2,501 matches
-
Este necesară o întoarcere la starea a- moralității culturii române, miza nu numai a polemicii punctuale a celor doi prieteni, ci și a proiectului euphorionist care vizează o schimbare radicală, extrem de ambițioasă. Iată în câteva fraze cu un anumit fior patetic întreaga încărcătură a ambițiilor euphorioniste care emană de la acest magister ludi, lider incontestabil, Ion Negoițescu. „Eu socotesc că datoria noastră este tocmai de a accentua, de a analiza crud și rece, vechea a-moralitate a epocii. Prin această analiză putem
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
caragialești, astfel că primele lecturi nu conveneau imaginii ideale despre poporul român în contextul edificator al evenimentului aureolar și al mân- driei naționale, ori știm bine cât de caustic- minimalizator poate fi Caragiale. Pornind de la o ruralitate idilică, lirici- zată patetic de un Octavian Goga sau convertită filozofic în poezia și filozofia lui Lucian Blaga către urbanismul demistificator și adesea suburban al „momentelor” și „schi- țelor” lui Caragiale, sensibilitatea tânărului Doinaș are de trecut niște hopuri cuantificate ca reflexe mentalitare. Ethosul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
connaisseur-ului, sens care este deturnat radical de răspunsul pe care unul dintre personaje îl dă întrebării retorice, „adânci” : „Astăzi - când bolta cerească vibrează de clopote de avertizare ames- tecate cu cele de pomenire ale morților și când «chestiunii» ultimative și patetice De ce trag clopotele, Mitică ? - noi continuăm, nimbați de harul nostru unic, Grația noastră, Mântuirea noastră - Sfânta Bășcălie, să-i răspundem ne - tulburați : - Dă frânghie, Monșer.” Interpretarea pe care Pintilie o dă operei lui Caragiale se constituie într-o antimetafizică fondată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ultim refugiu, ca un refuz încăpățânat al decesului banal sau, poate, ca o definitivă acceptare a adevăratei sale condiții umane. Am refăcut mental filmul ușor desuet al întâlnirilor noastre în timp, doldora de suișuri și coborâșuri, unele cu profunde și patetice adeziuni la un ideal comun, altele mirobolante delimitări existențiale și am realizat că Ada a fost o luptătoare cu sine și cu lumea, cu frica și cu bolile, cu dorințele ascunse și cu profesia, cu împlinirile și cu eșecurile, cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe un poem dramatic scris de un vizionar. Urâciune, decrepitudine, dezgust, umor satanic, fețe de oameni din care transpar alcool și corupție, ce seamănă mai mult a vampiri, a demoni rafinați, cu ochi care strălucesc de răutate, În același timp patetici și triști În singurătatea lor - astfel apăreau personajele izolate În cutii de sticlă, cuști cu pereți transparenți, ce defineau decorul expresionist semnat de Michael Yeargan, un tânăr absolvent de la Yale, care mi-a devenit În timp colaborator scenografic de lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În Elveția, doar cu doi ani Înaintea Mademoisellei, cu care nu era În termeni buni când trăiau amândouă sub același acoperiș. Întotdeauna te simți În trecut mai În largul tău, fapt care explică În parte iubirea postumă a acelor doamne patetice pentru o țară Îndepărtată și - ca să fim absolut cinstiți - destul de Înfricoșătoare, pe care ele n-o cunoscuseră de fapt niciodată cu adevărat și În care nici una nu fusese prea fericită. Întrucât nu era posibilă nici o conversație din cauza surzeniei Mademoisellei, prietenul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
străduiau s-o ia În sus, să se Înalțe spre cer, În ciuda loviturilor fulgerătoare pe care le Încasau de la stâlpii de telegraf ce se Înșiruia unul după altul; dar exact În momentul când toate șase, Într-un elan victorios de patetică Înălțare, erau pe punctul de a atinge partea de sus a geamului, o lovitură Îngrozitor de răutăcioasă le cobora atât de jos cum nu mai fuseseră niciodată și trebuia s-o ia de la capăt. Când, În asemenea călătorii, trenul Își schimba
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o scrumieră de sticlă cu Însemnele lui Trinity College, lăsată de un fost locatar; o scoică de mare În care am găsit Întemnițat zumzetul uneia din propriile mele veri petrecute la mare) și vechiul pian mecanic al proprietăresei, o mașinărie patetică, plină de piese muzicale sfâșiate, strivite, Înnodate, pe care le puneai o dată de probă și nu-ți mai trebuiau a doua oară. Trinity Lane era o străduță Îngustă, tihnită și cam tristă, pe care aproape că nu se circula, dar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nici idealurile rutinate ale democrațiilor occidentale nu erau suficiente pentru a clădi o filozofie pe care să se poată sprijini literatura emigrației. Tânjeau după un caz, cu setea cu care un narcoman Întemnițat tânjește după paradisul lui iubit. Invidiau destul de patetici grupurile catolice pariziene pentru subtilitățile picante care lipseau În mod evident misticismului rus. Zbuciumul dostoievskian nu putea concura cu gândirea neotomistă; dar nu erau alte căi? Se descoperise că aspirația spre un sistem de credință, oscilația aceea constantă la periferia
