2,469 matches
-
miere, pachete de biscuiți; cealaltă cu perie, pieptene, bigudiuri, fixativ, ceară de depilat. Sub masă se afla o lădiță cu două oale și o tigaie și un reșou electric. În colțul opus mesei, o chiuvetă minusculă, cu un robinet care picura ritmic, iar pe peretele din dreapta un cuier din care atârnau cele două rochii ale Veronicăi și un combinezon de nailon mov. Cum nu existau scaune, m-a poftit să stau pe pat (care s-a dovedit a fi neașteptat de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
subofițer, și-a luat nevasta tânără și și-au închiriat o cămăruță în cartierul CFR, la Moșica, doamna pe care n-aveam să o mai văd niciodată apoi, însă și azi mai aud ceasul cu cuc din camera cu naftalină, picurând secundele și hrănind mucegaiul verzui de pe pereți. Primul pătuț l-am avut în valiza de promoție a tatei, neștiind că astfel va marca destinul micuței lui, care va călători până la capătul lumii și înapoi, la alt capăt al lumii, și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
urmă, ne pupam și lăcrimam discret. În camera mea strîmtă din Grozăvești, cu două paturi de-o parte și de alta și un culoar între ele ca într-un compartiment de tren, cu gîndacii care mișunau peste tot, cu chiuveta picurînd neîncetat, noi făceam, în vălătucii de fum de Carpați și-n aburii băuturilor de tot soiul, cultură înaltă. Ca sărmanul Dionis, la masa de brad și înconjurat de ploșnițe. După ce epuizam toate versurile patronului nostru spiritual, Soare se ridica în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
despre femei știa multe din vara anului trecut, de la verișoara Mirabela, care era cu trei ani mai mare decît el și care, cînd a venit și tanti Tanța de la București, îi povestise cum erau femeile la Techirghiol și cum le picura apă de-acolo mult timp după ce ieșeau din lac. Tot Mirabela, atunci, inventase un joc, de-a doctorul, și ea era bolnava și mereu suferea de o boală la care trebuia să-și dea chiloții jos - medicul trebuie să controleze
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Nu fără merit deci, inelul îi reveni ei la sfîrșit, cînd trebui să meargă acasă. Decorarea a avut loc în cadrul unei festivități, în care solemnitatea a făcut-o pe Aurora să zîmbească și mai fermecător și să lase să-i picure o lacrimă de recunoș tință. Dănuț era în al nouălea cer. Se simțea puternic, se simțea bun, drept, bărbat, se simțea general. Acasă însă, cînd povesti că a găsit un inel și cînd ai lui îl întrebară dacă era la fel de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fîntînă arteziană roșie, și o femeie căreia, se pare, îi făcea mare plăcere să stea în dreptul jetului. El zbura prin aer, deocamdată în camera luminoasă și aerisită a acelui imobil de la intrersecția străzilor 86 cu 92. Dintr-o parte îi picurau cîțiva stropi roșii, însă doar puțin, așa cum ies la unele mașini picături mici pe țeava de eșapa ment ; în cealaltă parte se adunase o boabă de rouă, care nu se lăsa desprinsă cu nici un chip - călătorea împreună cu el, sporind frumusețea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
voința de a face din copiii de țărani, sănătoși la trup și sprinteni la minte, adevărați apostoli ai satelor, buni învățători și înflăcărați patrioți. Ei ne-au insuflat dragostea pentru profesia pe care ne-am ales-o și ne-au picurat în suflete spiritul normalist. Înclin să cred că pentru a fi un excelent dascăl nu trebuie să fii neapărat savant. Trebuie să stăpânești bine specialitatea pe care o predai, să știi cum să transmiți, pe înțelesul elevilor cunoștințele prevăzute de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a predat, acestea fiind colective bine formate și închegate. Nu l-au întrebat nici de formă dacă ar dori să-și continue activitatea măcar la o clasă. Alți colegi de-ai lui, care știau să-și mlădieze coloana și să picure miere în glas au obținut prelungiri de activitate cu norme întregi sau cu grupuri de ore, ani de-a rândul. El... În nopțile fără somn, împovărate de gânduri și întrebări, Dumitru Dascălu încerca să și amintească modul cum își imaginase
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
firești; dragostea mea nevoită o vreme să se restrîngă la lumină, la nisip, la spuma valurilor, la arbori și stînci, țîșnește acum prin toți porii și strigă: nici o clepsidră nu e mai frumoasă ca o mînă omenească din care nisipul picură cald ca o șuviță de sînge... Dacă m-ar blestema cineva sa am ochii Meduzei ar trebui să renunț la acest strigăt, iar gîndul În sine mi se pare insuportabil. În pustiul Meduzei nu există scăpare și nu există nici
