2,421 matches
-
feluri pentru insula Calf. Unul dintre ele era acesta: l-a învățat pe Vultur-în-Zbor puterea obsesiei. Orașul se numea Phoenix, pentru că se înălțase din cenușa unui mare incendiu, care distrusese complet orașul de dinainte, unul mult mai mare, numit tot Phoenix. Nimeni nu știa de ce i se dăduse orașului acel nume. Acum era un orășel. Când Livia Cramm trecea cu mașina prin orașe ca Phoenix, își ținea ochii pe jumătate închiși, luându-și o poză afectată, de plictiseală languroasă. Doamna Cramm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cenușa unui mare incendiu, care distrusese complet orașul de dinainte, unul mult mai mare, numit tot Phoenix. Nimeni nu știa de ce i se dăduse orașului acel nume. Acum era un orășel. Când Livia Cramm trecea cu mașina prin orașe ca Phoenix, își ținea ochii pe jumătate închiși, luându-și o poză afectată, de plictiseală languroasă. Doamna Cramm era un prădător uman. Consuma pasiunea bărbaților cu o bucurie cu totul nesănătoasă. Nefericitul domn Cramm, un miliardar pipernicit, mic și ochelarist, fusese stors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tinerețe, era mai rafinată și mai puțin pretențioasă. îi plăceau tinerii dar nu prea tineri, înalți, dar nu prea înalți, blonzi, dar cu o tentă mai întunecată. Altminteri, îi lua cum se nimereau. își ținea ochii mijiți în orașe ca Phoenix, pentru că ele îi ofereau din plin ocazia unor posibile aventuri cu tinerei înăltuți, blonduți spre brunet, iremediabil faliți. Așa că atunci când l-a văzut pe Vultur-în-Zbor, pulsul i s-a accelerat considerabil. Pentru Livia Cramm fiorul cuceririi nu-și pierduse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
timpul său, avea posibilitatea de a câștiga o mare parte a bănetului ei. A fost cea mai cinică hotărâre a lui, una născută din disperare, din viitorul perspectivelor moarte, care-i râdeau în nas atunci când doamna Cram îl zărise în Phoenix. S-ar fi simțit foarte vinovat din pricina asta dacă n-ar mai fi fost ceva: nu-i plăcea de Livia Cramm. Când l-a întâlnit prima dată pe Vultur-în-Zbor, Livia avea patruzeci și cinci de ani și la vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-mbătrânesc. Un pescăruș i-a dezvăluit cu un țipăt ridicolul acestor cuvinte. Vultur-în-Zbor și-a început căutarea lui Sispy și a Prepelicarului pe cât de metodic a putut. A navigat înapoi spre Amerindia și și-a croit drum către Axona și Phoenix, de unde a început să le ia urma. Dar nu a ajuns nicăieri. Sispy și Prepelicarul nu păreau să fi călătorit deloc. Pur și simplu dispăruseră. — Sispy? spuneau oamenii din Phoenix. E vreun nume străin așa, mai ciudat? Atunci, Vultur-în-Zbor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spre Amerindia și și-a croit drum către Axona și Phoenix, de unde a început să le ia urma. Dar nu a ajuns nicăieri. Sispy și Prepelicarul nu păreau să fi călătorit deloc. Pur și simplu dispăruseră. — Sispy? spuneau oamenii din Phoenix. E vreun nume străin așa, mai ciudat? Atunci, Vultur-în-Zbor a renunțat la orice încercare de căutare metodică. A navigat pe mări, canale, râuri, lacuri, oceane și oriunde l-a purtat barca sa, întrebând oriunde poposea dacă știa cineva ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și nu știu nimic. Ochii supraviețuitorului. Dar anii au trecut. Apoi alți ani. Și alți ani. Vultur-în-Zbor începea să se întrebe dacă era întreg la minte. Poate că n-a existat niciodată un Sispy, nici un Prepelicar, un Șaman sau un Phoenix, poate nici chiar o Livia Cramm sau un Deggle. Da. Nebunia explica totul. Era nebun. Așa că atunci când barca a intrat în portul de-acasă, portul X, pe coasta maură a Maurispaniei, ochii îi erau sticloși și goi. Se gândea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sunt destul de asemănătoare pentru a deveni interesante. Gândește-te la ciocârlie. Sau la șoim. Sau la privighetoare. Sau la vultur. Numele sunt mai mult decât niște descrieri. Au devenit simboluri. Mai gândește-te și la abundența de zeitățipăsări din Antichitate. Phoenixul. Pasărea roc. Homa. Garuda. Bennu. Bar Yuchre. Hathilinga, cea cu puterea a șapte elefanți. Kerkes. Grifonul. Norka. Dragonul sacru. Pheng. Kirni. Orosch. Saëna. Anqa. Și, bineînțeles, stăpânul tuturor, însuși simurgul. Foarte multe. Foarte multe. Nu primi nici un răspuns. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