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vreun lagăr, căutare din start mai lipsită de șansă decât chiar aceea a unui ac într-un car cu fân, dar care totuși se desfășoară la dubla tensiune a nădejdii / deznădejdii, alcătuind scena de cea mai largă respirație și mai patetică a filmului. Căința e o operă barocă, în care inadvertențele și anacronismele voite însoțesc aluzia istorică precisă, precum călăreții medievali însoțesc automobilul lui Varlam Aravidze, o operă încărcată de surprize - care smulg spectatorului prelungi „țipete” de uimire, asemenea celor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
anumită simetrie schematică, de coincidențe surprinzătoare, de situații-limită, de momente dramatice, și chiar melodramatice, dar, în chip paradoxal, elemente care, într-un alt context, ar fi trebuit consemnate la scăderi, trebuie trecute aici la câștiguri: prin ele acțiunea devine mai patetică și mai dinamică. Pe fundalul unor scene de masă de neuitat (cum este, de exemplu, aceea a trenului de propagandă improvizat ce azvârle parcă, în câmpiile vaste pline de țărani de-a lungul cărora trece, sămânța revoltei și a luptei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
atace comedia, la rampă, viitorul îi e deschis ” (s.n.). Câteva rânduri mai departe, îl îndeamnă : „...să încerce a se devota. Să tragă învățămintele din Jurnal, august 1932, și va fi mântuit”. Acel jurnal din august 1932 e tocmai partea gravă, patetică, sinceră, angoasantă, despre moarte. Criticul a remarcat-o, așadar, și a prețuit o, a luat-o în serios, cum se cuvine, fără însă a comenta, probabil părându-i un corp străin de materia cărții, un element heterogen și accesoriu. De
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e failibilă, dar dragostea o redresează prin harul umilinței și al curajului. Egoismul e laș și orgolios, dragostea niciodată. Considerațiile acestea nu ne depărtează de Eugen Ionescu. Le-am dedus din opera lui. În Victimele datoriei, dragostea se revarsă sfâșietor, patetic, dureros. Dragostea și mila. Dragostea lui Choubert pentru Madeleine, mila lui pentru căderea ei sub dominația polițistului, nădejdea lui mereu amânată de a o regăsi ; dragostea Madeleinei pentru Choubert, regretele și remușcările ei, mila pentru interminabila și epuizanta lui hăituire
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
organizând o vastă acțiune de eradicare a greierilor, recte a bucuriei de viață, a iubirii, a gratuității, a libertății și artei. Poemul lui Boureanu restabilește adevărul fabulei. Dar tonul său diferă, e chiar la antipodul celui al fabulistului. Tonul său patetic are accente ce amintesc de proorocul Ezechiel. Viziunea lui cuprinde planeta întreagă în lumina unui sfârșit de lume : „Veneam din structuri de memorie ;/ Auzisem în Agora un glas blestemându-i pe greieri ;/ .../ absurd fiind și surd la destine și cântec
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și al clișeelor juste) ; perceperea lui e testul ultim al inteligenței, care, traversând cu bine toate dificultățile, poate capota aici. Citind fragmentul acesta mi-au venit irezistibil în minte în primul rând Mozart și Beethoven (da, da, Beethoven, gravul, seriosul, pateticul). Hazul acesta (și perceperea lui) are virtuți mântuitoare, e o treaptă, poate penultima, a înțelepciunii. Dacă frumusețea va mântui lumea (nu se știe ; dar dacă ceva totuși o va mântui, numai frumusețea o poate face), atunci hazul marilor făuritori ai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prin ce avea el mai sublim: gândurile, sentimentele și ceva mai mult decât ele. Sâmbătă, 11 mai 1974 Gabriela, mon amour - am petrecut toată ziua la întâlnirea anuală a editorilor suedezi, și în bietele mele urechi mai vibrează încă apelurile patetice ale colegilor pentru a salva CARTEA (ce abstracție) de „dezastrul cultural” care o amenință. Cine? Forțele pieței, răspund ei. Nu vrem să facem politică, spun ei. Nu vrem să știm; nu trebuie, totuși, exagerată această analiză, spun ei. Aș fi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de Fier. Acad. Prof. Ștefan Pascu Felicitări pentru orientare militantism și realizări. Iași 7 oct. 1997 Prof. Valentin Harega Prin traducerea În limba latină a poeziei Limba noastră de Alecu Mateevici, a făcut cunoscută familiei latine cea mai vibrantă și patetică odă Închinată limbii noastre. ACTUL FINAL AL CONFERINȚEI PENTRU SECURITATE ȘI COOPERARE ÎN EUROPA Helsinki, 1 august 1975 Publicat În B. of. nr. 92 din 13 august 1975 PROBLEME PRIVIND SECURITATEA ÎN EUROPA Statele participante la Conferința pentru securitate și
