2,775 matches
-
al unui film nu a fost perceput și exploatat în primii ani, muzica fiind prezentă numai pentru a acompania imaginile lipsite de sunet și pentru a masca zgomotul produs de aparatul de proiecție. Selectarea pieselor se făcea de către unicul interpret (pianist sau organist) sau de către regizorul muzical al cinematografului, după caz. Compunerea de coloane sonore se făcea numai foarte rar, din cauza costurilor presupuse și a timpului necesar; în plus, problematică era și aranjarea muzicii compuse pentru tot felul de ansambluri, pe
Muzică de film () [Corola-website/Science/315080_a_316409]
-
și energie. În sesiunile din 1955, la scurt timp după ce Presley s-a mutat de la casa de discuri Sun la RCA, a fost suținut de o formație ce ii includea pe Moore, Black, Fontana, chitaristul lap steel Jimmy Day și pianistul Floyd Cramer. În 1956, Elvis obține voce backup prin Jordanaires. Înregistrarea piesei „Jailhouse Rock” pentru filmul cu același nume din 1957, acorda o mare importanță pianului și saxofonului. Al doilea și al treilea disc al lui Presley nu au avut
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
de cameră și grupuri de suflători) și de asemenea o parte educațională în cadrul "conservatorului Chia-Hu" (în chineză: 陳家湖音樂學院). Mai mult, festivalul organizează un program intercultural pentru muzicienii invitați din diferite țări. Directorul artistic al Festivalului internațional de muzică Beigang este pianistul Heinz Chen. Beigang (în chineză: 北港) este cunoscut pentru templul Chaotian, care este unul dintre cele mai importante temple ale zeiței Mazu. Pentru că scena culturală din Beigang este activă numai în timpul zilelor spirituale, "Beigang Philharmonic Association" s-a dedicat îmbunătățirii
Festivalul internațional de muzică Beigang () [Corola-website/Science/315194_a_316523]
-
(n. 26 decembrie 1926, municipiul Cluj - 21 ianuarie 2013) a fost un muzician (pianist, aranjor și compozitor) român de jazz. Numele de persoană al interpretului se regăsește și sub formele: Jancsi, Jancy, Jancsy, Iancsi, Yancy sau Yancey. Forma Jancsi este cel mai frecvent diminutiv pentru numele maghiar de botez János - echivalentul lui Nelu.) Numele
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
Yancey. Forma Jancsi este cel mai frecvent diminutiv pentru numele maghiar de botez János - echivalentul lui Nelu.) Numele de familie mai este scris cu umlaut în loc de dublu accent ascuțit - Körössy - sau chiar fără diacritice: Korossy. Primul său profesor a fost pianistul și dirijorul Teodor Cosma, despre care a spus: „"[lui] îi datorez totul, el este pentru mine începutul, iar începutul este totul, restul vine de la sine"”. Kőrössy a fost primul om de jazz din România care a îmbinat limbajului tipic al
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
totul, restul vine de la sine"”. Kőrössy a fost primul om de jazz din România care a îmbinat limbajului tipic al genului cu elemente din folclorul muzical autohton; această tendință a muzicii de jazz se numește ethno jazz. În acest sens, pianistul a explicat că, de-a lungul carierei sale, „"70-75% m-am bazat pe folclorul românesc pentru muzica de jazz"”. Tot el este cel care introduce subgenul free în România. Realizează un aranjament jazzistic la "Rapsodia română nr. 1" a compozitorului
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
