KorAP: Find »[drukola/base=palmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...835 >

20,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

Evie sunt în genul ăla provincial franțuzesc, pline de fantasticării și vopsite în alb și auriu. Nu e nici urmă de lună, dar cerul e plin de stele, așa că totul - casa lui Evie, tufele de trandafiri, perdelele de la dormitor, dosul palmelor mele pe cuvertură - e fie negru, fie cenușiu. Casa lui Evie era ceea ce o fată din Texas ar cumpăra dacă părinții ei i-ar da întruna în jur de zece milioane de dolari. E ca și când soții Cottrell ar ști că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
patra cutiuță cu prezervative. Perry Como cântă „It Came upon a Midnight Clear“. Cutiuță poartă eticheta ...sigure și rezistente chiar și la un raport anal prelungit... — Mai e și granulomul inghinal, îi zice tata mamei, și vaginoza bacteriană. Deschide o palmă și numără degetele, apoi le numără din nou, apoi zice: Mai e și molluscum contagiosum. Unele prezervative sunt albe. Unele sunt de culori asortate. Unele sunt striate, să le simți ca pe niște cuțite zimțate pentru pâine, cred. Unele sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
o cuvertură, e-o husă belgiană antică, dantelată, și ia foc. Draperiile, draperiile grele de catifea verde ale domnișoarei Evie iau foc. Abajururile iau foc. Mare căcat. Șifonul în care sunt îmbrăcată, ia și el foc. Sting cu lovituri de palme penele care-mi ard mocnit și ies cu spatele din cuptorul de modă al dormitorului principal al lui Evie, ies în holul de la etaj. Mai sunt încă zece dormitoare și câteva băi, și eu trec dintr-o cameră în alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
făcut-o pe Brandy ceea ce este. Brandy le datorează totul. Brandy încuia ușa logopedei și, dacă ciocănea cineva, eu și Brandy simulam zgomote de orgasm. Strigam și scheunam și pălmuiam podeaua. Eu băteam din mâini ca să scot sunetul ăla deosebit de palme date peste fund pe care-l cunosc toți. Oricine ar fi ciocănit, pleca degrabă. Apoi ne întorceam la ale noastre, să stricăm machiaje și să discutăm. — Sofonda, îmi zicea Brandy, Sofonda Peters, ea e creierul, Sofonda. Domnișoara Peters stă toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
stă toată ziua cu unghiile ei de porțelan înfipte în telefonul cu disc rotativ discutând cu un agent sau un distribuitor, vânzând, vânzând, vânzând. Cineva ciocănea la ușa logopedei, așa că eu scoteam un scheunat de pisică și mă loveam cu palma peste coapsă. Surorile Rhea, îmi spunea Brandy, ar fi moartă fără ele. Când o găsiseră, prințesa regină absolută avea o talie mare, care făcea playback la serile pentru amatori, în spectacolele unde pot cânta toți. Făcea playback după Thumbelina. Părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
buze și pastile de Demerol, farduri și pastile de Percocet-5, farduri de pleoape Aubergine Dreams și capsule de Nembutal sunt împrăștiate peste tot pe dulăpioarele aquamarin din jurul chiuvetei. Mâna mea, am ținut un pumn de Valium atât de mult că palma mi-a devenit de-un albastru deschis Tiffany’s. Doar Brandy și cu mine toată după-amiaza, cu soarele răzbătând înăuntru în unghiuri din ce în ce mai înguste prin geamurile cu margini de alamă ca niște hublouri mari. — Talia mea, zice Brandy. Gura Plumbago

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Nu. Brandy mă privește printre gene: — Dar am nevoie de astea. În Agenda medicală, îi arăt Bilax, laxativ. — O! Brandy întoarce mâna ca să arunce capsulele de Bilax în poșetă, și unele capsule cad, dar altele rămân lipite de sudoarea din palma ei. După ce-ți fac țâțele, sfârcurile sunt strâmbe și mult prea sus, zice. Folosesc o lamă ca să le radă și le repoziționează. Ăsta-i cuvântul. Repoziționare. Programul Brandy Alexander de Repoziționare a Sfârcurilor. Fratele meu mort, răposatul Shane, scutură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ți fac țâțele, sfârcurile sunt strâmbe și mult prea sus, zice. Folosesc o lamă ca să le radă și le repoziționează. Ăsta-i cuvântul. Repoziționare. Programul Brandy Alexander de Repoziționare a Sfârcurilor. Fratele meu mort, răposatul Shane, scutură ultimele laxative din palma ei umedă. Brandy zice: — Nu am sensibilitate în sfârcuri. De pe dulăpior, îmi iau vălurile și-mi pun pe cap strat după strat. Mulțumesc că nu mă implicați. Mergem dintr-un capăt în altul al holurilor de la primul etaj până când Brandy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