scalpat o căpetenie de trib indian. îRâsete, chiuituri, huiduieli.) Și asta aprinse o scânteie în amintirea lui Vultur-în-Zbor. Nu a unei experiențe, ci a unei istorii. Știa de ce anume îi aducea aminte sosirea lor: filmele vechi din cinematograful ponosit din Phoenix, vizitat pe ascuns. Piele-roșie intră în saloon. Băieții își bat joc de el înainte să-l împuște. Nouă nu ne place să vedem piei-roșii în acest oraș. Ne place să le săpăm gropile. — Câine, treci la loc! îi zise Flann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a intrat în oraș, a înțeles că amenințările lui Peckenpaw nu fuseseră vorbe goale. Oamenii se opreau și se uitau lung în urma lui, parcă înfricoșați de cutezanța sa. Senzația din filmele acelea vechi, văzute în cinematograful murdar și sărăcăcios din Phoenix, umplea străzile. K devenise teritoriul lui Peckenpaw, un orășel al bătrânului Vest, iar Vultur-în-Zbor era, la urma urmei, un Indian Roșu. Aproape că se aștepta ca un șerif să iasă prin niște uși batante și să-l împuște acolo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
altele reale, unele imaginare, așezate pe ranguri în jurul unei picturi centrale ce ocupa aproape tot peretele din dreapta lui Vultur-în-Zbor. O singură privire către creatura pictată în culori impresionante a fost de-ajuns. Aceasta era pasărea Roc a lui Sindbad, pasărea Phoenix din mit: Simurgul însuși. Scârțâitul se dovedi mai puternic decât fascinația lui Vultur-în-Zbor. Prepelicarul trecu repede printr-o altă ușă, aflată la celălalt capăt al încăperii. Au urmat-o și ei imediat, pătrunzând într-o sufragerie electrizant de frumoasă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am devenit Grimus, mi-am luat acest nume în semn de respect pentru filozofia cuprinsă în mitul simurgului, mitul Marii Păsări, care le cuprindea pe toate celelalte păsări și, la rândul ei, era cuprinsă în ele. Asemănarea cu mitul păsării Phoenix este evidentă. Prin moarte, prin anihilarea sinelui, pasărea Phoenix își transmite sinele succesorului său. Asta sper să fac și eu cu tine, Vultur-în-Zbor. Să te numesc regele păsărilor pământești. Tu ar trebui să fii următorul stadiu al ciclului, următorul purtător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
semn de respect pentru filozofia cuprinsă în mitul simurgului, mitul Marii Păsări, care le cuprindea pe toate celelalte păsări și, la rândul ei, era cuprinsă în ele. Asemănarea cu mitul păsării Phoenix este evidentă. Prin moarte, prin anihilarea sinelui, pasărea Phoenix își transmite sinele succesorului său. Asta sper să fac și eu cu tine, Vultur-în-Zbor. Să te numesc regele păsărilor pământești. Tu ar trebui să fii următorul stadiu al ciclului, următorul purtător de flamură, Hercule urmându-i lui Atlas. Trăind, suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
flamură, Hercule urmându-i lui Atlas. Trăind, suntem prinși în iureșul morții. — Și dacă refuz? întrebarea ieși pe neașteptate de pe buzele pline de cicatrici ale lui Vultur-în-Zbor. E înfricoșător atunci când megalomania îți dă ocol. — Tu ești următoarea viață a păsării Phoenix, repetă Grimus. Moartea Phoenixiană. — Cum să refuzi? întrebă Grimus după o pauză. Gândește-te la viața ta. Vei vedea că am modelat-o exact în acest scop. într-un fel, eu te-am creat, Vultur-în-Zbor, eu te-am conceptualizat așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spus formele-gând, după ce ai făcut tot ce-ți doreai să faci și ai fost tot ce ți-ai dorit să fii, poți transmite altcuiva acest dar suprem, îți poți alege momentul și felul morții și poți să-i dăruiești păsării Phoenix o nouă viață, un nou început. Numai că eul-Vultur văzuse prea multe pe insula Calf și dincolo de ea. Văzuse de prea multe ori felul în care eul-Grimus ruinase vieți de dragul unei idei. Pentru eul-Grimus ideile, descoperirile, învățătura erau cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
brută a ființării își cerea drepturile. Așa se face că, în timp ce Vultur-în-Zbor și Media se zvârcoleau laolaltă în pat, muntele lui Grimus dansă Dansul Neputinței până la capăt. Cuprins Partea întâi - TIMPURI PREZENTE 1.Vultur-în-zbor 2. Prepelicarul 3. Domnul Sispy 4. Phoenix 5. La Femme-Crampon 6. Călătorii 7. Poarta 8. Domnul Jones 9. La poalele muntelui Calf 10. Păsări 11. Cocoașa 12. Cutremurul 13. Dimensiuni 14. Inamici 15. Cufărul 16. Trosc 17. Urcuș 18. Magister Anagrammari 19. Febra 20. Iona 21. Dansatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și atât de mare, încât putea duce în gheare un elefant. Pasăre legendară din mitologia persană. Pasăre solară indiană, regina tuturor păsărilor, prezentă în epopeile Mahabharata și Ramayana. Este pasărea care-l poartă în zbor pe Vishnu. Variantă a păsării Phoenix în cultura egipteană, identificată aici cu un bâtlan. Pasăre cu puteri supranaturale din mitologia iudaică. Pasăre legendară din cultura