fost dat uitării (nu figurează în "Dicționarul de jazz" de Mihai Berindei, din 1976). În decembrie 2006, la împlinirea vârstei de 80 de ani, Kőrössy a susținut un recital de patru ore la Ateneul Român din București. Programul, după spusele pianistului, a fost alcătuit în felul următor: „"am dorit ca, în loc să vină prietenii mei aici și să cânte pentru mine, să cânt eu pentru ei."” Le-au fost dedicate piese pianistului Dan Mizrahy, actriței Stela Popescu, politicianului Mădălin Voicu (reprezentându-l
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
patru ore la Ateneul Român din București. Programul, după spusele pianistului, a fost alcătuit în felul următor: „"am dorit ca, în loc să vină prietenii mei aici și să cânte pentru mine, să cânt eu pentru ei."” Le-au fost dedicate piese pianistului Dan Mizrahy, actriței Stela Popescu, politicianului Mădălin Voicu (reprezentându-l pe tatăl său, violonistul Ion Voicu) ș.a. Pe scenă, în calitate de interpreți în compania lui Kőrössy au fost coregrafa Miriam Răducanu, violoncelistul Florin Mitrea, flautistul Ion Bogdan Ștefănescu, dar și formația
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
și clarinet), Zoot Sims și Lee Konitz (saxofon), Milt Jackson (vibrafon), Percy Heath și Ray Brown (contrabas). A mai colaborat cu: James Singleton (contrabas), Connie Kay (baterie) și mulți alții. Jazzologul Willis Connover îl consideră pe Kőrössy „"cel mai autentic pianist de jazz european"”. "Site"-ul AllAboutJazz.com remarcă: „"până în ziua de astăzi, (Kőrössy - n.n.) este considerat de departe cel mai valoros muzician de jazz din România"”. Interpretarea lui Kőrössy dispune de un tușeu expresiv și de un simț ritmic bine
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
scriitor, director sau scenarist, printre acestea amintind: "Enemigo de clase" (1991), "Șucar" (1992), "Complacencias" (1993), "Requiem a Mozart" (1994) și "Una pareja con angel". A obținut locul întâi la concursul muzical "Festivalul de Muzică Sân Jose", prezentându-se în calitate de solist, pianist și chitarist la diverse concerte susținute de Formația de Muzică a orașului Ciudad Satelite. În cinematografie a realizat diverse filme: - 1982 “Sin privilegios” - 1989 “Rojo amanecer” - 1990 “El extensionista” - 1991 “Bandidos”, “Mi querido Tom Mix” și “Gertrudis Bocanegra” - 1993 “Las
Eduardo Palomo () [Corola-website/Science/318561_a_319890]
-
Gasteig, reședința actuală a orchestrei. După 1999 numirea unori dirijori cunoscuți ca James Levine și Christian Thielemann la pupitrul orchestrei a demonstrat interesul de care se bucură această formație. De-a lungul timpului numeroși artiști români au colaborat cu orchestra: pianiștii Radu Lupu, Dan Grigore, Eugen Ciceu; dirijorul Ion Marin ș.a. Corul partener al Orchestrei Filarmonice din München a fost fondat tot de Franz Kaim în 1895. Corul era compus în 2008 din 131 de membrii cântăreți repartizați pe voci astfel
Orchestra Filarmonică din München () [Corola-website/Science/318783_a_320112]
-
James Lawrence Levine (se pronunță: lɨˈvaɪn ; n. 23 iunie 1943) este un dirijor și pianist american, de origine evreu. Din anul 1975 este directorul muzical al Operei Metropolitan din New York, de asemenea este directorul Orchestrei Simfonice din Boston. Figură centrală a scenei operaice din vremea lui, sub conducerea să, Metropolitan Opera din New York a cunoscut
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
fost lansate două albume din concert, "Beck, Bogert & Appice Live in Japan" și "At Last Rainbow". Albumul cu cel mai mare succes comercial al lui Jeff Beck a fost "Blow by Blow" (1974), înregistrat la studioul de înregistrări AIR cu pianistul Max Middleton, basistul Phil Chen și toboșarul Richard Bailey. Producător a fost George Martin (fostul producător al formației The Beatles), care a aranjat și părțile pentru instrumentele cu coarde. Albumul a atins locul 4 pe clasamente. Pentru albumul următor, "Wired
