprit. Vrei să-ți spun ceva amuzant? Seara trecută a fost gelos, nu era de acord să vin aici. Dacă nu i-ar fi păsat de mine, m-ar fi lăsat să merg să dorm la Matthew, nu? Voia să rămână rege, nu suporta să-i găsesc vreun Înlocuitor, să descopăr pe cineva mai bun decât el. Îi pasă, dar Îi e Îngrozitor de frică să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Crime and Charisma, cel despre care a spus că nu era bun pentru emisiunea lui de doi lei. Auzindu-l, Kitty tresări. Cu o lună În urmă s-ar fi bucurat nespus să audă asta, dar acum nu-i mai păsa. Ar trebui să-l suni și să-i spui că ideea ta a fost bună pentru cei de la Dateline. Ești acolo? Ridică receptorul! Kitty ezită un moment, apoi se duse să răspundă. — Ken? Dar nu mai auzi decât tonul. Închisese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
nu ar fi intrat Într-un restaurant obișnuit, ci Într-o bibliotecă ocultă. Pentru Kitty era Încă unul dintre acele restaurante franțuzești pretențioase, În care oamenii de la mese arătau de parcă tocmai pierduseră milioane de dolari la ruletă, dar nu le păsa prea tare, pentru că mai aveau bani și oricum muriseră de mult. — Așteaptă puțin, zise Bill Blitz simțindu-i dezamăgirea. E un loc foarte interesant, o să vezi... toți bărbații de aici sunt milionari... zise el, făcând aluzie la faptul că și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
aceasta se transformase Într-un eșec emoțional, financiar și artistic. Acum era bolnavă, lefteră, fără prieteni și fără partener În acea zi specială. În afara de pisicile ei, nu mai avea pe nimeni. Dacă ar fi murit, nu i-ar fi păsat decât unei persoane: proprietarului. Așteptase ani de zile să pună mâna pe mansarda cu chiria controlată și să-i ridice prețul la valoarea de pe piață. Charlie habar n-avea că Își Întrerupsese lucrul ca editor la primul ei film artistic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
am simțit mai fericită ca acum din cauza asta. Fără să-mi explic de ce, nimic nu mi se pare greu. Nu mai contează nimic acum... aș putea foarte bine să ajung să dorm sub Brooklyn Bridge, ca drogații, nu mi-ar păsa. Dar tu, viața ta cum a fost luna asta? — Dramă. Foarte multă dramă. N-aș vrea să te târăsc și pe tine pe tărâmurile astea. Ce mai face Desert Rose? Îi povesti cum fusese cu arestarea și el se Îngrozi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

Crezând că pun punct subiectului le-am spus că avem intenția să-l luăm pe tatăl tău ca să nu rămână singur, mai ales că olăria trece printr-un moment de criză, Le-ai spus asta, Da, dar nu le-a păsat, puțin a lipsit să nu se pună pe țipat, pe plâns, vorbesc de mama, sigur, tata nu e un sentimental, el a bombănit și a protestat, ce fel de fiu sunt eu care pun interesele unor oameni care nu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
luam cu mine, Ce s-a întâmplat, întrebă Cipriano Algor, Același lucru dintotdeauna, au zis că vor să meargă să trăiască în Centru, că merită mai mult decât alții, că e timpul să se bucure de viață, nu le-a păsat că Marta era de față, într-adevăr, a fost o scenă deplorabilă, îmi cer scuze în numele lor. De astă dată, Cipriano Algor nu repetă că era dispus să facă schimb, ar fi turnat gaz pe foc, se mărgini să întrebe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
și pe care nu i-l va spune niciodată, Cum vei reuși acum, fără această speranță, să trăiești în apartamentul acela, se întreba. Găsit ieșise din cușcă, picături mari de apă curgeau pe el din dudul negru, dar nu-i păsa. Avea labele murdare, îi picura blana și era sigur că nu va fi bine primit. Și, totuși, despre el se vorbea la ușa bucătăriei. Văzându-l apărând și oprindu-se să-i privească, Marta întrebase, Ce vom face cu câinele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]