indiană, prezentă în parabolele lui Buddhagosha. Pasăre legendară din mitologia turcă. Pasăre legendară din mitologia rusească. Păsări gigantice din mitologia chineză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prezentă în parabolele lui Buddhagosha. Pasăre legendară din mitologia turcă. Pasăre legendară din mitologia rusească. Păsări gigantice din mitologia chineză. Corespondent al păsărilor Pheng din mitologia iraniană. Pasăre de pradă mitică din cultura persană, asemănătoare unui vultur. Pasăre mitică asemănătoare phoenixului provenită din mitologia Orientului Mijlociu, o altă întruchipare a simurgului. Numele unei păsări mitice din cultura persană. Potrivit etimologiei populare, si ar însemna treizeci, iar pasărea era considerată puternică precum treizeci de păsări, atât de bătrână încât fusese de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a pierit; Tot încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când,. Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da, Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când. Paserea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei, Dar oameni ce se mistuesc nu mai răsar din când în când. Că a mea viaț-ai chinuit, iertai de mult, ci-mi pare rău. L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atît amar din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
poveștii despre dandysm se schimbă - s-ar mai putea găsi. Important este că toată această paradare de nume, de la Alcibiade la von Kaunitz, le sugerează câtorva specialiști În ale dandysmului persistența În spațiul european a unui mit ce renaște precum Phoenix-ul: „Dandysmul ar fi nu atât producția istorică a unei anumite societăți, cât formularea efemeră și mereu repetată a mitului arhaic al unei vârste de aur, În care frumusețea e la fel de sacră ca egoismul”1. „Paradis al aristocraților spiritului”, „concretizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe apă și apa o luase! Răspunsul lui Scrope avea o uscăciune crudă; dar nu era vulgar. De la dandy la dandy, onoarea rămânea intactă. Brummell se Îmbrăcă sobru și chiar În aceeași seară apăru la operă. A fost ca pasărea Phoenix pe rug, ba mai frumos Încă, deoarece simțea că n-o să renască din cenușă. Văzându-l, cine ar fi spus că e un om zdrobit? După spectacol a luat o diligență. Pe 17 era la Dover, iar În 18 părăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe apă și apa o luase! Răspunsul lui Scrope avea o uscăciune crudă; dar nu era vulgar. De la dandy la dandy, onoarea rămânea intactă. Brummell se Îmbrăcă sobru și chiar În aceeași seară apăru la operă. A fost ca pasărea Phoenix pe rug, ba mai frumos Încă, deoarece simțea că n-o să renască din cenușă. Văzându-l, cine ar fi spus că e un om zdrobit? După spectacol a luat o diligență. Pe 17 era la Dover, iar În 18 părăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sau „...Nemesis s-a răzbunat pe ezitările și indecizia Aliaților În Europa Centrală și de Est...“), ieșea În relief cu o claritate de rău augur - până ce pata portocalie exploda brusc. Apoi foaia arzândă zbura pe coș, zumzăind ca o pasăre phoenix eliberată, pentru a se alătura stelelor. Te costa o amendă de doisprezece șilingi dacă pasărea aceea de foc era observată. Nesbit și prietenii lui, din lotul literar, deși aveau numai cuvinte de laudă pentru strădaniile mele nocturne, strâmbau din nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Valențele purificatoare ale incendiului, dublate de schimbarea vremurilor și a generațiilor, contribuie, mai ales cele din urmă, la luarea hotărârii sătenilor de a ridica o nouă biserică, pe ruinele celei vechi, făcând-o să renască din cenușă, precum mitica Pasăre Phoenix. Hotărâre pornită din convingerea că „Biserica este comoara spirituală a unui sat, fără aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi sufletește.”. „Ploaia” - „poem” dedicat ploii și copilăriei evocată în deplina ei libertate și inocență. Povestirile comprimate, „Ploaia”, „Pomii lui moș
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
episodul deja mai vechi cu „marele zid țigănesc”, în recenta campanie electorală domnul Cherecheș a luat pe sus cîteva zeci de familii de romi și le-a mutat peste noapte în faimoasa „uzină a morții” (laboratorul chimic al fostei uzine Phoenix), care nu fusese nici măcar decontaminată. Cînd mai multe persoane au ajuns la spital, între reprezentantul romilor și domnul primar a avut loc următorul schimb de SMS-uri (conform relatărilor din presă) : — Ce faci, ne omori ? Oamenii s-au intoxicat ! Vin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]