Jeff Beck () [Corola-website/Science/316140_a_317469]
-
(n. 6 decembrie 1957 - d. 4 martie 1977, București) a fost un pianist și compozitor român de muzică cultă. Membru al familiei muzicale Dumitrescu, Tudor este considerat unul dintre cei mai talentați pianiști români. A murit la vârsta de 19 ani, fiind victima cutremurului din 1977. A studiat muzica de la vârsta de patru
Tudor Dumitrescu () [Corola-website/Science/316297_a_317626]
-
(n. 6 decembrie 1957 - d. 4 martie 1977, București) a fost un pianist și compozitor român de muzică cultă. Membru al familiei muzicale Dumitrescu, Tudor este considerat unul dintre cei mai talentați pianiști români. A murit la vârsta de 19 ani, fiind victima cutremurului din 1977. A studiat muzica de la vârsta de patru ani, mai întâi sub îndrumarea tatălui său, compozitorul Gheorghe Dumitrescu. A urmat Liceul de muzică nr. 1 din București și
Tudor Dumitrescu () [Corola-website/Science/316297_a_317626]
-
avut ca profesori pe: Lidia Cristian, Gheorghe Halmoș, Cella Delavrancea, Dan Grigore etc. Între 1972 și 1973 a participat la cursurile Universității de muzică „Franz Liszt” din Weimar (alături de profesorii Dieter Zechlin și František Rauch), iar apoi a fost elevul pianistului Nikita Magaloff la Geneva. Dumitrescu a debutat în calitate de pianist în timpul liceului, participând la concertele de tineret susținute de Ateneul Român. Au urmat recitaluri la Radioteleviziune și participarea la Festivalul Național al Tinerilor Muzicieni. De-a lungul carierei sale, susține în
Tudor Dumitrescu () [Corola-website/Science/316297_a_317626]
-
Delavrancea, Dan Grigore etc. Între 1972 și 1973 a participat la cursurile Universității de muzică „Franz Liszt” din Weimar (alături de profesorii Dieter Zechlin și František Rauch), iar apoi a fost elevul pianistului Nikita Magaloff la Geneva. Dumitrescu a debutat în calitate de pianist în timpul liceului, participând la concertele de tineret susținute de Ateneul Român. Au urmat recitaluri la Radioteleviziune și participarea la Festivalul Național al Tinerilor Muzicieni. De-a lungul carierei sale, susține în țară recitaluri individuale, alături de orchestre simfonice (București, Cluj-Napoca, Satu Mare
Tudor Dumitrescu () [Corola-website/Science/316297_a_317626]
-
nr. 4 (în Miformula 1 major) și op. 10, nr. 2 (în Re major) de Ludwig van Beethoven și Sonata în fa minor, op. 5, de Johannes Brahms. Juriul ediției 1973 a Festivalului Interforum l-a descris pe Dumitrescu drept „"un pianist de uimitoare resurse tehnice și artistice, un muzician al cărui viitor este cert"”. Publicația poloneză "Kurier Lubelski" nota în 1974: „"Tânărul pianist poate ajunge cu aceeași ușurință de la o nuanță pianissimo până la un gigant fortissimo. Substanța interpretării sale se bazează
Tudor Dumitrescu () [Corola-website/Science/316297_a_317626]
-
op. 5, de Johannes Brahms. Juriul ediției 1973 a Festivalului Interforum l-a descris pe Dumitrescu drept „"un pianist de uimitoare resurse tehnice și artistice, un muzician al cărui viitor este cert"”. Publicația poloneză "Kurier Lubelski" nota în 1974: „"Tânărul pianist poate ajunge cu aceeași ușurință de la o nuanță pianissimo până la un gigant fortissimo. Substanța interpretării sale se bazează pe o sinteză între elemente ca: o uimitoare cultură muzicală, gust rafinat și o fenomenală agilitate."” Compozitorul român Doru Popovici îl include
