3,306 matches
-
o poate declanșa și întreține, iar semnul scepticismului responsabil iradiază încă din opera sa, dominată de aforism, de fragment cizelat și de sclipirea morală, memorabilă. Printre altele, țâfna sa amăruie și strălucitoare, retragerea sa aparentă de pe scena mondenă a lumii pariziene în minuscula mansardă din piața Odéon (în care a stat toată viața cu o chirie insignifiantă, beneficiind de stabilitatea legislativă franceză care i-a garantat contractul negociat în anii '50, spre disperarea proprietarului), precum și comentariul rafinat vitriolant, l-au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
imaginam spaima de moarte a securiștilor de acasă. I-am văzut apoi pe Majestățile lor la Paris, întâi la o foarte populară emisiune de la TF1 și, apoi, în realitate, la o fabuloasă întâlnire a familiei regale cu exilul intelectual românesc parizian, ținută în fastuoasele saloane ale hotelului Geoge V, reședința tradițională a capetelor încoronate ale lumii. Am simțit atunci, alături de figuri legendare ale lumii noastre intelectuale, forța și sinceritatea unui om discret și auster, distins și cald, onest și ferm, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
asemenea, de răspunsul nediplomatic, potrivit unui tânăr de treizeci de ani, la întrebarea febrilă a distinsului istoric de la Manchester, Constantin Brâncoveanu (da!, descendent al Brâncovenilor), atunci secretar al Casei Regale, care mă chestiona amical, pe splendida terasă a unei cafenele pariziene, asupra șanselor de a reveni monarhia la conducerea țării. L-am întrebat abrupt, fără protocol, cu acea candoare abrazivă a tinerilor: "Ce serviciu de informații vă ajută pentru asta?" Întrebarea legată de sprijinul pe care Casa Regală a României îl
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cosmopolit și viu, cu vile desenate și gândite personalizat de Ion Mincu, cu tușa unică și rafinat dăltuită a stilului brâncovenesc, cu boieri lustruiți, comandând în franțuzește la Capșa, cu doamne up to date în materie de modă și stil parizian, mărunțind șic, din crupă, aerul Căii Victoriei, sub privirile cuviincios-pofticioase ale metrosexualilor interbelici cu costum la două rânduri sau vitriolant-ironice ale câte unui boem spălat, precum Petre Țuțea, din buzunarul căruia se ițea sfidător și iconoclast, la mișto, manșeta ziarului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu esența rafinată, aristocratică, a gustului francez autentic. Nu voi face aici o trecere în revistă a sărbătorii culturii franceze orchestrată în acest an de șefa de catedră a universității ieșene, Simona Modreanu, autoare, profesoară și editoare bine-cunoscută, cu succese pariziene și europene demne de toată lauda, împreună cu echipa Centrului Cultural Francez condusă de infatigabilul ambasador al culturii franceze la Iași, Jose Queiros (pe care, amical, îl scutesc de adjective bombastice, deși le merită). Sărbătoarea francofoniei la Iași a intrat demult
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
directorul de scenă” În condiții foarte avantajoase pentru el, În schimb, „Îndoapă pe bietul public cu tot soiul de producții păcătoase, ieșite din fabricile melodramatice ale Parisului. Schilozii, bețivii, pungașii, desfrânații, spânzurații, nemernicii, prostitualele, tuberculoșii și toate spurcăciunile și lăturile pariziene, Înscenate de industria teatrală franceză, apoi traduse ori localizate În românește de oameni ce nu se pricep...” Nici jocul acestor producții nu este Însă „cumsecade”. „Un rege... ghebos, urât, bătrân, șiret, buhav, roșu și creț” este jucat „de un băiețandru
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
are în viața lor această dezrădăcinare. Studenții români de la Paris vă caută? N-aș vrea să generalizez. Câți studenți români sunt în Franța? Vreo șase mii. În raport cu populația României, suntem țara cu cei mai mulți studenți în Franța. Și numai în regiunea pariziană probabil că sunt două-trei mii. În cinci ani de când sunt aici am cunoscut poate vreo câteva sute. Studenți români la marile școli franceze, nici francezii nu ajung ușor: ca un românaș să ajungă acolo înseamnă că e foarte bun. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
cu sărat, roz cu roșu, în fine, tot ce pare ireconciliabil doar în aparență și pentru gustul comun. La fel cum ireconciliabilă pare și ideea de a pune în aceeași „farfurie“ un șobolan și un meniu dintr-un luxos restaurant parizian. Tentația lui Remy de a-și depăși condiția trece și ea, după cum se vede, prin stomac (nu, nu-mi este foame acum). Nu-i vorba că Remy dă lovitura la Paris, nimeni nu-și făcea griji că nu se termină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
