2,745 matches
-
și pentru închiderea școlilor maghiare. Foarte puține dintre aceste reclamații au reușit să intre în atenția celui mai înalt for al organizației, Consiliul, și niciuna nu a ajuns până la Tribunalul de la Haga, considerat forul internațional suprem. În câteva cazuri, deosebit de penibile (de pildă în cel al fermierilor bănățeni expropriați), guvernul român s-a înțeles cu reclamanții în afara demersurilor justițiare. În anii treizeci, numărul reclamațiilor maghiare scăzuse în mod drastic: Budapesta nu își mai punea mari speranțe în acest for internațional. Motiv
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
și 1 noiembrie 1940. În timp ce, în opinia publică românească, aceste fapte cunosc un impact puternic, moderând chiar dialogul public și, odată cu modificarea cultului memoriei, contribuind la renașterea identității locale, în Ungaria aceste întâmplări sunt în general înconjurate de o tăcere penibilă. Există unele voci care aduc drept contra argument cei douăzeci și doi de ani de stăpânire română și măcelurile comise de români în alte localități (comunele Aita Seacă - Száraz Ajta, Aghireșu - Egeres, Ginta - Gyanta etc.), pe când alții califică drept gest
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
nu li se spune în față acest lucru. Cine se simte lipsit de apărare în fața unor asemenea situații, cine nu știe să-și dea sieși răspunsul corect - ar face mai bine să evite aceste căi, care, oricum, pe lîngă ispite penibile, nu-i pot oferi altceva decît neîncetate decepții" (M.W.). Și totuși există și posibile satisfacții pentru cei care au chemarea și aleg cariera politică: "Ei bine, ceea ce oferă în primul rînd o asemenea carieră este sentimentul puterii. Chiar în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ori pe zi. Trebuie însă să îți menții luciditatea, să cauți soluții pentru a-ți verifica informațiile în cel mai scurt timp și să îți folosești flerul jurnalistic pentru a discerne informațiile corecte de cele eronate. Una dintre cele mai penibile întâmplări ale carierei mele jurnalistice s-a petrecut din cauză că, luată de val, nu am verificat suficient de riguros informația pe care urma să o prezint într-o transmisiune în direct și am furnizat o știre falsă. Însă conjunctura a fost
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
a spus însă cuvântul și am făcut o gafă aproape la fel de incredibilă. Am intrat în direct, spunând: Îl am lângă mine pe antrenorul Mircea Lucescu... M-am corectat, bineînțeles, dar gafa rămâne gafă. Pentru a nu trece prin aceste situații penibile, e bine să discuți înainte de interviu cu persoana intervievată, să stabilești exact ce funcție vrea să i se atribuie și ce nume trebuie să folosești. 8.1.4. Cum adresăm întrebările Teoretic, întrebările dintr-un interviu în direct nu trebuie
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
te simți depășit, dacă ești încolțit de invitat, dacă simți că discuția alunecă într-o direcție nedorită și riști să o scapi de sub control, este preferabil să închei brusc interviul, decât să transformi o transmisiune în direct într-un spectacol penibil. 8.1.5. Cum gestionăm răspunsurile Gestionarea răspunsurilor nu este atât de simplă pe cât pare. Teoretic, tu pui întrebări și ți-ai terminat treaba. De fapt, modul în care răspunde invitatul tău este, într-o anumită măsură, tot responsabilitatea ta
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
bergsoniana a criticii producției literare a "intelectului pur" nu ar trebui să treacă neobservată: Mie mi se pare însă că spiritul e prins în el însuși: actul de narcisism ne înfățișează o realitate mult mai liberă și mai neprevăzuta decât penibilă piramida de silogisme în care se rezolvă de cele mai multe, intelectul pur79. Poemul nu este decât figurarea acestui centru lacunar - experiență despre care Mallarmé a scris aceste memorabile rânduri: "Noi suntem toți doar forme vide ale materiei - vide și totuși sublime
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
tras învățăminte din alte forme; mai subtile, de teatru, așa cum, de pildă, James a învățat din teatrul lui Ibsen. Nu trebuie să se creadă că metoda obiectivă se mărginește la dialog și la redarea comportamentului personajelor (The Awkward Age - Vârsta penibilă a lui Henry James; Ucigașii lui Hemingway). O .asemenea limitare ar pune romanul într-o situație de concurență directă și inegală cu teatrul. Marile succese ale metodei au .constat în prezentarea acelei vieți psihice pe oare teatrul no poate trata
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
