3,485 matches
-
THBS1, PLAU și VHL, având o sensibilitate și specificitate pentru diagnosticul de CP de 76%, respectiv 59% [109,110]. Markeri genetici în sucul pancreatic și bilă Sucul pancreatic este un produs care reflectă mai precis ceea ce se petrece la nivelul pancreasului tumoral, față de markerii serici. Determinarea diferiților biomarkeri tumorali se efectuează pe sucul pancreatic colectat în cursul ERCP sau de la nivelul duodenului, după stimularea pancreasului cu secretină. Markeri genetici Mutațiile K-ras sunt evidențiate în bilă cu o sensibiliate și specificitate diagnostică
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
și bilă Sucul pancreatic este un produs care reflectă mai precis ceea ce se petrece la nivelul pancreasului tumoral, față de markerii serici. Determinarea diferiților biomarkeri tumorali se efectuează pe sucul pancreatic colectat în cursul ERCP sau de la nivelul duodenului, după stimularea pancreasului cu secretină. Markeri genetici Mutațiile K-ras sunt evidențiate în bilă cu o sensibiliate și specificitate diagnostică de 99%, respectiv 89% [111]. Mutațiile p53 au fost prezente la nivelului exonilor 5-8 în 40-50% dintre pacienții cu CP [112]. Markeri epigenetici Prin
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
anticorp monoclonal care reacționează cu o mucină pancreatică [203], exprimată în peste 85% dintre adenocarcinoamele pancreatice, inclusiv în stadiile precoce de boală și în leziunile precanceroase (Pan IN) și neoplasmele mucinoase chistice. Epitopul specific pentru PAM4 nu este identificat în pancreasul normal și nici în cancerele extrapancreatice [204]. La o valoare de prag de 2,4 U/ml, PAM4 are o mare capacitate de diferențiere a CP de subiecții sănătoși, cu o sensibilitate de 82% și AUC de 0,92±0
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
conservată ontogenetic, fiind asemănătoare (cu destul de mici diferențe) la pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere. Insulina de balenă, de exemplu, diferă de insulina umană printr-un singur aminoacid (ca și insulina de porc). În general, insulele de țesut endocrin din pancreas sunt diseminate în întregul organ, cu excepția unor specii de pești la care țesutul endocrin se aglomerează în formațiuni distincte descrise în 1846 de Stanius și Brockmann, și cunoscute sub numele de „corpusculii Brockmann” [9], care se află în afara pancreasului. Din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
din pancreas sunt diseminate în întregul organ, cu excepția unor specii de pești la care țesutul endocrin se aglomerează în formațiuni distincte descrise în 1846 de Stanius și Brockmann, și cunoscute sub numele de „corpusculii Brockmann” [9], care se află în afara pancreasului. Din studiul ontogenezei insulelor Langerhans, a celulelor β sau a insulinei se poate desprinde următoarea concluzie: funcția energetică fiind primordială și indispensabilă dezvoltării oricărei viețuitoare, trebuia să fie însoțită de un sistem eficient de reglare. Așa se explică prezența insulinei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
BIFAZICĂ: DOUĂ CARACTERISTICI DISTINCTE Concentrațiile de insulină serică oscilează la o periodicitate de 5-15 min per oscilație. Aceste oscilații rapide par a fi necesare coordonării impulsurilor secretorii din sutele de mii de insule. Sincronizarea miliardelor de celule β prezente în pancreas necesită un sistem de coordonare încă incomplet precizat. Caracterul „pulsator” al secreției de insulină este precoce alterat în T2DM (19). În afara oscilațiilor rapide, mai există altele cu o distribuție ultradiană, a căror semnificație este mai puțin clară, dar și aceste
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
cantitativ țesutul endocrin nu depășește 1% din masa pancreatică totală. O altă tehnică modernă este „genomica și proteomica funcțională”. Folosind tehnica „microarray” de identificare a proteinelor exprimate (sub formă de RNAm) într-o celulă anume, au putut fi identificate în pancreasul de șoarece genele clonabile, care sunt ordonate în diferite categorii, în funcție de rolul lor în celula β pancreatică (tabel 1) (178). Numărul mare de proteine în celula β subliniază și complexitatea funcțională a acesteia, în special a mecanismelor legate de secreția
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
compus biochimic co-secretat cu insulina) și de glutamat (compus co-secretat cu glucagonul și eliberat de către unele terminații nervoase vegetative intrapancreatice). În insulele Langerhans, GABA este eliberat de către celula β, inhibând prin acțiune paracrină secreția de glucagon în celulele A (?). Pancreasul endocrin exprimă receptori GABA și receptori metabotropici de tip glutamat (mGlutR). Efectul lor asupra secreției de insulină este glucozodependent. Acești receptori par a fi identici cu cei întâlniți în SNC. Din cele 8 izoforme de receptori mGlut-R (notate 1-8), tipurile
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