capului lui Ellis. Mâinile lui Ellis izbesc curul mare al lui Parker, se agață de spatele sacoului la două rânduri. Sacoul domnului Parker e rupt de-a lungul cusăturii de la mijlocul spinării și până la guler. Mâinile domnului Parker, podul unei palme îndeasă între dinții îmbrăcați în porțelan ai lui Ellis un portofel de piele de țipar ud leoarcă și ronțăit. Fața lui Ellis e de-un roșu închis și strălucitoare, așa cum ai arăta dacă ai nimeri plăcinta cu vișine la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
descărnat desenează un haos de sânge și lacrimi, muci și bale. Părul domnului Parker e căzut peste ochi. Cealaltă mână a sa e strânsă pumn în jurul a treizeci de centimetri de limbă a lui Ellis trasă afară. Ellis lovește cu palmele și gâjâie între picioarele groase ale domnului Parker. Vaze Ming sparte și alte obiecte de colecție zac peste tot de jur-împrejurul lor pe podea. Domnul Parker zice: — Așa. Fă așa. E bine. Relaxează-te. Brandy și cu mine, privind. Eu voindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
sexy. În portbagaj sunt o pereche de pantofi maronii de copil, un vătrai de argint, un curcan desenat cu macaroane lipite pe o coală de bloc de desen. — Știi, își trage Manus nasul și se șterge la el cu dosul palmei. Acuma sunt drogat, așa că-i în ordine dacă-ți zic asta. Manus se uită la Brandy aplecată deasupra lui și la mine ciucită în praf. — Întâi, zice Manus, părinții tăi, părinții tăi îți dau viață, dar apoi încearcă să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Sadomasochism. Așteptând ca Evie să ardă de vie, toți își iau ceva rece de băut și se duc să stea în hol, la baza scărilor. Din cămara valetului auzi plesnituri puternice. Din alea dureroase, când îți scuipi mai întâi în palmă. Brandy, făptura aia socialmente neadecvată care este ea, Brandy izbucnește în râs. — O să fie o distracție scârboasă pe cinste, îmi zice Brandy cu colțul gurii ei Plumbago. Am pus un pumn de evacuator intestinal Bilax în ultima băutură a lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
în L’Air du Temps ca și când ar fi o ferigă de Boston. Cercei noi. O nouă eșarfă Hermès în jurul gâtului. Cosmetice întinse în șiruri perfecte pe-o tăviță chirurgicală suspendată lângă pat, și Sofonda zice: — Hidratant! Și întinde mâna cu palma în sus. — Hidratant, zice Kitty Litter și trântește tubul în palma Sofondei. Sofonda întinde mâna și zice: — Fard de pleoape! Și Vivienne trântește alt tub în palma ei și zice: — Fard de pleoape. Shane, știu că nu poți auzi, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Boston. Cercei noi. O nouă eșarfă Hermès în jurul gâtului. Cosmetice întinse în șiruri perfecte pe-o tăviță chirurgicală suspendată lângă pat, și Sofonda zice: — Hidratant! Și întinde mâna cu palma în sus. — Hidratant, zice Kitty Litter și trântește tubul în palma Sofondei. Sofonda întinde mâna și zice: — Fard de pleoape! Și Vivienne trântește alt tub în palma ei și zice: — Fard de pleoape. Shane, știu că nu poți auzi, dar asta-i OK, dat fiind că eu nu pot vorbi. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
tăviță chirurgicală suspendată lângă pat, și Sofonda zice: — Hidratant! Și întinde mâna cu palma în sus. — Hidratant, zice Kitty Litter și trântește tubul în palma Sofondei. Sofonda întinde mâna și zice: — Fard de pleoape! Și Vivienne trântește alt tub în palma ei și zice: — Fard de pleoape. Shane, știu că nu poți auzi, dar asta-i OK, dat fiind că eu nu pot vorbi. Cu mișcări scurte și ușoare, Sofonda folosește un burețel ca să întindă fard de pleoape pe pungile întunecate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

bine spus, nu-l mai deranja, cu timpul reușise chiar să facă din el o măsură pentru ceilalți. Cînd se întîlnea cu un necunoscut întindea mina subțire dar fermă, "ca o lamă de cuțit", îi plăcea să-și spună, întindea palma cu o umbră mai mult închipuită decît reală de servitute și după ce cuprindea degetele cu o mișcare domoală nu le mai dădea drumul pînă nu-și rostea numele: Bîlbîie. Leonard Bîlbîie. Atunci, de asta era convins, atunci simțea, după cum zvîcneau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