20 mai urmează să lanseze un album cu coveruri după Tom Waits. Am lăsat, pour la bonne bouche, fotoreportajul „Somn ușor“, care trece în revistă câteva dintre cele mai nebunești paturi din lume. Printre ele, capsula montată pe-un acoperiș parizian, patul-bulă lăsat să plutească pe apă sau patul patronului unui restaurant de lux, plantat în mijlocul grădinii, sub cerul liber. Nu m-am putut opri să nu mă gândesc la patul visat de mine, o bărcuță pufoasă, roșie și puțin kitsch
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Cha-U-Kao, femeia-clovn" pictorul ne poartă în interiorul cabinei unei femei care, cu un gest stânjenit, își încheie costumul. Nelăsându-se dominat de convențiile sociale, pictorul ajunge în acest tablou să reprezinte ,,paiața", o femeie cu forme impunătoare care dansa în cabarete pariziene (vezi tablourile lui Lautrec 71). Futuriștii, pictori îndrăgostiți de viteză, energie, acțiune, zgomot, dinamism, au avut ambiția de a introduce în artă mișcarea. Umberto Boccioni, fondatorul și exponentul futurismului, considera gestul o senzație dinamică eternizată ca atare. În operele futuriștilor
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
început mult mai devreme, cam o dată cu primul război mondial. Cât privește lecturile lui Fundoianu XE "Fondane, Benjamin" , ele erau năucitoare: citindu-i articolele, am realizat ce formidabil orizont cultural avea, în deplin sincronism cu mediile culturale europene, în primul rând pariziene. Fundoianu XE "Fondane, Benjamin" îl recenza pe Proust, de pildă, la scurt timp după apariția la Paris a câte unui nou roman din faimosul să ciclu. Uneori, prima recenzie a unei cărți franceze era semnată de el. S.A.: Sigur că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
numele Fundoianu XE "Fondane, Benjamin" ? Să știi că nu mă las, tot am să țin odată un astfel de seminar... S.A.: ... nici măcar tu nu poți să le faci pe toate! M.I.: Ei, fac și eu ce pot. Alt exemplu: „filiera pariziană” a lui Isou XE "Isou, Isidore" , afacerea cu poezia cabalistică... S.A.: ...și tot ce-a făcut Isou XE "Isou, Isidore" , de la lettrisme și Adorable Roumaine până la tratatele sale de chimie în trei exemplare... M.I.: Da, sper să scriu odată. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
înșelat, tendința există până azi. Însuși Scholem XE "Scholem, Gershom" a greșit, căzând în mitologie, într-o dimensiune care există în Cabala, dar nu există nici în Biblie, nici în literatura rabinică. Asta e un fel de viziune occidentală, berlineză, pariziană, să spunem, voltairiană, kantiană, așa ceva, care există până azi în studiile ebraice. De-acolo s-a inspirat Eliade XE "Eliade, Mircea" . Nu știu exact de unde, dar cred că pot să găsesc. S.A.: Să găsești sursele directe ale lui Eliade XE
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
fost a mea, din cea mai fragedă copilărie"41. Nu mai puțin interesantă este și convingerea prințesei că "la originea sentimentelor sale față de mine se află puțin din înclinația, mai mult decât perversă, care-l determină să omagieze micuța păpușă pariziană. Eu sunt otrava franțuzească în doză homeopatică"42. Sunt repere esențiale pentru înțelegerea naturii și nivelului raporturilor dintre Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei. O altă temă care poate completa imaginea noastră despre conduita prințesei este atitudinea ei intimă
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
va reveni frecvent în însemnările Marthei Bibescu privind legăturile cu Kronprinz-ul. Oricum, interesul celui din urmă pentru modul în care era perceput împăratul și lumea germană de societatea franceză a devenit evident după un mic scandal iscat în presa pariziană Le Figaro de confidențele unei doamne după o întâlnire cu Wilhelm al II-lea. Prințesa era fermă, observând că mărturisirile "făcute ziarelor mi s-au părut o prostie. Bănuiesc că ai primit scrisoarea mea în acest sens. Aici [la Paris
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
plăcea foarte mult. Lucruri edificatoare. Un francez n-ar putea înțelege așa ceva decât între paisprezece-șaisprezece ani, ori niciodată. La originea sentimentelor sale față de mine se află puțin din înclinația mai mult decât perversă care-l determină să omagieze micuța păpușă pariziană. Eu sunt otrava franțuzească în doză homeopatică. Apoi, în galeria de tablouri, ne-am oprit în fața tabloului lui Napoleon la Arcole, pictat de Détaille 9 special pentru el. În cabinetul său de lucru îmi arătase deja un bust al Omului
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
foarte întunecată, pământul este moale. La umbra copacilor aerul este din ce în ce mai rece, caii înaintează la pas ușor, ca și cum și-ar dezmorți picioarele. Noi vorbim despre Paris, despre Londra, unde am fost anul trecut pentru prima oară, despre femeile din societatea pariziană, despre un bal recent la prințesa de Polignac și despre frumusețea lui Lady Helen Vincent, o englezoaică foarte atrăgătoareă pe care am văzut-o cu acest prilej. El crede că moravurile pariziene sunt destul de diferite de ale germanilor: Aici avem