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
i se accelera vizibil. Nicole simțise sărutarea ca pe o dezmierdare în trupul ei necopt și nepregătit pentru ce avea să urmeze. Nu mai avea putere nici pentru 244 de a-l privi în ochi, iar dragostea lui Alin îi picura în suflet. - Ești foarte îmbujorată, iubirea mea! - Mă simt de parcă m-aș da într-un leagăn. - Atunci simți că zbori ca o pasăre care-și caută iubirea? Hai, relaxează-te! Fă-te comodă! Nu te jena! Fac și eu același
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o soluție de ieșire din impas !) erau evazioniste, dar, până la urmă, (tot) ideologice ; filmele istorice erau ideologice ; până și comediile erau ideologice... ! Comunismul a însemnat nu doar frig și frică, ci și o secetă prelungită de povești adevărate : adevărul era picurat homeopatic înăuntrul unor șabloane și trebuia extras cu penseta, ca niște bule de esență tare în flacoane moi. Au existat, firește, și excepții ; Reconstituirea lui Pintilie este un exemplu eclatant. Au mai fost și altele (Proba de microfon al lui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
germene etic care i-a făcut pe italieni (pe un Rosselini, De Sica și chiar Visconti) să filmeze oamenii simpli și viețile lor, descoperind adevărul. Noi am fost privați brutal și total de accesul la adevăr ; acesta ni s-a picurat (în filme) în doze homeopatice, pentru a mai recunoaște totuși ceva dintr-o realitate desfigurată : de aceea, astăzi, pe de o parte, sentimentul de samizdat cu care izolăm acele momente, ca pe niște epifanii transcinematografice („Da, uite, domnule, se mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cafea, și ce poate fi mai plăcut decît să știi că o mînă ca un lujer de floare, cu petale lungi și albe în loc de degete, pregătește pentru tine ceașca aburindă?! Cafeaua va fierbe, va fi turnată în cești, Livia va picura în fiecare ceașcă esență de rom, apoi va străbate sufrageria ca să se oprească în dormitor, lîngă pat, să-mi amintească iar, de data asta pe un ton mai hotărît, că e vremea să mă trezesc. Oricum, pînă atunci mai e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de obicei trimiteam textele pieselor doar pe la secretariatele literare ale teatrelor. De ce mă-ntrebi? Aseară, la televizor, s-a anunțat rezultatul unui concurs de piese de teatru. Unul, Vlădeanu, a luat premiul doi. Mă opresc din spălat, simt cum îmi picură apa de pe coate direct pe pantofi, o privesc lung pe Cezara, văd că e serioasă, îmi amintesc că în primăvară am citit pe un program de radio regulamentul concursului de scenarii, ideea m-a frămîntat vreo două luni, ca într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cum mă înec și nu mă mai pot stăpîni, așa că intru la grupul sanitar și mă încui într-o cabină de veceu. Mă așez pe capacul veceului și stau cu fruntea în pumnii strînși, simțind cu fiecare lacrimă ce-mi picură la picioare, între pantofi, cum mă liniștesc. De ce?!... De ce oare am fost atît de laș și am suportat comportarea lipsită de orice respect, măcar pentru propria-i funcție, a acestei cucoane?! Cu ce se crede ea superioară mie, cînd pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
clatin din cap afirmativ : Rămîn destule, Vlade... Datoria noastră, însă, e să visăm la cele frumoase. Și să luptăm pentru ele. Vlad se întinde din nou, începînd să recite: Mereu să cheamă țara de inimă visată, / Pe cîmpuri trandafiri fug picurînd tăcere."3 Fir-aș al naibii, că bine-i cînd învingi!... Și cum e "țara" aceea? întreb eu. Minunată!... Așa, în ochii lumii, nici eu nu o recunosc; dar acolo, în intimitate, cînd mă întîmpină cu mîna întinsă, plină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prin curtea mare, îngrădită de ziduri peste care nu poți vedea și în care creșteau de-a valma trandafiri sălbateci, crăițe ofilite și buruieni, grădină ce prelungea vraja de casă bătrână, părăsită. Am ieșit iar prin ploaie (și acum ploua, picura mai trist, mai insistent, mai ursuz). Am lăsat acolo nu mele tău tânăr ce suna biruitor și scutura praful, bătrânețea și tristețea. Ea te vedea încă, mică de 3 ani, cu o rochiță de lână albă și cu babouches albi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vii, roșii, galben-ruginii, soneria ta imperioasă și glasul tineresc: „Mi-e foame, crăp de foame“. Și eu, cu reproș: „Tu pourrais soigner tes expressions“. Ți-aduci aminte? M’am urcat în pat repede, după o baie mai mult rece; afară picură monoton pe brâul de metal al balconului. Așa va fi și mâine? Dar acolo la tine cum e? Se aud până la tine sgomote? Se urcă până la tine gaze lacrimogene? Mi se rupe inima de grije. Noi ne iubim, nu e