deduse chiar din oscilațiile electrice însoțitoare. Câmpurile electromagnetice de foarte mică intensitate, atenuate de către țesuturile interpuse până la suprafața corpului, pot avea o altă semnificație când judecăm conexiunile dintre celulele β din interiorul unei insule și între insulele Langerhans din interiorul pancreasului în ansamblul său. O caracteristică a celulei β pancreatice, legată într-un fel de caracterul său excitabil, este capacitatea sa mică de regenerare. Într-adevăr, nucleii celulelor insulare nu prezintă decât rareori mitoze. Celulele β pancreatice, deci, nu se multiplică
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
BETA2 și HNF1?. PDX1 este un factor de transcripție exprimat în celulele β și D ale insulelor Langerhans și în celulele endocrine dispersate în duoden. Este implicat în reglarea unor gene beta-celulare, precum și a somatostatinului. Joacă rol pivotal în dezvoltarea pancreasului fetal. Anularea acestei gene conduce la agenezie pancreatică (145). Un defect al unor factori de transcripție stă la baza apariției unor forme de MODY (HNF1? - MODY1, PDX1 - MODY5, BETA2 - MODY6). Unii dintre factorii de transcripție a genei insulinei intervin și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
și în transcrierea altor proteine hormonale precum glucagonul (în celulele insulare A sau ?), leptina (în adipocite) sau hormonul de creștere (în hipofiză). În fine, o parte din factorii de transcripție menționați sunt implicați și în procesul de dezvoltare a pancreasului și de diferențiere a arborelui secretor insular. 3.5.4. Biosinteza insulinei Transcrierea mRNA în molecula de pre-proinsulină are loc în ribozomii reticulului endoplasmic rugos, acolo unde au loc toate sintezele prin asamblarea aminoacizilor în ordinea codificată de gena respectivă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
sub formă de ion de zinc chelabil (Zn+2). Dacă în sânge zincul are o concentrație de numai 0,2 mg/dl, în miocard este de 1,8 mg/100 g, în ficat de 2,4 mg/100 g, în pancreasul integral 3 mg/100 g, iar în insule 9,5 mg/100 g. Zincul neuronal este co-secretat cu neurotransmițătorii după excitare și poate fi implicat în modularea activității canalelor ionice (105). În concentrații mari, Zn+2 a fost implicat în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
semnal”, care sunt produși în cursul metabolismului glucozei și, în parte, și a altor molecule (aminoacizi, acizi grași). În mod paradoxal, în celula β, cea mai sensibilă la deteriorări este funcția de „biosenzor al glucozei”. Nu întâmplător, cercetătorii din domeniul „pancreasului artificial” s-au izbit în realizarea tehnică a dispozitivului, nu atât de componenta eliberării (echivalentul exocitozei) insulinei, ci în componenta lui de „biosenzor”. Creșterea glicemică din jurul dispozitivului implantabil subcutanat, ar trebui percepută imediat și precis. În funcție de mărimea semnalului, ar urma
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
altor glande endocrine (hipofiză, suprarenală, paratiroide, adipocit etc.), sunt importante pentru efectul înregistrat în organele țintă. În cazul insulinei, caracterul pulsator al secreției influențează în primul rând funcțiile glicogenogenetică/glicogenolitică a ficatului, organ care folosește ~ 50% din insulina produsă în pancreas. De altfel, caracterul pulsator al insulinei este atenuat în ficat, fiind numai schițat în periferie. Mai multe aspecte ale funcției β-celulare se caracterizează prin oscilații: glicoliza și concentrațiile metaboliților intermediari, generarea moleculelor de ATP (167), potențialul de membrană și mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
Ca+2 sechestrat în organitele celulare și stimularea influxului de Ca+2 prin canalele de Ca+2 (fig.11). Este interesant de notat că oscilațiile Ca+2 intracelular apar sincron în toate regiunile insulelor intacte. El este prezent și în pancreasul izolat, în insulele izolate și chiar în celulele β izolate. Pacemakerul secreției impulsionale (mai evidentă pentru secreția bazală) ar trebui să fie localizat în celula β. Totuși, mecanismul care realizează conducerea impulsurilor secretorii in vivo, în miliardele de celule β
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
întâlnește mai frecvent în tipul 2 de diabet. În unele cazuri, insulele invadate de țesut amiloid abia mai pot fi identificate de restul țesutului pancreatic, întrucât reacția însoțitoare de fibroză cuprinde și țesutul acinar, explicând de ce în aceste cazuri dimensiunile pancreasului sunt reduse în mod substanțial, uneori ajungând la mai puțin de 1/3 din volumul pancreatic normal. În colecția noastră dispunem de numeroase cupe histologice pe care se pot vedea depozite amiloidice masive (94). Creșterea amiloidului pancreatic înregistrată în T2DM
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
noi. Ce se întâmplă însă când rata dispariției (din diferite motive) crește, nu se știe. Este logic a se considera că în absența unei regenerări paralele, diabetul va apărea după o vreme în mod inevitabil (19). Masa β-celulară prezentă în pancreas joacă un rol esențial în determinarea cantității de insulină secretată (148). Ea poate fi reglată pentru menținerea euglicemiei în diferite situații metabolice. Creșterea masei β-celulare a fost observată în condiții de solicitare metabolică suplimentară datorită excesului ponderal (109), sarcină (159