fost receptat de către centru acest fenomen al localismului creator? Cu suficientă ostilitate, am putea spune, mai ales atunci când atacurile s-au îndreptat împotriva revistelor regionale. De exemplu, în timp ce Al. Phillipide arunca anatema asupra tuturor revistelor din provincie, considerându-le o "penibilă mediocritate", paginile revistei Provincia literară deveneau, în acest context, vocea apărării pentru toate publicațiile de acest gen din țară. Paul I. Papadopol consemna că există, într-adevăr, și reviste "de suburbie" care strică "gustul literar", dar că generalizarea e "o
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
nu în ultimul rând, ale regimului ocomunist de la Chișinău. Astfel se ajunge în anul de grație 09, când autoritățile comuniste, dorind să încununeze tezele moldoveniste, sărbătoresc cu fast 650 de ani de statalitate moldovenească, încă o pervertire și o reinterpretare penibilă a trecutului istoric. Pentru a ajuta pe acei așa-ziși istorici din stânga Prutului aserviți Partidului Comuniștilor din Republica Moldova și formațiunilor politice asociate lor, ultimul capitol își dorește să aducă în atenția cititorilor câteva mențiuni din operele înaintașilor din stânga și
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
în funcție de nevoia de moment a celui ce îl citează. În 2003, Vasile Stati condamna pe Charles King pentru afirmațiile sale din cartea Moldovenii ... (de fapt cartea se numește Moldovenii. România. Rusia și politica culturală, dar Vasile Stati, într-un acces penibil de „patriotism”, trunchiază titlul cărții, pentru a nu-l pomeni întreg nici măcar odată pe parcursul articolului!). Îi reproșa că, în lucrarea sa, „propagă, în mod deschis, concepții revanșarde panromâniste”, că nu ia în seamă istoriile Moldovei scrise în „limba moldovenească” de
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și Rusia; populația dintre Prut și Nistru nu a participat la „alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn pe viață al noii formațiuni național - statale - România (1859)”. Deși istoric de profesie, rectorul Universității de Stat săvârșea unele erori și mistificări penibile: trecând peste faptul că Austro-Ungaria nu a apărut decât la aproape un secol de la anexarea Bucovinei, caracterizarea României din 1859 ca stat național combate chiar teoria existenței unei națiuni moldovenești între Carpații Orientali și Nistru, reducând-o doar la malul
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
care ieșeau din orice logică: "mi-era frică, am să încep să râd și nu am să mă pot opri și o să mă închidă. Încercam să mă gândesc la ceva trist, nu am scos un cuvânt. A fost cea mai penibilă chestie pe care am trăit-o în învățământ". Mica răzbunare a profesorilor nu a reușit: "tovarășa, știți, nu avem lemne pentru iarna asta". Nu au primit nici un răspuns. Au mai fost și alte întâmplări de același gen. Un individ "de la
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
s-a dovedit turnătorul), sau micile aranjamente cu un vânzător încât frigiderul să fie plin în plină penurie comunistă, le dădeau iluzia libertății. Viața părea prin ea însăși frumoasă, viața privată putea ascunde după draperie viața publică odioasă (cu mascarade penibile de tipul vopsirii unor brazi cu ocazia unei vizite anunțate a lui Ceaușescu încât ei să pară mai verzi decât verdele natural, etc.) Naturalețe, nostalgie, simplitate, umor, acestea ar fi straturile pe care le descoperi în adâncul personajului. Comunismul este
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
timp colectiv, o suspendare a timpului său personal. Din pricina scării cu pricina pe care o face bucăți într-o intimitate furioasă, ratează el Revelionul cu colegii lui. Deși se declară tragic, el e comic. Umorul lui gâlgâie fie din situații penibile în care tot cade de popa prostu, fie din limbaj. Limbajul bețivului este cel lipsit de logică, și plin de confuzii zemoase. Limbajul naivului e al unuia de se tot miră, născând un irezistibil comic al situațiilor. Ba ajungem, la
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
mai mult sau mai puțin explicabile și imputabile. La expirarea condamnării, Constantin Noica se oferă să devină, din proprie inițiativă (detaliul este esențial), antrenor de... marxism (sic !). (Nu mai cităm întreg pasajul care, orice s-ar spune, sună azi destul de penibil 5. O mică paranteză pur personală: cel mai scandalos aspect al dialogului de atunci este, după noi, cel care se referă însă la cei ce au avut generozitatea să ne elibereze; cu alte cuvinte, o eliberare la sfârșitul unei condamnări
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
chiar, a Apusului decadent, extenuat, de unde nu ne mai poate veni nimic niciodată etc., etc 27. Occident care a învins totuși sistemul comunist și de la care se așteaptă mereu, prin F.M.I., miliarde de dolari. în astfel de texte umile, resemnate, penibile să recunoaștem, și mai ales total dezmințite de istorie, Noica a mers în mod regretabil prea departe în sensul cedării, conformismului și compromisului. Stare de spirit foarte generală, de altfel. Realizarea sau măcar stimularea culturii paralele, cu dublă față ca