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pentru supraviețuire. în urma unui accident, marea lui iubire (Cate Blanchett) e silită să renunțe la cariera ei de balerină și să se consoleze cu aceea de soție și mamă, iar ambițiile ei retezate nu se infectează cîtuși de puțin, nu picură nici măcar un strop de acreală în căsnicia ei perfectă cu Button. Pe scurt, acesta trăiește sub un clopot de sticlă. în multcriticatul său discurs de la gala Globurilor de Aur, comicul Sacha Baron Cohen a descris ...Button ca pe un film
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
altceva decât camuflajul peticit al ABSENȚEI. După moartea unui actor nu rămâne decât absența lui de muritor. Și arar rămâne un anume tremur inefabil al lacrimii (de râs sau de plâns) de pe obrazul Secundei pe care Actorul o lasă să picure în adâncul spectatorilor ce-l privesc jucând. Așa cum, în mai multe rânduri, a făcut-o și Ada. Ovidiu Lazăr Amintindu-mi de Ada ... ... mă gândesc la ceea ce numim, astăzi, Artist. Notorietatea este inclusă în definiție și, uneori, o înlocuiește. “Să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ale unei alei din parc, mica ei siluetă, Într-o pelerină cu glugă, din stofă de lână maro-verzuie, pe care nenumărate picături de umezeală o prefăceau Într-un fel de ceață plutind În jurul ei. În timp ce se apropia pe sub copacii care picurau și mă zărea, fața ei căpăta o expresie ciudată, mâhnită, care ar fi putut semnifica ghinion, dar care eu știam că reprezintă sublima bucurie reținută, prevăzătoare, a vânătorului victorios. Înainte de a ajunge la mine, Își lăsa coșul jos, coborându-și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o picătură de ceară de sigiliu fierbinte pe degetul meu. Cu ajutorul flăcării unei lumânări (care căpătase o paloare Înșelătoare din cauza razelor de soare ce scăldau lespezile de piatră pe care stăteam În genunchi), eram foarte preocupat să transform stalactitele ce picurau din sigiliu În, bobițe colorate stacojiu, albastru și alămiu, frumos mirositoare. În clipa următoare, zbieram Întins pe pardoseală și mama alerga să mă salveze, iar pe undeva pe-aproape, bunicul meu, țintuit În căruciorul de invalid, bătea cu bastonul În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
apă spumoasă În găleata de zoaie. „N-am putut perfecționa pasta și atunci am perfecționat tubul“, scria pe pasta de dinți englezească. La micul dejun, Siropul Auriu importat de la Londra se Încolăcea sclipitor pe lingura ce se Învârtea În el, picurând o porție suficientă pe o felie de pâine rusească unsă cu unt. Tot felul de lucruri plăcute și delicioase soseau Într-un ritm constant de la Magazinul Englezesc de pe Bulevardul Nevski: tarte cu fructe, săruri mirositoare, cărți de joc, jocuri de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un pic capul, pentru a balansa ușa Încoace și-ncolo, În timp ce marginea ei rămânea tot timpul Într-un contact alinător cu fruntea mea. Un ritm de vis Îmi străbătea ființa. Recentul „Treaptă, treaptă, treaptă“ era preluat de un robinet care picura. Și, combinând fructuos tiparul ritmic cu sunetul ritmic, descifram modelul de labirint al linoleumului, descoperind chipuri acolo unde o crăpătură sau o umbră furniza ochiului un point de repère. Fac apel la părinți, nu spuneți absolut niciodată unui copil „grăbește
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Încremenită și izolată. Dacă priveai prin sticla albastră, nisipul devenea cenușă, iar pe cerul tropical Înotau copaci ca de cerneală. Galbenul crea o lume de chihlimbar În infuzia de ceai foarte tare a razelor de soare. Roșul făcea frunzișul să picure stropi de Întuneric rubiniu pe o cărare roz. Verdele Îmbiba verdeața Într-un verde și mai verde. Și când, după atâta bogăție, te Întorceai spre un mic pătrat de sticlă normală, insipidă, cu țânțarul lui singuratic sau cu un ditamai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]