o umbră mai mult închipuită decît reală de servitute și după ce cuprindea degetele cu o mișcare domoală nu le mai dădea drumul pînă nu-și rostea numele: Bîlbîie. Leonard Bîlbîie. Atunci, de asta era convins, atunci simțea, după cum zvîcneau în palmă buricele degetelor celuilalt, dacă era un om impresionabil sau nu, dacă era un terchea-berchea, un om de lume ori un nătărău, un fricos ori un individ sigur de sine. Doar o strângere de mînă nu este îndeajuns pentru a te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Dar nu în pagină, ci în realitate. Tot ce este scris în pagină este adevărat. Ce se întîmplă în lume, în realitate este de cele mai multe ori o înșelătorie, o invenție, o născocire." Ca un licean și-a dat atunci cu palma peste frunte, asta era, asta voia să descopere Mihail, dacă nu cumva "afacerea Cocoș" e o măsluire. Un fals, un joc, o păcăleală. Orice păcăleală se trage cuiva pentru ceva. În acest moment lucrurile priveau cu precădere Serviciul. Cine pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
L-a prins de mîneca largă a hainei, "Vrei să spui că toți jurnaliștii care au scris despre Cocoș n-au luat drumul, n-au ieșit din hotel nici măcar ca să treacă drumul?" Ali Mehmet s-a mirat sincer. A dat palmele în lături, a nedumerire, "de ce să iasă din hotel. Aici chiar și sînt de toate, doar eu mă îngrijesc să fie de toate, și apă, și șerbet, și tătărușci și imam baialdî, și saraigli. Iar despre Cocoș nimeni nu știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
unei lămpi de masă care lumina numai biroul, ținîndu-l în umbră. A citit de două ori, încet, de parcă ar fi silabisit. I s-a părut chiar că-l aude îngînînd cuvintele scrise de el. A închis dosarul, a bătut cu palma peste el. "Deci așa. Cocoș nu există, dar crimele există. Și toată chestiunea asta nu privește Serviciul. Asta e concluzia dumitale, domnule Leonard?" A răspuns clar, cît se putea de clar, cu toate că era grozav de emoționat. "Domnule director, toată "afacerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
și el destui, o viermuială multicoloră, pestriță și de aceea, paradoxal, uniformă, dar chiar nici unul, nu era dispus să o recunoască. Că se temeau de Serviciu, că l-ar fi vrut în mîinile lor, așa cum vor copiii să țină în palme focul, nu era nici o îndoială, însă în spectacolul pe care îl dădeau zi și noapte în fața lumii Serviciul nu exista sau dacă își făcea simțită prezența nu putea fi decît una pasivă, un țap ispășitor, o ciuca bătăilor, pentru că toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
era doar aceea de a duce la capăt misia încredințată, ea fiind doar o frântură din altceva mult mai complicat decît și-ar fi putut închipui ori judeca. Știa prea bine că nici șeful de birou nu avea toată lumea în palmă, dar era una să-i spui omului din teren nu-ți iei ochii de pe fereastra de deasupra intrării la hotel Marna -, iar tu să știi că de fapt dorești ca domnul care a închiriat odaia respectivă să bage de seamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
că fusese uitat. La ora șase fără un sfert a sunat telefonul și nici nu a trebuit să ridice receptorul ca să înțeleagă că e Mihail. A răspuns calm, de parcă ar fi fost ceva firesc, "Leonard Bîlbîie la aparat". Era Mihail. Palma i s-a umezit fără voia lui și cel mai mult s-a temut să nu i se altereze vocea de emoție. Se putea întîmpla oricui, dar lui nu trebuia să i se întîmple, cel puțin în acel moment nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
nimeni că Mihail folosește cuvîntul ăsta. I-a făcut semn să se apropie și s-a așezat încet și greoi în scaun. A căutat într-un dosar galben și a scos o hîrtie mototolită pe care a netezit-o cu palma. A bătut-o ușor cu vîrful degetelor, de parcă ar fi vrut să dea greutate literelor scrise mărunt cu o cerneală violetă, din aceea care se folosește la întocmirea registrelor de inventar în armată. "Am aici ceva care ți se potrivește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
a înmărmurit cînd a auzit păcănitul motorului de avion sus pe platoul plin de scaieți albaștri. Nimeni nu se gîndise la asta, cu toate că uscăciunea neobișnuită ar fi putut fi un semn, pămîntul se zvînta ca și cum l-ai fi avut în palmă și ai sufla peste el, se zvînta văzînd cu ochii și iarba ridicase colțul binișor, așa încît roțile puteau alerga fără a se înnămoli. Radul Popianu a auzit motorul în aceeași clipă cu toți ceilalți locuitori ai Vladiei, în aceeași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]