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
trecut pentru prima oară, despre femeile din societatea pariziană, despre un bal recent la prințesa de Polignac și despre frumusețea lui Lady Helen Vincent, o englezoaică foarte atrăgătoareă pe care am văzut-o cu acest prilej. El crede că moravurile pariziene sunt destul de diferite de ale germanilor: Aici avem relativ puține probleme. Sentimentul onoarei este foarte puternic la ofițeri. Cum majoritatea nobililor fac parte din armată, și se întâlnesc des unii cu alții, nu se întâmplă ca femeile să aibă amanți
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
genul Questions pour un champion și echivalentele lor nemțești sau italiene, îmi dă acum dreptate. Pot să ilustrez despre ce anume nivel este vorba, cu o alta întâmplare, cred, semnificativă. Așteptam pe cineva, la ieșirea dintr-o stație de metrou pariziană, unde din cauza unei alerte pe linie, am fost nevoită să stau câteva zeci de minute bune. Lângă mine se afla un grătar de canalizare de sub care ventilatoarele fac curent, ridicând fustele femeilor, atunci când ele erau largi. Toată lumea, absolut toată lumea, persoane
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
pe linie, am fost nevoită să stau câteva zeci de minute bune. Lângă mine se afla un grătar de canalizare de sub care ventilatoarele fac curent, ridicând fustele femeilor, atunci când ele erau largi. Toată lumea, absolut toată lumea, persoane cu aer de hipioți, parizieni ori provinciali, funcționari, diplomați, pensionari, elevi de liceu, soldați și bone, rosteau râzând "Marilyn Monroe", în momentul când vedeau sau erau în persoană victima buclucașului fenomen. O complicitate, transculturală, transsocială, reunise vârste, meserii, condiții sociale diferite, solidarizând oameni și făcându
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
propriu, imprudența de a-i "dezamăgi pe muncitorii de la Renault", dezvăluind fața hidoasă a comunismului care se construia dincolo de Cortina de fier. Era oricând mai bine "să te înșeli cu Sartre, decât să ai dreptate cu Raymond Aron", după butada pariziană a momentului, observați că nici măcar în ea Monnerot nu e prezent. În ciuda numărului mare de intrări pe Google, azi, opt ianuarie 2007, la șaptesprezece ani după căderea cu zgomot a regimului comunist, nici Besançon nu a fost tocmai o vedetă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a modelelor, ca și cum "în ziua de ieri" ar fi fost vreo supraabundență de asemenea produse. Cu atât mai mult cu cât degringolada școlii ca mediu educațional nu e un fenomen exclusiv românesc. Am o prietenă, profesoară, care a părăsit regiunea pariziană instalându-se cu toată familia într-un oraș de provincie, ca să scape de elevii ei. Erau copii de șaisprezeceșaptesprezece cu care avea doar câteva ore pe săptămână, totuși, în ziua când trebuia să se întâlnească cu ei, se trezea de la
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Acuzatul a dovedit că „el a luat subiectul său de la un autor german. Acest autor a fost redactor la un ziar german din București; el a cunoscut Năpasta, și-a Însușit subiectul și l-a cedat domnului de Lorde!”. Revista pariziană Revue Bleue publică o apreciere elogioasă a piesei scriitorului francez André de Lorde. Însă „subiectul este identic ca acel din Năpasta mersul intrigii exact la fel, personajele poartă chiar numele cu care le-a botezat Caragiale”. Năpasta nu e singura
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93351]
-
în 1787 la Viena, rămân impresionați în fața talentatului muzician. În 1789, avid de cultură, audiază cursurile universității din Bonn, adevărat centru al noilor idei revoluționare. Hrănit cu scrierile revoluționare ale vremii, format în epoca în care nobilele idei ale revoluționarilor parizieni trecuseră dincolo de hotarele Franței, Beethoven își însușește marile idei revoluționare. Germania era alcătuită dintr-o sumedenie de mici state, regate, electorate, ducate, principate etc. Fiecare prințișor ce domnea în aceste ducate, era un despot absolut, care avea unica grijă de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
de care mai smintite: 1. dacă am întâlnit într-adevăr minotaurul în Creta (romanul era scris la persoana I, dar, pentru Dumnezeu, cum de se face cu atâta nonșalanță suprapunerea între viață și literatură, habar nu am!); 2. dacă peep-showurile pariziene din prima parte a cărții sunt reale sau nu? (erau inventate toate și eram mândră de asta); 3. dacă Muzeul Sexului, descris în prima parte, are o adresă și unde poate fi vizitat (întrebarea aceasta mi-au pus-o doi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]