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
arme și bagaje la comunism. Tineretul a fost deci lipsit de reperul fermității și consecvenței. Maeștrii generației mele au jucat o perioadă rolul de tovarăși de drum. Apoi au fost aruncați la coș sau puși, mulți dintre ei, în situații penibile, umilitoare. Personal am trăit din plin această realitate, care a făcut ravagii 3. Naivitate a vârstei? Idealism sentimental? Pur și simplu mă uluiau afirmații gen: Te înșeli dacă crezi că fac pe gratis. Revelația acestui cinism este greu de descris
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
forță și dictat a esteticii literare marxist-leniniste. Ea arunca practic la coș întreaga gândire literară europeană declarată ca idealistă. Deci, peste lipsa de tradiție internă, s-a adăugat o a doua cauză: instaurarea dogmatismului feroce marxist-leninist impus prin traduceri de penibile, simpliste și primitive manuale sovietice. Totul pus sub semnul antologiei de tipul: Marx-Engels-Lenin despre literatură și artă 3, completați cu puțin înainte și cu sinistrul părintele popoarelor, Stalin. Culme a farsei intelectuale: toți patru declarați... esteticieni ! Ravagiile pe care le-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
individ n-avea nici cea mai mică noțiune a operei de artă. Cu atât mai mult cu cât, la nivelul propagandei oficiale, opera sculptorului român fusese declarată... formalistă, decadentă. Uităm mereu, mult prea ușor, că astfel de texte cel puțin penibile au fost scrise chiar și de G. Călinescu (1956). A declara dogmatic și senin că astfel de producții... nu aparțin totuși artei plastice propriu-zise 9 este o enormitate incredibilă. Construcția, solidă, a rezistat totuși tractorului utecist care, din fericire, nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Și dacă vrei am să te cânt și pe tine. Ofertă, bineînțeles, primită și imediat recuperată de... Agitprop-ul homeric. Situația pare anecdotică, profund distractivă. Tradusă în termeni românești, ea dezvăluie nu mai puțin întreaga gravitate a condiției precare, uneori penibil de ancilară, incertă și fragilă, a culturii alternative. O situație instabilă și cel puțin incomodă. Nu pledăm pentru indulgență și nici pentru salvarea culturii alternative în ansamblul său. Reținem doar poziția sa fundamental dificilă, ingrată, foarte interpretabilă, privită mai ales
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
chiar a poetului de curte... Femios. Slab, fără o mare tradiție socială bine consolidată pe criteriile sale civic-etice, fără mari convingeri ideologice, care să-l justifice și să-l inspire, obligat să cânte când pe unul, când pe altul... Situație penibilă, deloc de invidiat. Ceea ce explică, în bună parte, și foarte redusul său prestigiu social și, nu o dată, suferința sa morală reală, mai mult sau mai puțin bine refulată. Din care cauză, el se declară, cu ostentație vădit interesată, apolitic, bine
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de a le cultiva, în spirit festivist și de un populism ieftin, de operetă politică, gen Cântarea României, se ajunge la falsificarea, mai totdeauna grosolană, a folclorului autentic. De unde o invazie de kitsch folcloric, de un prost gust strident și penibil. Nu trebuie omise, în sfârșit, nici urmările masivului transfer de populație rurală la orașe, prin politica de industrializare forțată, ceaușistă. Ea a produs dezrădăcinați și dezadaptați social. La fel, numărul, de fapt enorm, majoritar, al intelectualilor la prima generație. Această
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu ne împiedică să observăm și infatuarea, orgoliul enorm, teribilul complex de inferioritate superioritate, mai ales, ce inspiră și astfel de răbufniri și exhibiționisme. îndrăznim totuși să afirmăm: ceea ce se numește, în genere, cultură română, nu merită astfel de exagerări penibile, nici compensații stridente, nici respingeri umilitoare, aruncați pentru totdeauna în bolgiile infernului cultural. Măsura dreaptă este cea mai echitabilă. Ni cet excŁs d'honneur, ni cette indignită. O soluție nu numai că se întrevede, dar ea începe să fie pusă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
se întemeieze pe stilare anonimă, și cultul individualității să cadă pentru câtva timp cu desăvârșire în desuetudine"151. Metafizica viitorului, crede el, "nu va mai fi metafizica unuia sau a celuilalt, expresie trecătoare a personalității gânditorilor dezbinați între ei de penibile tendințe de atomizare individualistă, ci o metafizică clădită încetul cu încetul printr-un proces continuu, cu peripeții, cu înfrângeri și biruinți, printr-o muncă de generații sub zodia intelectului ecstatic"152. Într-o scriere de tinerețe, Filosofia stilului, scrisă în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]