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
de transcriere a genelor în perioada de diferențiere, dependent de un factor de transcripție denumit c-Myc (122). Acest factor de transcriere joacă un rol important în reglarea celulelor β putând contribui la apariția diabetului zaharat. Recent, a fost identificat în pancreas un factor de transcripție denumit netrin-1, implicat în morfogeneza pancreatică și în reglarea migrării celulelor ductale cu potențialitate de dezvoltare multiplă, prin efect chemochimic (43). Studiul insulelor Langerhans în tipul 2 de diabet s-a soldat cu rezultate variabile, mergând
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
tehnicile diferite (ca sensibilitate), de identificare a masei celulare a insulelor Langerhans, de fenotipul bolii (cu exces ponderal sau fără exces ponderal, de exemplu) și mai ales de durata de evoluție a bolii. Sakuraba și col. (177), analizând histologic aspectul pancreasului la 14 diabetici și 15 persoane nediabetice din populația japoneză, constată o reducere a masei β-celulare la pacienți cu diabet zaharat de tip 2 cu 30% față de nediabetici. Vârsta pacienților studiați a fost de 60,9 ani iar durata bolii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
studiați a fost de 60,9 ani iar durata bolii de 13,7 ani. Toți erau normoponderali, iar 7 dintre ei se aflau pe tratament insulinic. Într-un alt studiu, Marchetti și col. (138) publică date privind aspectul histologic al pancreasului unui diabetic în vârstă de 14 ani cu durata bolii de 8 luni și mort într-un accident de circulație. In cursul izolării, insulele diabetice apar ca structuri rotunde sau ovale, identificabile cu colorația cu ditizonă. După izolare și colorare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
conduce la acumularea lor specifică în celulele β, permițând o evaluare indirectă a masei acestora. O altă metodă de vizualizare a masei β-celulare este cea folosind D-manoheptuloza sau D-glucoza marcate radioactiv, care se concentrează preferențial în celulele insulino-secretoare ale pancreasului endocrin. Se ține cont de faptul că celulele endocrine pancreatice pot explica până la 40% din radioactivitatea pancreatică, deși cantitativ, țesutul endocrin nu depășește 1% din masa pancreatică totală (136). Dificultățile de evaluare anatomică a aparatului insulinosecretor a condus la imaginarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
PKG c-fos apoptoza) ori cea a MAPK (c-fos apoptoza). Este interesant de notat că citokinele pot declanșa atât căi pro-necrotice, cât și căi pro-apoptotice, explicând asocierea variabilă a celor două fenomene (necroza și apoptoza) în fotografiile făcute pe secțiunile de pancreas obținute ocazional de la pacienții cu T1DM decedați accidental. Eizirik și Mandrup-Poulsen (57) inventariază și aspectele încă neclare ce se referă la apoptoza β-celulară la om: (1) rolul calciului în apoptoză și necroză; (2) interacțiunea dintre Il-1β, INF și TNF ?
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
celulele care suferă apoptoza prezintă modificări morfologice specifice, înlăturarea lor rapidă din sistem face ca foarte puține celule ale unui țesut să fie clasificate ca apoptotice la un moment dat. În 1995, Finegood, Scaglia și Bonner-Weir (60) au descris în pancreasul de șobolan o undă postnatală de moarte β-celulară, compensată prin neogeneza altor celule, apărute prin replicarea celulelor preexistente sau prin neogeneza din celulele precursoare. Același proces se petrece și la șobolanii diabetici (200), incluzând șobolanii BB și șoarecii NOD. În
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
mutațiilor survenite în alimentația omului modern, în care cea mai mare creștere s-a înregistrat în consumul de lipide și în mod deosebit, de lipide saturate (88). Unul din mecanismele lipotoxicității este creșterea depozitelor de amiloid, prezente aproape constant în pancreasul pacienților cu diabet zaharat de tip 2 cu evoluție îndelungată. Transformarea amilinei (hormon secretat de celulele β) în substanță amiloidă, depinde de o anumită secvență aminoacidică particulară, care la rozătoare, de exemplu, lipsește. În mod obișnuit acestea nu dezvoltă depozite
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
modificatoare care blochează acțiunea agenților care induc apoptoza. Se speră că descoperirea unor mijloace eficace de a modula apoptoza ar putea fi o terapie importantă în ADPKD. D) PATOGENIA MANIFESTĂRILOR EXTRARENALE ADPKD se asociază frecvent cu chiști în ficat sau pancreas, anomalii ale valvulelor cardiace, anevrisme intracerebrale sau aortice, diverticulită a colonului etc. (12). Genele care sunt implicate în producerea chiștilor renali ar trebui să aibă un rol și în patogenia acestor modificări sistemice. Pentru moment, fenomenele nu sunt clare, dar
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]