Tudor Dumitrescu () [Corola-website/Science/316297_a_317626]
-
cultură muzicală, gust rafinat și o fenomenală agilitate."” Compozitorul român Doru Popovici îl include pe Dumitrescu într-un „cvartet de aur” al pianisticii românești, alături de Dinu Lipatti, Valentin Gheorghiu și Dan Grigore. Muzicologul George Sbârcea scria în 1977, după moartea pianistului: „"ceea ce interpreta dobândea, prin darurile sale pe zi ce trecea mai răspicate, suflu poetic, forță de adâncime, semnele premonitorii ale unor lesne descifrabile împliniri apropiate. Felul cum cânta era un vârtej de sunete calde, vibrante, puternice și totodată gingașe - gingășia
Tudor Dumitrescu () [Corola-website/Science/316297_a_317626]
-
ale lui David Oistrah. Din 1946 a fost solist concertist al Filarmonicii de Stat "George Enescu". În cadrul instituției a interpretat atât concerte simfonice cât și muzica de cameră. A colaborat în cadrul unui trio de muzică de cameră cu fratele său, pianistul Valentin Gheorghiu și cu violonceliștii Vladimir Orlov, Radu Aldulescu, Cătălin Ilea și Mirel Iancovici. La prima ediție a Festivalului Internațional "George Enescu", a câștigat împreună cu fratele său, pianistul Valentin Gheorghiu, premiul întâi pentru cea mai bună interpretare a Sonatei a
Ștefan Gheorghiu (violonist) () [Corola-website/Science/320052_a_321381]
-
A colaborat în cadrul unui trio de muzică de cameră cu fratele său, pianistul Valentin Gheorghiu și cu violonceliștii Vladimir Orlov, Radu Aldulescu, Cătălin Ilea și Mirel Iancovici. La prima ediție a Festivalului Internațional "George Enescu", a câștigat împreună cu fratele său, pianistul Valentin Gheorghiu, premiul întâi pentru cea mai bună interpretare a Sonatei a 3-a de George Enescu. Juriul era compus din Yehudi Menuhin, David Oistrah, Henryk Szeryng, Andre Gertler, Nadia Boulanger și George Georgescu. Pe parcursul a 40 de ani de
Ștefan Gheorghiu (violonist) () [Corola-website/Science/320052_a_321381]
-
căreia cele două vase sunt scufundate cu tot cu echipaje, iar cei doi își găsesc sfârșitul. Printre supraviețuitori din cele două echipaje se numără Burton, Frigate, Alice, Kaz, Joe Miller, Li Po, Ah Qaaq și Nur ed Din. Lor li se alătură pianistul american Tom Turpin, romanciera engleză Aphra Behn și soldatul francez Jean Marcelin, Baron de Marbot. Ei escaladează cascada de la capătul fluviului și pătrund în turn, unde îl demască pe Ah Qaaq ca fiind Eticul renegat. El își dezvăluie adevărata identitate
Labirintul magic () [Corola-website/Science/320386_a_321715]
-
este cel de al cincilea disc al Seriei jazz, colecție editată în România de casa de discuri Electrecord. A fost înregistrat în 1967 și cuprinde o amplă improvizație de blues executată de jazmani români cu pianistul invitat Friedrich Gulda alături de câteva alte piese interpretate doar de muzicieni români. Fața întâi conține doar prima pistă, iar celelalte patru piste apar pe fața a doua. În paranteze sunt trecute numele compozitorilor. Muzicienii prezenți pe fața a doua a
Jam session cu Friedrich Gulda () [Corola-website/Science/320387_a_321716]
-
Dan-Alexandru Voiculescu (n. 20 iulie 1940, Saschiz - d. 29 august 2009, București) a fost un compozitor, muzicolog, pianist și profesor universitar român. Dan Voiculescu a studiat între anii 1958-1964 la Academia de muzică "Gheorghe Dima" din Cluj, sub îndrumarea unor personalități de referință ale școlii muzicale clujene: Liviu Comes la armonie, Sigismund Toduță la compoziție, Max Eisikovits la
Dan Voiculescu (compozitor) () [Corola-website/Science/320515_a_321844]