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
păstrat, cum a murit într-un îngrozitor accident una din mătușile sale (care totalizau un considerabil batalion de mătuși de rezervă, așteptându-și cuminți ora asasinării)... Acum însă, în seara aceea, era mai beat decât alteori; disperat, plângea cu lacrimi patetice și, bucuros că i-am dat banii necesari, s-a prosternat la picioarele mele, rugându-mă "să-l iert". Aproape în convulsii, lovindu-și fruntea de podea, țipând la mine: "De ce îmi dați, ca să mă insultați, asta-i, că v-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Când să țip, am slobozit un mieunat jalnic. Am sărit afară, lăsând și baba vie, și safirul, care nici nu era al meu"... Nu știu ce neîncredere a citit în ochii mei, de a simțit nevoia să repete totul, cu un ton patetic, să mă convingă... "Am rămas în stare de motan maidanez trei nopți și patru zile, până când m-a învățat un alt motan (dar acela era un motan natural) să mă pun pe băut votcă pentru a sparge blestemul"... Deși îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
întunecat de ceață, ca un însemn, o realizare tehnică virtuoasă, se citește și cu sufletul de acasă; un deal, domol, străbătut de o cărare, mai mult ghicită decât văzută, te cheamă acolo, tot acasă. Copaci triști, osteniți de freamăt. Ochi patetici sub cușma de astrahan; fețe de bătrână, care, ascunse sub broboadă, par a-ți aminti de un anume semn, de care te cercetează, dacă îl mai știi. Tăcutele portrete ale pământului lui Potârniche sunt tăcutele povești pe care cineva ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a îmbibat scândurile vechi (obligatoriu, în lașul pitoresc, gardurile sunt vechi). Se târăsc, fără vlagă, niște câini fără stăpân; totuși, sunt "administrați", se vede, într-un regim convenabil, nu le e foame, nu cerșesc, dar, muiați până la piele, sunt mai patetici ca de obicei și le citești tristețea în ochii lor vorbitori. Se apropie de mine cu coada plecată, înmuiată, și acceptă să îi încurajez, dintr-o elementară politețe a lor. O fetiță privește scena și îmi spune, scurt, că pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
obiecții în totul exterioare literaturii. Erau în general pretexte sub care se ascundeau nemulțumiri personale. Autorul a fost urmărit în viața lui profesională cu o stăruință sălbatecă, suportată cu dispreț și indiferență. Ce rost are acum a destăinui, în ton patetic, toate aceste mizerii inerente existenței? Ar fi să mă răzbun, iar răzbunarea e o vorbă lipsită de sens în câmpul artei. Timpul rămâne nepăsător la micile noastre lupte, ochiul lui nu îmbrățișează decât operele durabile. Poate oare cineva îndrăzni să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Paternitatea lui Neagoe s-a contestat, se pare, fără motiv, fiindcă metoda compilării era atunci normală. Se văd elemente indiscutabile din Pareneticele lui Vasile Macedoneanul, din Ioan Zlataust, din Fiziolog, din Varlaam și Ioasaf. Deși cu imagini de împrumut, cadența patetică din plângerile la moartea fiului Petre dovedesc o înaltă rafinare în ondularea retorică: " Unde este acum frumusețea obrazului? Iată s-au negrit. Unde este rumeneala feței și buzele cele roșii? Iată s-au veștejit. Unde este clipeala ochilor și vederile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
răsturna lumea." Scopul monografiei asupra lui Mihai Viteazul era de a arăta rezultatele naționale ce se pot obține prin inițiativa militară a unui erou. Istoria, perimată din punct de vedere științific și întocmită după vechea metodă a compilației, e focoasă, patetică, aglomerată, meticuloasă chiar în descrierile de lupte și deci monotonă. Personalitatea ei stă în tonul religios inspirat, în exclamațiile biblice, încîntătoare ca poză romantică, în unele descripții geologice mistic înfiorate, în bogăția verbală cu care se notează zgomotele luptei. În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
iei potcoavele, căci pentru Behehe vei prăpădi și pre Mihoho." Cu Alexandru Lăpușneanu, Negruzzi a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealități. Eroii au un desen uimitor. Cu greu se poate închipui o sinteză mai perfectă de gesturi patetice, de cuvinte memorabile, de observație psihologică și sociologică. Lăpușneanu e un damnat romantic, osândit de Providență să verse sânge și să năzuie spre mântuire. Melancolia lui sangvinară e colorată cu mizantropie. Dar individualitatea lui e puternică. El e disimulat, blazat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]